„Harta hărţuirii sexuale în sistemul de învăţământ din România” arată că școlile și universitățile din Cluj sunt pe locul II în topul cazurilor de buz.
Harta lansată de Asociaţia RISE Project reprezintă doar o parte din cazurile de hărţuire şi abuz sexual care au avut loc în şcolile din ţara noastră, însă cele mai multe abuzuri au rămas, însă, nereclamate, arată comunicatul de presă. Majoritatea profesorilor care au fost trecuţi în „Harta hărţuirii sexuale în sistemul de învăţământ din România” încă predau, mulţi chiar în şcolile unde au comis abuzurile, conform sursei citate.
În total, au fost înregistrate 268 de cazuri, dintre care 45 au trecut prin instanţă în perioada 2017-2022, iar 25 de profesori au fost condamnaţi. Alte 58 de cazuri nu au ajuns în instanţă, în schimb au fost documentate şi publicate în presă. Din numărul total de cazuri raportate, 165 sunt colectate din mărturiile persoanelor care au completat formularul pus la dispoziţie pe site-ul Asociaţiei mai sus menţionate.
Majoritatea victimelor sunt minore, peste 180 de profesori reclamaţi fiind din rândul cadrelor didactice care predau la clasele primare, gimnaziale şi în ciclul liceal. Cele mai multe cazuri au fost raportate în Bucureşti (70), urmat de judeţele Cluj, Iaşi, Maramureş şi Galaţi, cu 11-12 cazuri fiecare.
Cea mai tânără victimă avea doar 7 ani, în timp ce vârstele profesorilor reclamaţi variază între 21 şi 80 de ani. În ceea ce priveşte materiile predate de aceştia, cei mai mulţi abuzatori predau Educaţie Fizică (42), urmat de Matematică (23) şi Istorie (12).
De cele mai multe ori abuzatorii au fost bărbaţi, iar victimele au fost fete şi femei, însă au existat şi cazuri în care victimele au fost băieţi şi bărbaţi şi un singur caz în care abuzul a fost comis de o femeie. Abuzurile s-au întâmplat atât online, cât şi în realitate în casa profesorului, în sala de clasă, în unitatea de învăţământ sau în maşina cadrului didactic.
În majoritatea cazurilor, abuzatorii încercau să izoleze victimele şi le agresau fie în maşină, fie la finalul cursurilor când rămâneau singuri cu ele în clasă, fie în cabinetul lor personal din şcoală, dar au existat şi cazuri în care abuzurile erau comise în repetate rânduri în sala de clasă, de faţă cu ceilalţi elevi (avansuri, mângâieri pe picior, atingeri pe fund sau pe sâni, săruturi, jigniri şi injurii). Printre mărturiile primite în formular sunt şi multe cazuri în care abuzurile se întâmplau în timpul meditaţiilor pentru olimpiade.
În toate cazurile abuzatorii au profitat de poziţia de putere oferită de statutul de profesor pentru a comite abuzul, iar unii dintre ei au promis avere („vila mea din Cotroceni”, „te umplu de bani”), note mai bune, promovarea examenelor şi beneficii în schimbul favorurilor sexuale sau a tăcerii victimei. În cazul în care victimele refuzau sau doreau să anunţe autorităţile despre abuzurile la care sunt supuse, iar profesorii aflau, aceştia le ameninţau, pretindeau că au relaţii printre judecători („sunt strănepot de judecător”, „frate de grefier”) sau că o să aibă probleme la şcoală sau în facultate („exil scrie pe tine”).
În cazul abuzurilor care au durat ani de zile, victimele au declarat că nu au vorbit cu nimeni din cauza fricii şi a ruşinii, dar şi din cauza statutului social al abuzatorului oferit de funcţia de profesor şi de frica de a nu fi denigrate şi marginalizate de comunitatea lor.
În timpul documentării am urmărit şi modul în care instanţa se raportează la incidentele de abuz.
Dintr-un total de 25 de cazuri în care s-a emis o decizie de condamnare, 17 au fost finalizate cu pedepse cu suspendare şi doar în 8 cazuri pedeapsa a fost cu executare. Pe lângă asta, în unele situaţii judecătorii descriu faptele de abuz ca acte consimţite, chiar dacă victimele sunt minore.
Principalul caz documentat a fost al unui profesor la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă din Roman, anchetat de judecători pentru că a violat o elevă de 15 ani în repetate rânduri, inclusiv pe catedră, a bătut-o şi a torturat-o, a lăsat-o însărcinată şi a pus-o să facă avort. A agresat-o inclusiv în timpul orelor de şcoală. Eleva se afla într-o situaţie vulnerabilă şi era diagnosticată cu o formă de întârziere mentală. În ciuda dizabilităţii fetei, a diferenţei de vârstă dintre ea şi profesor şi a dinamicii de putere dintre ea şi abuzator, instanţa a descris violul după care minora a rămas însărcinată drept un „act sexual normal consimţit neprotejat cu eleva minoră de 15 ani”, mai indică sursa amintită.
