Comunitatea clujeană transgender este discriminată. CEDO a amendat România în urma încălcării dreptului la viață privată

Părerile față de oamenii transgender sunt multe și împărțite în două extreme. În primul rând, ei fac parte din comunitatea LGBT, o comunitate foarte judecată, dar care, în ultimii ani, a devenit mai vocală în cerea drepturilor acestor persoane și în aducerea la conștientizare a oamenilor asupra a ceea ce sunt ei de fapt, nu ce crede lumea despre ei.

Unii îi consideră oamenii diavolului, împotriva religiei și o abominatie, iar alții îi acceptă privindu-i ca pe oameni normali cu drept la iubire de sine și de alții. Aceste persoane au existat dintotdeauna. Însă, din nefericire, nu mulți sunt cunoscuți în istorie deoarece ori perioada în care trăiau nu le permitea să se arate, ori erau omorâți pentru acest fapt sau dați uitării. 

În ultima sută de ani, oamenii au început să lupte pentru ei și pentru dreptul lor. Totul a luat naștere în Statele Unite, unde au început să protesteze până au reușit să ajungă unde sunt astăzi. Adică să poată umbla liberi, să se căsătorească, să lucreze în domenii aparținând statului și chiar în armată. România este, însă, departe de această realitate. 

Și totuși, cine și ce sunt oamenii transgender?

Oamenii transgender sunt oamenii care au primit un sex anume la naștere, dar cu trecerea timpului și cu maturizarea intelectuală, au ajuns să înțeleagă că ei nu se simt bine în corpul lor și că nu se identifică cu sexul primit la naștere. În acest moment ei au de ales – ori continuă să trăiască în umbră, ascunzând adevărata lor identitate și să fie mizerabili toata viața, ori își iau inima-n dinți, încep să se îmbrace și să se comporte așa cum doresc ei și ajung să fie distiminați, bătuți și, în cazuri extreme, poate chiar omorâți.

Toți oamenii transexuali au disforie de gen. Disforia de gen este o tulburare de identitate sexuala, în care persoana nu se identifică cu sexul primit la naștere. Asta nu înseamnă că sunt bolnavi, ci doar se prezintă care este cauza sentimentelor lor.

Copiii diagnosticați cu disforie de gen ar putea scăpa de dorința de a avea sexul opus când ajung la pubertate (însă nu este ceva sigur), dar odată ce o persoană a ajuns la vârsta de maturitate, nu mai există șanse să treacă de la sine. Spunem să treacă de la sine deoarece nu există un tratament care să ”însănătoșească” sau să ”salveze” un om. Nu trebuie să ne gândim la acești oameni ca la oameni bolnavi mintal, trebuie să îi vedem doar ca pe oameni.

Amenda CEDO

Putem spune că amenda din partea CEDO pentru România a venit ca un fulger. De ce? Pentru că a luat toții deputații din județul Cluj ”prin surprindere”. Când am luat legatura cu ei pentru a-și exprima un punct de vedere, aproape niciunul nu era informat pe subiect și, din acest motiv, nu au vrut să își dea cu părerea. Așteptau, probabil, poziția unui superior astfel încât să nu se contrazică în opinii.

Revenind la amendă, CEDO a decis să amendeze România pentru că încalcă drepturile persoanelor transgender. În România, legislația impune ca persoanele care doresc să își schi,be indicatorul de gen din buletin, să facă înainte schimbarea din punct de vedere anatomic. Această lege încalcă dreptul persoanei la viața privată.

Asociația ACCEPT a publicat un comunicat de presă în urma deciziei CEDO , care oferă informații despre situația actuală. Totul a-nceput de la un proces între ”Domnul x și Domnul Y” versus România.

În România, daca doresti sa iti schimbi indicatorul de gen, trebuie sa faci neapărat operație de schimbare de sex, care este destul de costisitoare, dar și dureroasă, iar oamenii ar trebui sa plece în străinătate sa o facă, deoarece la noi nu se poate realiza acest lucru în condiții de siguranță. Înainte de această schimbare, persoanele în cauză trebuie diagnosticate cu disforie de gen. Doar de acolo pot începe demersurile pentru operația de schimbare a organelor reproductive și începerea unui tratament de hormoni.

De ce încalcă dreptul la viață privată? Pentru că pune persoanele să aleagă între integritatea lor fizică și recunoașterea în fata legii a identității lor. Din acest motiv, domnul X și domnul Y s-au dus la CEDO, în căutarea dreptății.

Domnul X, în vârstă de 45 de ani, de profesie avocat, a demarat procesul pentru modificarea actelor de identitate în

2013. Soluționarea definitivă a dosarului de către instanța națională a durat trei ani, deși au fost doar două termene

de judecată, unul la fond și unul în apel. „Din motivarea sentinței pronunțate de instanța de fond am înțeles că mă

aflu într-o situație paradoxală și fără ieșire. Orice aș fi făcut, tot îmi lipsea un document, tot exista o adeverință

medicală pe care nu aș fi putut să o prezint – mă invarteam în aceleași coordonate și nu puteam ajunge la o situație

favorabilă.

Domul Y declară, De mai bine de 10 ani viața mi-a stat în loc și asta pentru că altcineva a decis pentru mine. Sunt ani pierduți, ani pe

care nu o să îi mai primesc înapoi, ani plini de umilințe și jigniri, ani de tortură psihică și fizică, ani în care nu am fost

auzit, ani de zile petrecuți prin săli de judecată unde așteptam ca altcineva să decidă pentru mine și mă rugăm să fiu

lăsat să-mi văd de viața mea. E dureros să vezi cum îți trec zilele, săptămânile, lunile, anii. De astăzi sunt liber și tot ce

îmi doresc e ca nimeni să nu mai treacă prin ce am trecut eu”,

Transgender: România vs. UE

Deși nu toate statele membre ale Uniunii Europene au aceleași reguli privind schimbarea sexului în buletinul, multe țări au reguli mai permisive și ușoare.

Sunt șapte țări care au procedura (sau cel puțin sunt în proces de implementare a procedurii) de ”determinare proprie”. Belgia, Danemarca, Irlanda, Luxemburg, Malta, Norvegia și Portugalia cer oamenilor o simpla declarație pe proprie răspundere că aceștia se identifica și au o conexiune strânsă cu sexul pe care doresc să îl primească în documente. Finlanda și Slovacia impun sterilizarea, iar restul țărilor nu ai o procedura stabilită pentru schimbarea indicatorului de gen. Pe lângă România, mai sunt două țări care impun schimbarea de sex: Republica Cehă și Estonia, potrivit informațiilor din cadrul documentului eliberat de Comisia Europeană (Drepturile egale europene ale persoanelor trans).

Comunitatea transgender din Cluj-Napoca

Lucrurile în municipiul Cluj-Napoca nu diferă cu absolut nimic față de restul țării. Persoanele trans sunt în continuare discriminate, judecate și agresate din cauza personalității lor.

„Din propria noastra experiență ca și asociație, situatia este fix aceeași ca și în restul țării în orașele mari. Persoanele transgender sunt discriminate, nu au o procedura facilă care sa le dea acces spre schimbare actelor, spre intervenții chirurgicale șamd. Nu știm dacă au existat oameni în Cluj care au avut probleme cu schimbarea indicatorului deoarece conducerea a fost înlocuită în vară și de atunci nu s-a prezentat nimeni cu o astfel de dificultate”, declară Oana Mândruțescu din partea Pride România.

Pride România este o asociație pentru drepturile oamenilor din comunitatea LGBT și au creat marșuri speciale în luna iunie a ultimilor 3 ani, excluzând 2020. În anii 2017 și 2018, marșul a avut loc pe malul Someșului, iar în 2019 a avut loc chiar în Piața Unirii, unde oamenii au mărșăluit împreună pe Bulevardul Eroilor.

Înainte de marș, anumite personalități importante au ținut un discurs de susținere, unde o doamnă transgender a povestit cum a fost agresată de un grup de bărbați, care au lovit-o atât de tare încât acum este oarbă la un ochi. Iunie este considerată luna specială a persoanelor din comunitatea LGBT.

Cu toții avem dreptul la opinie și la preferințe. Însă este opinia unei persoane mai importantă decât viața alteia? 

Rămâne de așteptat răspunsul guvernului asupra acestei amenzi. Se va schimba procedura sau o să rămânem la acest nivel de intoleranță? 

Doar cu timpul vom afla.