Pe lângă decizia CCR care intervine în domeniul prescripției și va salva pe mulți inculpați de condamnări, Înalta Curte de Casație și Justiție este așteptată ca în luna martie să se pronunțe vizavi de aceeași problemă: ”dacă termenul de prescripţie se întrerupe prin actele de procedură comunicate inculpatului sau acesta nu se mai întrerupe, nefiind legiferat în prezent prin ce acte se întrerupe cursul termenului prescripţiei”. Procesul în care este ridicată această problemă de drept se judecă în instanțele clujene. În cadrul dosarului, Rozalia Păcurariu, soția fostului senator clujean democrat, Iuliu Păcurariu, este judecată în Dosarul Flora pentru ”falsul în înscrisuri sub semnătură privată”. Dacă ÎCCJ va decide că termenul de prescripție nu se întrerupe prin actele procedurale, ea, soții Bor și ceilalți inculpați ar putea scăpa de acuzațiile penale.

Cu câteva zile înainte de Crăciun, Emilia și Nicolae Bor, Rozalia Păcurariu (soția fostului senator PD Iuliu Păcurariu, cunoscut și după porecla ”Peco”), Nicolae Pintea și Anca Mirela Toșa, au invocat Înalta Curte de Casație și Justiție să se pronunțe în următoarea chestiune de drept: ”Dacă termenul de prescripţie se întrerupe prin actele de procedură comunicate inculpatului sau acesta nu se mai întrerupe, nefiind legiferat în prezent prin ce acte se întrerupe cursul termenului prescripţiei. II. Dacă actele de întrerupere a cursului termenului prescripţiei răspunderii penale îndeplinite sub imperiul Codului penal anterior sau al Noului Cod penal până la data publicării Deciziei CCR nr. 297/2018 îşi produc efectele şi ulterior acestei decizii”.

Cererea a fost făcută în cadrul procesului de falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art.322 NCP) în care cei enumerați anterior sunt judecați. Acest proces face parte dintr-o lungă saga din justiția clujeană, Dosarul Flora. În cadrul proceselor, pentru că sunt zeci la număr, se dispută patrimoniul fostei societăți Flora care deține spații comerciale extrem de valoroase în tot orașul. În cadrul acestei afaceri s-au constituit două tabere: una formată din soții Bor și Rozalia Păcurariu, iar cealaltă dintr-o serie de mici acționari, reprezentați de Gheorghe Dunca. Dacă Dunca spune că sub conducerea Emiliei Bor s-au vândut ilegal spaţii comerciale şi s-au plătit avocaţi, Bor spune că Dunca a falsificat un registru prin care s-a autointitulat administrator la SC Flora.

Însă, în urmă cu doi ani Judecătoria Cluj Napoca i-a condamnat, pe fond, fără acord de recunoaștere pe cei din ”tabăra” Bor. Sentința a fost contestată de atunci, ajungându-se la sesizarea ÎCCJ.

Scandal vizavi de Palatul Justiției

Sediul social al SC Flora SA se află pe strada Dorobanţilor, vizavi de Palatul de Justiţie, iar de-a lungul anilor clujenii au putut vedea bătăile purtate între tabăra Dunca şi Bor&Păcurariu, la care au participat jandarmi, bodyguarzi şi acţionarii acestei societăţi. Pe de o parte, Gheorghe Dunca îşi acuză adversarii de falsuri şi abuzuri şi a făcut mai multe plângeri la poliţie şi parchet, însă toate au primit neînceperea urmăririi penale. La sfârşitul lunii octombrie 2010, Gheorghe Dunca a obţinut la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o sentinţă-ÎCCJ-(decizia 3608 din dosarul 230/1285/2008) favorabilă lui, în sensul că după un lung şir de procese în care se dispută “paternitatea” asupra SC Flora, Curtea decide să respingă cererea prin care să se constate că în cadrul SC Flora structura acţionariatului este următoarea: SC Elboris-51%, Rozalia Păcurariu-24,36%, Emilia Bor-0,99%. În cadrul acestui proces, Emilia Bor şi Rozalia Păcurariu au fost reprezentate de avocaţii firmei Stoica şi Asociaţii, firma de avocatură a fostului ministru al Justiţiei, Valeriu Stoica, iar Gheorghe Dunca a fost reprezentat Claudiu Brehar, fostul soţ al Luciei Brehar, judecătoare în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

“S-a reţinut că acest registru al acţionarilor SC Flora SA, a fost reconstituit, potrivit dispoziţiilor legale, prin hotărârea Consiliului de Administraţie al societăţii pârâte din data de 11 iulie 2002. Ţinerea acestui registru era obligatorie, iar recurenta-reclamantă, Păcurariu rozalia are o culpă în ceea ce priveşte ţinerea acestui registru, ea nepredând actele pe care le deţinea în calitate de administrator al societăţii pârâte, după schimbarea sa din această funcţie”, se arată în motivarea sentinţei dată de ÎCCJ. Chiar dacă Dunca a obţinut această sentinţă irevocabilă, el spune nu a fost lăsat să ia actele societăţii pentru a îşi exercita calitatea de administrator.

“După această sentinţă am încercat să obţinem actele SC Flora pe care Bor şi Păcurariu le mutaseră de la sediul social de pe Dorobanţilor într-un punct de lucru că cică trebuia văruit. Când am fost cu executorul să luăm actele au venit niște derbedei şi au început să spargă geamurile şi uşa. Într-un final, cei de la firma de pază cu care eram au plecat şi derbedeii au ocupat încăperea unde sunt actele şi nu le putem lua. Am făcut şi plângeri la poliţie, da nu s-a întâmplat nimic. Sânt sigur că nu s-ar fi ajuns la situaţia asta dacă cei de la Poliţie şi Parchet şi-ar fi făcut treaba”, spune Dunca.

Acuzat că vrea să vândă “petalele” SC Flora

În replică, Emilia Bor, care prin firma Elboris ar deţine acţionariatul majoritar la SC Flora îl acuză pe Dunca că ar fi falsificat o serie de documente şi că interesul acestuia ar fi de a vinde spaţiile deţinute de Flora.

“Dunca face plângeri de opt ani pentru că scopul lui este să dizolve societatea şi să o vândă pe bucăţi. Eu sunt administrator de drept într-un registru, iar el a făcut alt registru în care el apare administrator, însă registrul ţinut de Dunca este un fals. El susţine că este acţionar cu circa 30% din acţiuni, dar majoritatea celor de la care susţine că a cumpărat acţiunile au dat în scris că nu i-au vândut niciodată acţiunile, aşa că sunt 61 de persoane care contestă modul în care Dunca a devenit acţionar cu 31%. Cine vrea să ştie  cum stau lucrurile ar trebui să întrebe oamenii. Toţi sunt mulţumiţi, în afară de el si de un grup de un grup de persoane care îl susţin. În SC Flora, preşedinte sunt eu, cu 51%, iar împreună cu doamna Păcurariu, deţinem 70% din acţiuni. Iniţial, în cadrul Flora, Dunca a fost cenzor iar apoi a devenit acţionar, dar sunt 61 de persoane care, iniţial, ne-au vândut nouă acţiunile lor pentru ca apoi să apară că i le-ar fi vândut lor. Ei compun 31%, adică acţiunile lui Dunca”, spune Emilia Bor.

În cadrul SC Flora SA există două registre de administrare paralele. Pe de o parte, conform certificatului constatator nr. 15073/07.10.2004 al ORC Cluj (Oficiul de Registru al Comerţului) se “atestă faptul că Dunca Gheorghe este administrator şi preşedinte al consiliului de Administraţie al pârâtei SC Flora”, iar pe de altă parte, conform certificatului 119740/18.11.2010 Rozalia Păcuraru este administrator al aceleiaşi societăţi.

Conform Legii 84/2010, care stabileşte regulile după care se pot face înregistrările în cadrul societăţilor comerciale la Registrul comerţului, “dacă la cererile de înregistrare sunt depuse cereri de intervenţie, directorul oficiului registrului comerţului transmite instanţei întregul dosar, care cuprinde cererea de intervenţie, precum şi înscrisurile depuse în susţinerea acestora”. Conform lui Gheorghe Dunca, la fiecare înregistrare făcută în cadrul administrării SC Flora SA de către Păcurariu şi Bor, a depus o cerere de intervenţie, însă nu a fost luată nici o măsură. 

Decizia CCR vizavi de prescripție

La sfârșitul lunii aprilie 2018, Curtea Constituțională a României a emis o hotărâre vizavi de termenul în care poate fi dispusă prescripția faptelor penale. Potrivit documentului, care a fost publicat în Monitorul Oficial, ”admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Coriolan Secară și Nela Mirela Secară în Dosarul nr. 2.635/111/2014 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 aprilie 2018”.

Pe de altă parte, chiar dacă a fost publicată în Monitorul Oficial, Parlamentul nu a operat modificările aduse prin hotărârea CCR în Codul Penal.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.