Cetatuia, lasata in paragina

Cetăţuia este locul cu una dintre cele mai frumoase privelişti ale Clujului, dar care este lăsat în paragină. Scările care urcă pe deal sunt într-o stare deplorabilă, iar rămăşiţele vechii cetăţi din zonă nu se află într-o situaţie mai „roz”. Autorităţile locale vor să reabiliteze zona, dar, momentan, nu au inclus-o în niciunul dintre proiectele de acest gen. „Dacă vor fi fonduri, vom încerca să reabilităm şi această zonă. Primăria cunoaşte situaţia Cetăţuii, iar în cazul în care vom reuşi să găsim banii necesari, vom derula şi acest proiect”, a declarat Radu Moisin, viceprimarul municipiului Cluj-Napoca. În momentul de faţă, singurul lucru pe care autorităţile îl fac pentru zonă este să taie copacii vechi şi să planteze alţii noi. „Am tăiat din zona Cetăţuii trei copaci care sunt uscaţi. În fiecare an, Primăria îşi propune să planteze 150 de arbori în această zonă, iar acţiunile de plantare s-au desfăşurat şi în primăvara acestui an. Acţiunile de acest gen vor continua pe parcursul anului în curs, dar şi a anilor următori”, a mărturisit Moisin. Viceprimarul nu neagă importanţa pe care zona respectivă o are. Întrebat dacă nu consideră zona Cetăţuii una cu un uriaş potenţial turistic, primarul Moisin a confirmat. „Nu pot decât să vă confirm că zona Cetăţuii este foarte importantă pentru Cluj-Napoca şi reprezentanţii Primăriei ştiu prea bine acest lucru”, a declarat Moisin.

Zonă marcată de istorie

Cetăţuia este o zonă foarte importantă în istoria Clujului datorită descoperirilor istorice care atestau că zona respectivă era locuită încă din preistorie. „Cetăţuia este unul dintre locurile cele mai importante din istoria Clujului. Descoperirile arheologice întâmplătoare realizate acolo ne arată că această înălţime, care domina confluenţa Someşului Mic şi Nadăşului a fost locuită încă din preistorie”, a explicat istoricul Tudor Sălăgean, din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei. În 1839 a fost prima atestare a denumirii in maghiara- „fellegvar”, iar înainte se numea dâmbul pietros- „komal”. Istoricul a susţinut că descoperirile din această zonă arată existenţa unor fortificaţii dacice. „Este foarte posibil ca aici să fi existat puncte fortificate în epocile dacică şi romană, însă urmele acestora au fost probabil înlăturate odată cu ridicarea fortificaţiei bastionare imperiale din secolul al XVIII-lea”, a declarat Sălăgean. Istoria zonei este atestată şi în continuare prin existenţa unui punct de observaţie datând din Evul Mediu. „În Evul Mediu, oraşul liber regal Cluj dispunea, se pare, la rândul său, de un punct de observaţie pe această înălţime. Existenţa acestuia este demonstrată, indirect, de faptul că niciuna dintre ilustratele Clujului din secolul al XVII-lea, realizate de artişti străini, nu a fost realizată de pe Cetăţuie. Accesul acestora pe Dealul Cetăţuii era, probabil, restricţionat, o observaţie realizată de pe această înălţime putând dezvălui organizarea internă a apărării oraşului”, a mărturisit istoricul. Sălăgean afirmă că, în perioada următoare, Dealul Cetăţuii era folosit în scop agricol. „Imaginile din secolele XVII-XVIII ne arată că o parte a Dealului Cetăţuii era cultivată cu viţă de vie, la fel ca dealurile învecinate acestuia, pe pantele cu expunere sudică”, a declarat Sălăgean.

Dealul Cetăţuii, astăzi fără cetate

Cetăţuia a fost folosită şi ca o fortificaţie de apărare, prin intermediul unei cetăţi, de unde, cel mai probabil, îi provine şi numele. „După cucerirea Transilvaniei, imperialii au construit pe dealul Cetăţuia, între anii 1713 şi 1735, o cetate, cu bastioane şi porţi de piatră, în care au fost încărtiruite trupe imperiale, întreţinute de populaţia oraşului”, a declarat Tudor Sălăgean. Complexitatea construcţiei era una medie, însă, din păcate, conservarea a fost făcută doar pentru laturile de est şi nord. „Complexul, de dimensiuni medii, a fost ridicat după proiectul arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, având o incintă cu val de pământ de formă pentagonală neregulată, cu bastioane la colţuri şi trei porţi incluse în clădiri cu etaj, din care se mai păstrează cele de pe de laturile de est şi nord”, a explicat Sălăgean. Istoricul consideră că ridicarea hotelului Belvedere a distrus ruinele complexului din zona cetăţuii. „Din nefericire, o parte a complexului fortificat a fost distrusă odată cu construirea hotelului Belvedere”, a mărturisit Sălăgean. În perioada următoare, în preajma Cetăţuii şi-a construit reşedinţe o comunitate modestă. „În secolul al XIX-lea, la baza dealului Cetăţuia, pe malul stâng al Someşului, s-a dezvoltat o suburbie populată de locuitori de condiţie modestă, aflaţi în diferite legături cu garnizoana austriacă din fortificaţia bastionară. Locuiau aici hamali, diverşi alţi prestatori de servicii şi, desigur, prostituate, care practicau tarife accesibile soldaţilor din garnizoană”, a susţinut Tudor Sălăgean. Reamenajarea urbanistică a zonei a produs evacuarea aceastei comunitaţi din zonă. „Acest cartier sărac al oraşului a supravieţuit până în preajma anului 1960, fiind demolat odată cu reamenajarea urbanistică a zonei”, a continuat istoricul.

Reabilitarea vechii cetăţi…pe când?

Ne întrebăm dacă zona va fi reabilitată în viitorul apropiat, în contextul în care, oraşe cu un buget mai mic decât Cluj-Napoca au reuşit să îşi valorifice cetăţile în zone turistice foarte atractive pentru vizitatori. Istoricul Tudor Sălăgean sugerează restaurarea clădirilor care sunt şi astăzi în zona respectivă. „Clădirile care au supravieţuit nu au beneficiat de lucrări de restaurare şi nu au fost încă puse în valoare, în pofida importanţei istorice a acestora”,a declarat Sălăgean. Oficialităţile locale din Alba-Iulia îşi restaurează, în momentul de faţă, cetăţile, care sunt exploatate din punct de vedere turistic. „Pentru valorificarea acestor clădiri din zonă, Clujul ar putea urma modelul oferit de Alba Iulia, unde vestigiile cetăţii bastionare se află în curs de restaurare şi sunt foarte bine valorificate turistic”, a explicat Sălăgean.

Limba română, „născută” oficial pe Cetăţuie

Cetăţuia este unul dintre cele mai importante puncte din istoria Clujului, aceasta fiind „martoră” a unor evenimente, precum execuţii în timpul revoluţiei paşoptiste sau ocuparea trupelor sovietice. „De dealul Cetăţuia se leagă câteva momente dramatice ale istoriei Clujului. În secolul al XVIII-lea, aici erau închişi acei cetăţeni ai oraşului care erau suspectaţi de a fi ostili stăpânirii imperiale. În timpul revoluţiei din 1848-1849, pe Cetăţuie au fost executaţi numeroşi revoluţionari români şi saşi” , a explicat Sălăgean. Pastorul saş Stephan Ludwig Roth propusese instituirea limbii române ca limbă oficială a Transilvaniei şi a fost executat pe Cetăţuie. „Cel mai cunoscut dintre revoluţionarii executaţi este pastorul saş Stephan Ludwig Roth, care propusese instituirea limbii române ca limbă oficială a Transilvaniei” , a mărturisit Sălăgean. Mai târziu, în anii 1945-1958, Cetăţuia a fost ocupată de trupele sovietice, care au transformat-o într-un centru de colectare a produselor agricole şi industriale, care urmau a fi duse în Uniunea Sovietică. În zona cetăţuii au fost aduşi şi dizidenţii regimului comunist. „Pe Cetăţuie au fost aduşi numeroşi opozanţi ai regimului comunist, care prestau muncă forţată în folosul sovieticilor”, a declarat Sălăgean.

Cetăţuia- „Acropolă a românismului”

Transformarea Cetăţuii s-a materializat prin proiecte încă din anul 1920, însă acestea au rămas la acest stadiu. Savanţii doreau chiar transformarea arealului într-o zonă culturală autentică, însă fără succes. „Proiectele de transformare a Cetăţuii într-un reper important pe harta culturală şi turistică a Clujului au apărut în anii 1920, după unirea Transilvaniei cu România. Atunci a fost iniţiat proiectul, susţinut de savanţii români Sextil Puşcariu, Vasile Bogrea, Ioan Lupaş şi George Vâlsan, de transformare a Cetăţuii într-o „Acropolă a românismului”, prin construirea aici a unei filarmonici, a unui muzeu şi a altor instituţii de cultură. Planurile au fost încurcate, ulterior, de construcţia hotelului Belvedere, care a reuşit să transforme zona în nimic mai mult decât un spaţiu superficial. „Construirea hotelului Belvedere, a obiectivelor sportive şi amenajarea escaladei şi aleilor de pe versantul sudic au transformat Cetăţuia într-un reper turistic interesant, însă relativ superficial, lipsit de anvergura care i-ar putea fi oferită doar de ridicarea unor obiective culturale”, a declarat Sălăgean.

Tiberiu Hrihorciuc