Tentativa de arestare a primarului Iașiului Gheorghe Nichita și a unor funcționari superiori de la Poliția Locală a municipiului, care, atunci când scriu aceste rânduri, nu este finalizată, deoarece Ministerul Public a făcut contestație la hotărârea de a-i pune sub control judiciar ridică din nou problema modului cum se uzează și abuzează de măsurile preventive împotriva persoanelor cercetate penal. În ultima vreme, să zicem de 2-3 luni, Direcția Națională Anticorupție a intrat într-o campanie de arestări care depășesc orice limită a rezonabilului, iar instanțele judecătorești temperează prea puțin acest zel de a priva de libertate persoanele cercetate de libertate.
Încătușarea persoanelor reținute și arestate, ca o regulă fără excepții, este de asemenea o măsură umilitoare, mai ales dacă acele imagini sunt transmise fără încetare, adică repetat de televiziunile private pentru a-și asigura rating. Nu cred că Marean Vanghelie, ministrul de Finanțe Daniel Vâlcu, Horia Georgescu, și chiar Elena Udrea, ar fi intenționat să evadeze de sub paza personalului de escortă, și atunci se pune întrebarea cui folosește această procedură aplicată nediscriminatoriu. Sub acest aspect, propunerea unor parlamentari de a se efectua acest mod de transport al persoanelor reținute și arestate numai persoanelor violente mi se pare de bun simț. Încătușarea fără niciun criteriu de necesitate și de siguranță pentru toate persoanele arestate a fost o măsură sancționată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg într-un litigiu în care pârâta (statul agresor) a fost Turcia, care nu este chiar un model de democrație în Europa. Și sub regimul noilor coduri penale, regula este că cercetarea penală se face în stare de libertate, așa cum s-a întâmplat cu Voiculescu și Năstase, iar măsurile preventive sunt unele de excepție. Legea stabilește când se pot aplica măsurile preventive, dar de la uz la abuz pentru noi, românii, nu este o cale prea lungă, deoarece simțul măsurii ne-a lipsit și ne cam lipsește.
Domnul Nechita a avut o relație de lungă durată cu o persoană mult mai tânără și atrăgătoare. Că așa e în viață. La un moment dat, partenera s-a plictisit, a vrut să pună capăt relației, dar masculul s-a supărat foarte tare, deoarece pe lângă faptul că era extrem de orgolios, suferea și de gelozie. Nu s-a împăcat cu această situație și a pus pe urmele ei Poliția Locală, ba până și Clanul Cordunenilor, deci, din toamna anului trecut, a hărțuit-o permanent, ceea ce a determinat-o pe domnișoara Adina Mihaela Samson să facă plângere la DNA împotriva fostului ei prieten. Așa s-a declanșat scandalul. Cheltuielile din bani publici determinate de urmărirea fostei iubite, potrivit unor aprecieri de pe surse, reprezintă aproximativ 90.000 de lei, ceea ce nu este un capăt de țară, față de cât se fură de obicei. De aici, însă, până la cererea de arestare a primarului Iașilor este un drum lung pe care nu trebuia să-l facă Direcția Națională Anticorupție.
Ceea ce a făcut Nechita nu numai că este imoral (nici pe o nevastă nu poți să o ții cu forța lângă tine) dar este și ilegitim și trebuie sancționat penal. Dar să ceri ca pentru astfel de fapte persoana în cauză să fie judecată în stare de arest este exagerat, chiar foarte mult. Sau cum spuneau latinii sed multa sed multum.
Parchetul, indiferent de categorie (Procuratura Generală, DNA, DIICOT), precum și judecătorii, se cred pe cai mari și se pare că nimic nu-i poate opri în zelul lor justițiar. Totuși, ar trebui să dea dovadă de moderație. Simțul echilibrului nu o să facă organele penale mai puțin eficiente, ci, dimpotrivă, mai convingătoare în exercitarea actului de justiție.
Nu cer deloc să se atenueze campania anticorupție, deoarece are sprijinul președintelui Iohannis și al tuturor partidelor politice, dar le cer procurorilor și judecătorilor să aibă simțul măsurii. Mai puține arestări le vor dezamăgi pe gospodine, dar vor face bine țării, care trebuie totuși să știe care este regula și care este excepția în cazul măsurilor preventive. Oricum, opinia publică deocamdată are o părere bună despre valul de arestări. Am auzit-o pe Ana Blandiana într-un interviu la televiziunea publică, declara că punctul 8 din Proclamația de la Timișoara, care interzicea activiștilor de partid să participe la viața publică pentru o vreme, s-a transformat în campania de arestări. Mi se pare că este o abordare excesivă și care nu ține seama de realitate.
O afacere de Can-Can sau de Click, cum este cea care-l privește pe primarul din Iași, este mai mult una care ține de tabloidele din România, și nu atât de siguranță penală și abate atenția opiniei publice de la subiecte importante, cum este siguranța României, când rușii sunt la câțiva kilometri de Prut, adică în Transnistria. Acesta este un aspect care mi se pare un lucru mai puțin de înțeles.
Adrian Man
7 mai 2015
