Cluj contra Napoca
Ştiu ca titlul editorialului aduce cu numele unei carti, ocazie cu care ii felicit pe Tibi Farcaş şi Bogdan Stanciu pentru realizare, insa cred ca oraşul nostru este divizat din mai multe puncte de vedere, nu doar fotbalistic. Sunt sigur ca nu sunt singurul caruia diferenţa la care urmeaza sa ma refer i-a sarit in evidenţa, insa nu ştiu cum se face dar atunci cand vine vara discrepanţa dintre Clujul civilizat şi Clujul badaran iese mai mult in evidenţa.
Cred ca cel mai bine incep cu prima categorie, cu partea urata a populaţiei urbei, ca din pacate exista caţi vrei. Sa fi badaran e mai mult decat un fapt trist, e o stare de spirit care nu ţine de varsta sau de statut social. Nici macar educaţia, chiar daca pare sa fie cel mai bun antidot, nu poate combate efectele nocive ale lipsei unor şapte ani de acasa elementari. De la batranii care se ţin de bara ai din troleu de parca ii ultimul drum pana la ţaranii cu „aifon patru” de pe terasele din centru, Clujul ne arata şi latura sa de mancator de shaorma nu numai de oraş de intelectuali. Eşti la jumatatea unui mijloc transport in comun şi trebuie sa te cobori la staţia urmatoare? Ghinion! Toata lumea tre’ sa stea la intrare/ieşire şi doamne fereşte sa faca care un pas şi sa coboare pentru a-i lasa pe ceilalţi sa coboare. Intr-o zi jur ca o sa cumpar vreo cinci kg de petarde şi atac teroristic ala „Bin Laden” un troleu. Sincer nu inţeleg cum de o femeie gravida nu avorteaza instant la vazul şi auzul jegurilor care se plimba in libertate prin oraş. Nu inţeleg cum de un veteran de razboi nu moare de sange rau atunci cand, plimbandu-se pe bulevardul care ii poarta numele (Eroilor), observa ca a varsat sange doar pentru ca „baieţii smecheri de la Portugalia” de pe terase sa-şi bea frappe-ul in aşteptarea urmatoarelor victime.
Pe de alta parte mai exista şi categoria clujenilor de care chiar imi place, pe care nu ma pot abţine sa nu-i laud. Am ramas mut atunci cand, plimbandu-mi cainele, un copil de vreo 10 ani ii explica lui buna-sa ca nu este nevoie sa faca pe nebuna, in sensul ca patrupedul nu o sa-i faca oricum nimic rau. „Bunica, caţeii insoţiţi de stapan nu sunt periculoşi” ii explica simpaticul copil bunicii sale, care crescuta fiind in alte vremuri, incercase sa-l apere de cainele meu mic, urat şi gras.(rasa Buldog Francez). Un discurs calm, inteligent şi convingator, parca uşor nepotrivit pentru o varsta atat de frageda, dar care mi-a şoptit sa stau liniştit ca viitorul oraşului este pe maini bune.
Sincer de fiecare data raman placut impresionat atunci cand vad oameni care, lasand la o parte frigul sau canicula de afara, criza sau prosperitatea economica, atunci cand se intalnesc işi impart ceva mai mult decat banalul „ce mai faci?”. Am vazut clujeni care intalnindu-se intamplator de 26 iunie ştiau ca este ziua drapelului, nu doar ca urmeaza a doua zi semifinala euro Spania –Portugalia. Cunosc fete, frumoase şi deştepte, care atunci cand se razboiesc intre ele, il aplica teoriile lui Machiavelli cum nici batranul florentin nu ar ştii sa o faca. In fine, am inceput editorialul cu un uşor ton pesimist dar uitandu-ma pe fereastra mi-am dat seama ca e vara afara, ca despre Cluj este vorba asta nu poate fii decat un lucru imbucurator.
Sabin Ripan
