Raportorul Comisiei pentru mediu al Parlamentului European Corinne Lepage vrea mandatul Parlamentului European pentru a negocia cu statele membre UE impunerea folosirii terenurilor agricole exclusiv în scop alimentar, punând sub semnul întrebării independenţa agricultorilor de a-şi alege cele mai bune pieţe de desfacere pentru culturile lor. În plus, această măsură ar afecta capacitatea României de a-și respecta angajamentul de a crește la 10% consumul de biocombustibili până în 2020.
Corinne Lepage a pierdut la limită, pe 11 septembrie 2013, votul de confirmare din partea Parlamentului European pentru un mandat de negociere în acest sens, după ce a reuşit totuşi să limiteze cota de biocombustibili de primă generaţie provenind din culturi cerealiere în consumul total de combustibil, la 6% până în 2020, iar săptămâna trecută această speță a revenit în atenția parlamentarilor. Acest lucru este direct legat de directiva ILUC (Schimbarea Indirectă a Utilizării Terenurilor) care, la acest moment, se află în discuţie în Parlamentul European.
Directiva ILUC prevede restricţionarea cultivării culturilor pentru biocombustibili (porumb, rapiţă, floarea soarelui etc.) numai pentru industria alimentară, nu şi pentru producţia de biocombustibili. Aceasta ar putea conduce la eliminarea posibilităţii agricultorilor de a alege cea mai bună piaţă de desfacere pentru culturile lor (industria alimentară sau cea a energiei regenerabile), obligându-i să producă exclusiv pentru industria alimentară.
Legea care sperie investitorii
Dacă Parlamentul European aprobă această inițiativă, investiţiile străine în agricultură, atât directe, cât şi indirecte, vor avea de suferit: comercianţii fiind afectați, cererea şi preţurile vor scădea, iar potenţialii investitori în terenuri şi exploatări agricole, pe lângă procesatorii de cereale, şi-ar putea revizui planurile.
Faptul că dreptul fermierilor români de a decide ce cultivă şi cui îşi vând recoltele va fi limitat ar fi o premieră în istoria României, la 24 de ani de la căderea comunismului şi desfiinţarea planificării centralizate, şi anume că agricultorii români ar fi obligaţi să-şi vândă recolta pe o piaţă restricţionată, limitată la prelucrarea cerealelor pentru produse alimentare. Fermierii români care, în prezent, lucrează în baza contractelor încheiate cu mari comercianţi de cereale şi-ar vedea, probabil, contractele anulate sau ar trebui să înlocuiască plantele de biocombustibil, cum este rapiţa, cu plante alimentare (porumb, de exemplu).
Măsura respectivă vine în contradicţie cu Directiva Europeană privind Energia Regenerabilă, adoptată în 2009 de către Consiliul Europei şi Parlamentul European, prin care s-a stabilit ca până în 2020, combustibilii folosiţi la transporturi să conţină 10% biocombustibili. Companiile din industria biodiesel atrag atenția că o asemenea iniţiativă conduce direct la menţinerea dependenţei actuale faţă de combustibilii fosili, forţează guvernele statelor membre să anuleze reglementări de-abia anunţate – cum este cazul concret al României – pune în pericol peste 220.000 de locuri de muncă la nivelul UE şi semnalează practic o lipsă de coerenţă legislativă fără precedent în politica Uniunii Europene.
UE s-a angajat deja să folosească biocombustibili
Potrivit Fediol, Asociaţia Europeană a Procesatorilor de Oleaginoase, şi EBB, Consiliul European pentru Biodiesel, Corinne Lepage, raportor pentru Comisia de mediu din cadrul Parlamentului European, va cere Parlamentului European să voteze în favoarea unui proiect ce va provoca cel mai mare regres din istoria legislaţiei europene, prin reducerea de la 10% la 5,5% a ţintei de biocombustibili de primă generaţie în total consum de combustibili, până în 2020.
Țara noastră va trebui să își schimbe astfel strategia, pentru că, conform angajamentelor României față de Comisia Europeană, până la sfârșitul lui 2010 procentul de utilizare a biocarburanților în conținutul tuturor tipurilor de carburanți fosili trebuia să fie de cel puțin 5,75%, iar până în anul 2020, procentul de utilizare a biocarburanților ar trebui să crească la cel puțin 10%. Ținând cont de aceste obligații și de cantitățile de carburanți utilizate anual, necesarul de biodiesel și bioetanol a fost de aproape 300.000 tone pentru anul 2010 numai în România, arată Asociația Producătorilor de Biodiesel din România. Potrivit acestora, România are potențial în furnizarea de materie primă, atât pentru biodiesel cât și pentru bioetanol, astfel încât să fie atinse țintele stabilite, și putem furniza aproape 550.000 de tone de materie primă pe an pentru biodiesel, respectiv ulei vegetal (floarea soarelui, soia, rapiță), ceea ce permite realizarea unui nivel similar de producție de biodiesel.
Biodiesel-ul are și dezavantaje
Potrivit unei analize a manager.ro, un prim punct nevralgic ar fi energia produsă, de o mai mică putere decât cea generată de combustibilii tradiționali. Prin urmare, necesită un consum mai mare, pentru același nivel de energie. Producția propriu-zisă a carburanților bio înregistrează emisii mult mai mari decât cea pentru combustibilii fosili. Rezultatele arată că, în timp ce biocombustibilii pot fi mai curați la ardere, există indicii conform cărora procesul de producție, inclusiv mecanismele necesare pentru cultivarea culturilor și plantele necesare pentru a produce combustibil, emană mult carbon.
Rafinarea biocarburanților pentru rezultate mai eficiente și construirea unor instalații de producție potrivite pentru creșterea cantităților de biocombustibil necesită o investiție inițială mare. Utilizarea apei în cantități uriașe pentru irigarea corespunzătoare a culturilor de plante necesare producției de biocombustibili, precum și pentru procesul de fabricație, duce la costuri ridicate.
Disponibilitatea, cel puțin în prezent, reprezintă un alt mare impediment. Biocarburanții nu se găsesc peste tot, iar cele mai multe vehicule nu sunt echipate pentru a funcționa cu biocombustibil. Ca urmare, disponibilitatea limitată reduce și necesitatea de biocombustibili, ca sursă alternativă de energie.
Diana Gabor
