Clujeanul acuzat de ultraj după ce a târât un polițist cu portiera mașinii a fost condamnat ieri definitiv la 6 ani și 9 luni de închisoare

Clujeanul acuzat de ultraj după ce a târât un polițist cu portiera mașinii a fost condamnat ieri definitiv la închisoare, după ce a atacat sentința Curtea de Apel i-a majorat pedeapsa cu închisoarea, de la un an și șase luni la nu mai puțin de șase ani și opt luni de închisoare, adică maximul prevăzut de lege pentru ultraj. Decizia, luată ieri de Curtea de Apel Cluj, e definitivă.

Ce s-a întâmplat, conform actelor de la dosar:

Organele de poliţie au oprit pentru control autoturismul marca Volkswagen care se deplasa, circulând cu nerespectarea indicatorului rutier Accesul interzis, pe strada Timişului din Cluj-Napoca, având direcţia de deplasare spre strada Blajului. Cu scopul de a proceda la legitimarea persoanelor care se aflau în autoturismul mai sus menţionat, organele de poliţie au solicitat ocupanţilor acestuia să prezinte documentele de identitate şi actele maşinii. În continuare, organele de poliţie le-au solicitat celor doi să coboare din autoturism pentru a putea proceda la efectuarea unui control, solicitare cu care s-a conformat doar pasagerul scaunului dreapta-față, șoferul rămânând în maşină, context în care organele de poliţie i-au cerut încă o dată acestuia din urmă să coboare din autoturism şi să oprească motorul. Acesta nu s-a conformat nici celei de-a doua solicitări, efectuând un apel telefonic, moment în care polițistul, pentru a împiedica ca inculpatul să se sustragă de la activităţile poliţieneşti ce urmau să aibă loc, a introdus mâna şi, implicit, partea superioară a corpului prin uşa larg deschisă a autoturismului, spre zona contactului, cu intenţia de a scoate cheia din contact şi a opri motorul, moment în care șoferul a accelerat, plecând de pe loc. Prin această manevră, polițistul prins de uşa autoturismului si tinându-se de volanul acestuia, a fost târât aproximativ 50 metri, până
În momentul în care acesta din urma şi-a dat drumul, căzând la sol, pentru a nu se lovi de un stâlp pe care l-a văzut în traiectoria sa.
În continuare, inculpatul si-a continuat deplasarea fără a opri şi fără a anunţa organele de poliţie cu privire la accidentul produs, fiind depistat la scurt timp în curtea unui imobil. Victima a necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

”În primul rând inculpatul nu avea de ce să plece de la faţa locului dacă singura greşeală era cea de a fi mers pe contrasens. Semnificativ ni se pare că, la momentul opririi, inculpatul, în loc să se supună indicaţiilor poliţistului, a dat un telefon, iar în acel context (în timpul apelului), a plecat cu poliţistul agăţat în portieră, ignorând consecinţele foarte grave posibile în cauză, inclusiv coliziunea cu stâlpul pe care poliţistul a evitat-o dându-şi drumul din autoturism. Rezultă că teama inculpatului în niciun caz nu era fondată pe contravenţia comisă (mersul pe contrasens) motivul real rămânând o speculaţie, însă rămâne certă dorinţa inculpatului de a eluda controlul poliţienesc legitim şi legal, chiar cu preţul posibilităţii accidentării grave a poliţistului. Apoi, câtă vreme limitele de pedeapsă sunt (în mod just) atât de ridicate, reflectând veridic pericolul faptei în abstract, coroborat cu pericolul concret extrem de ridicat aşa cum acesta rezultă din probatoriu, nu se poate trage concluzia că pedeapsa pronunţată este aptă să atingă scopul preventiv, special şi general, dimpotrivă. Față de gravitatea faptei, pedeapsa pronunţată este de natură a întări optica periculoasă că, dacă doar atât se riscă pentru o faptă atât de gravă, pe viitor, va renta comiterea sa, nu doar de către inculpat, ci şi de orice altă persoană care află consecinţa disproporţionat de blândă a unei atât de grave încălcări a legii. Acest lucru va conduce fără greş la concluzia că respectarea legii şi a agenţilor de aplicare a acesteia este lipsită de importanţă, fapt care loveşte în însăşi fundamentul Statului de Drept întemeiat pe respectarea legii şi, în mod corelativ şi congruent, pe protecţia agenţilor de aplicare a acesteia în faţa pericolului la care aceştia sunt (sau pot fi) expuşi cu ocazia exercitării atribuţiilor lor de serviciu”, au arătat procurorii în motivarea apelului.

De cealaltă parte, inculpatul a cerut în apel suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Polițistul a atacat și el decizia cu apel cerând înăsprirea pedepsei și acordarea integrală a cheltuielilor judiciare în primă instanță, în sumă de 4.165 lei.
Prima instanţă a optat pentru o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, extrem de apropiată de minimul special prevăzut de lege, ”care nu poate reflecta nici gravitatea faptei, nici periculozitatea infractorului”, a motivat Curtea de Apel. ”Analizând modalitatea de individualizare a pedepsei, prima instanţă a reţinut, întemeiat, gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului, punctând mai multe aspecte care justifică aplicarea unei pedepse la limita maximului special prevăzut de lege, însă, în final, a aplicat inculpatului o pedeapsă de doar 1 an şi 6 luni închisoare. În mod cert, o asemenea durată a pedepsei cu închisoarea, chiar executată în regim privativ de libertate, nu este o sancţiune dozată corespunzător, care să poată contribui la reprimarea unor asemenea conduite din societate, ci, dimpotrivă, la încurajarea lor. Având în vedere împrejurările în care a fost comisă infracţiunea, modalitatea în care s-au exercitat violenţele şi urmările faptei inculpatului, este absolut necesară aplicarea unei pedepse egale cu maximul special prevăzut de lege. Conduita inculpatului, la limita unui ultraj în forma tentativei de omor, nu poate fi sancţionată prin executarea unei pedepse cu durată atât de redusă precum cea care i-a fost aplicată de prima instanţă. Doar prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare este posibilă asigurarea dezideratului de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, prin reeducarea infractorului, respectiv a celui de restabilire a liniştii sociale, prin exemplaritatea care decurge din restrângerea drepturilor infractorului, ca o consecinţă inevitabilă a condamnării. Cu precădere că personalitatea infractorului prezintă periculozitate, atât din prisma celeilalte proceduri penale în care este implicat, cât, mai ales, a atitudinii pe care a manifestat-o faţă de agenţii de poliţie care l-au oprit în trafic, pentru efectuarea, regulamentară, a unui control, în cadrul serviciului de patrulare”, a mai arătat instanța.
Decizia, luată ieri, e definitivă.

Citește și: Ședință CTATU cu năbădăi: „Voi semna un aviz de nelegalitate la finalul ședinței”