Incidentele de la Târgu Mureş au intervenit posterior unei manifestări legale consacrată unor secui ucişi în 1854. Manifestanţii au depăşit cadrul legal; mai mult, au scandat lozinci antiromâneşti cum ar fi aprecierea că secuimea nu este în România, ne-au făcut opincari, lozincă din trecutul istoric, au adus cu ei şi extremişti din Ungaria, ba, mai mult, a fost prezent şi un reprezentant al Cataloniei, regiunea autonomă a Spaniei, care îşi doreşte independenţa. Cele întâmplate nu sunt de bun augur, chiar dacă UDMR este la guvernare şi, în general, după 1989, această formaţiune a fost în sfera puterii, fie direct, fie indirect.
Nu vreau să spun că viaţa etnicilor este perfectă în România, dar aceasta nu este prea bună nici pentru noi, majoritarii, iar nebuni extremişti sunt pretutindeni în lume, chiar şi printre români. Un cunoscut istoric, Nicholas M. Nagy–Talavera, spunea că cei mai şovini conducători unguri au fost la origine sârbi, slovaci, ba chiar români, iar, ca să revin şi la ai noştri, pe Zelea Codreanu îl chema, în realitate, Zieliński. Orientarea politică este determinată de caracter şi educaţie şi nu de arborele genealogic al persoanei în cauză.
Am scris şi altă dată, că, de principiu, autonomia nu este un concept antidemocratic. La adunarea din 1 decembrie 1918, când s-a unit Ardealul cu vechiul Regat, li s-a promis minorităţilor autonomie. Acest lucru nu s-a realizat în România interbelică, dar nu atât ca urmare a majoritarilor români, ci pentru faptul că au adoptat modelul statului centralizat pe care l-au împrumutat de la statul francez. De asemenea, în perioada de până la 1938 de relativă democraţie, conduita noastră faţă de minorităţi nu a fost impecabilă, dar nu se poate spune că ungurii au fost persecutaţi. La Cluj se tipăreau mai multe ziare şi reviste ungureşti decât româneşti şi erau multe şcoli în limbile etnicilor maghiari. Ne putem însă reproşa un constant sentiment antisemit, dar până la instalarea regimurilor totalitare, nici în această privinţă nu s-au produs incidente sângeroase, cum s-a întâmplat în Polonia.
Revenind la autonomie, concept anticonstituţional, după cea de-a doua ocupaţie a Ardealului, între 1940 şi 1944, opinia publică majoritară, în momentul de faţă, nu poate accepta autonomia, dar drepturi cât mai largi pentru minoritari nu slăbesc ţara, ci o întăresc. La început de mileniu, autonomia poate fi un cal troian care să ducă la dezagregarea statală cum se întâmplă în Ucraina cu Peninsula Crimeea. Aceasta a fost invadată de Federaţia Rusă şi probabil ambiţiile lui Putin nu se vor opri până când nu va anexa Ucraina până la est de Nipru. Dacă americanii nu vor reacţiona adecvat, soarta Ucrainei este grav ameninţată. De la Europa nu mă aştept la prea mult ca să oprească expansiunea Federaţiei ruse, deoarece, din punct de vedere militar nu reprezintă prea mult, chiar dacă englezii şi francezii posedă arma nucleară. În plus, UE depinde mult, chiar foarte mult, de gazele şi petrolul rusesc.
La 15 martie 1990, ciocnirile între români şi maghiari au fost sângeroase, iar un român schingiuit de maghiari la Târgu Mureş a fost prezentat pe toate televiziunile lumii, spunându-se că victima nu a fost un biet român, ci un cetăţean de etnie maghiară. Din acel moment, au mai fost serbări de ziua maghiarimii, dar s-au desfăşurat în condiţii rezonabile, cum cred că se va întâmpla şi în anul acesta. Nu vreau să fac incursiuni prea ample în istorie, dar dacă în 1848 revoluţionarii maghiari ar fi acordat drepturi naţionale românilor, probabil că aceştia din urmă nu s-ar fi aliat cu împăratul de la Viena, care nu şi-a ţinut promisiunile. Doamne, cât a vrut Nicolae Bălcescu o alianţă între cele două tabere de revoluţionari. Oricum, ungurii ar fi pierdut partida, chiar dacă îi aveau aliaţi pe români, deoarece, împotriva lor erau două puteri imperialiste şi reacţionare, Imperiul Habsburgic şi cel Ţarist.
Nimeni nu trebuie să asmută câinii războiului, cum se spune în Vechiul Testament, şi în combaterea acestui fenomen un rol important îl are UDMR, care are doi miniştri în Guvern, unul dintre aceştia fiind şi vicepremier. Sper ca atunci când se va difuza acest număr al Gazetei vom putea spune că excesele de orice fel şi din partea oricui să fie anihilate. Am trăit cu maghiarii de bine şi rău 1000 de ani şi avem toate şansele să convieţuim împreună încă un mileniu. Să ne gândim ca un exemplu bun de urmat la germani şi francezi, iar Jobbik-ul nu este o forţă considerabilă, deocamdată, nici măcar în Ungaria. Românii nu se vor purta cu maghiarii la fel ca Stalin cu ucrainenii în Crimeea, pe care după război i-a deportat în Asia.
Adrian Man, 13.03.2014
PS: În luna martie a acestui an se împlinesc 250 de ani de la trecerea în veşnicie a vrednicului episcop Petru Pavel Aron, al patrulea ierarh greco-catolic şi ctitorul şcolilor româneşti de la Blaj. A fost şi un călugăr desăvârşit; a dus o viaţă cu adevărat sfântă, plină de sacrificii, şi a murit în vizită pastorală la Cavnic – Maramureş. Rămâne în istoria naţională, nu doar pentru că a întemeiat şcoli, unde au avut acces toţi românii, indiferent de confesiune, dar şi pentru faptul că săvârşit o operă fundamentală, traducerea Bibliei din limba latină. Aceasta a fost tipărită în zilele noastre într-o ediţie ştiinţifică de excepţie de către Academia Română – Filiala Cluj prin strădania profesorului doctor Ioan Chindriş şi a colaboratorilor acestuia. Le aduc omagiul meritat pentru acest fapt excepţional de cultură. Un gând de gratitudine şi pentru academicianul Eugen Simion, care a sprijinit această acţiune exemplară, deoarece Biblia lui Petru Pavel Aron merita de mult să vadă lumina tiparului. Parafrazând cronicarul Miron Costin se poate spune: „Cresc şi în Ţara Transilvaniei oameni”, dar nu numai în această parte de ţară.
