Cu greu încerc să le explic unora despre existenţa mai multor regiuni istorice pe actualul teritoriu al ţării în care ne trăim viaţa. Unii consideră Timişoara şi Aradul a fi inglobate în Transilvania, iar Bucovina fiind acelaşi lucru cu Moldova. Istoria nu face doi bani pentru unele figuri luminate şi pe bună dreptate îi înţeleg. De ce ar fi ei interesaţi de trecutul lor şi de caracteristicile fiecărei zone în parte dacă nu dictează viitorul lor? Regiunile istorice au rămas un mit prea puţin cunoscut şi exploatat şi în afară de tradiţionalele dispute sudişti-moldoveni-transilvăneni şi lecţiile învăţate pe băncile şcolare nu mai au relevanţă în viaţa cotidiană.
Statul care nu suferă proces de modernizare nu are viitor. Dacă trăim în trecut, nu numai că vom face aceleaşi greşeri pe care le-au consemnat istoricii, dar evoluţia noastră ca naţiune va fi una profund fragmentată şi întârziată. Dacă nu vrem să acceptăm ideile unei altfel de organizări înseamnă că vom trăi într-un feudalism întârziat în eternitate.
România nu este genul de stat care are şansa unei evoluţii rapide şi fulminante, datorită mentalităţii colective pe care o ridicăm la nivel de artă. Nu ne place munca şi ne place ca statul să ne întreţină cu cât mai multe ajutoare de toate tipurile. Ar fi bine dacă toate lucrurile ar pica din cer – este exact mentalitatea preferată a românilor. În schimb, imediat ce sar din schemă câţiva angajaţi ai statului opoziţia sare pe putere. Toţi oamenii ar trebui să primească o slujbă de la stat, o casă de la stat, o maşină de la stat, iar duminica să circule doar maşinile cu soţ. Vi se pare cunoscut? Mediul privat oare nu ar trebui impulsionat?
Autonomia teritorială a unor regiuni ar favoriza dezvoltarea zonelor respective. Cine nu ar vrea ca în zona unde plăteşte taxe să se întoarcă banii astfel încât investiţiile să fie direct din banii respectivi. Să nu mai fie vorba că Emil Boc trimite cei mai mulţi bani în Cluj sau că investiţiile din această zonă sunt favorizate. Dacă ar veni alt premier să nu fie acuzat că acordă banii pe criterii personale. Oricum discuţiile acestea vor exista tot timpul, indiferent de natura oamenilor. Până când investiţiile nu sunt decise în mod aleator de calculator, obiectiviatea rămâne un factor extrem de important care nu poate să dispară.
Cu toate schimbările aferente proiectului prezentat de preşedintele Traian Băsescu putem spune că cei din Cluj vor fi identificaţi precum nord-vesteni. Nu mai sunt transilvăneni, nici clujeni, ci nord-transilvăneni. Poate cu această ocazie unii oameni vor scăpa de frustrări, dar efectul va fi mai mult pe termen lung.
Nord-vestenii sunt o naţie nouă care se formează acum. O naţie care îşi va dezvolta identitatea şi se va dezvolta în concordanţă cu ea este de apreciat.
Totul se porneşte de la zero. Cine nu vrea o viaţă de la zero? Poate România de acest lucru are nevoie pentru a fi „curată” cu adevărat. Pentru a începe pe un nou drum, fără preconcepţii, fără baroni. Poate să ne fie frică de baronii regionali, dar acest lucru se va întâmpla mult mai greu.
România trebuie să fie regionalizată ca să ne simţim noi nord-vesteni. Cei din Cluj se vor înrudi şi vor face o mare horă cu cei din Bistriţa-Năsăud, Sălaj, Satu-Mare, Bihor şi Maramureş. Vor fi mai înfrăţiţi ca niciodată. Şi aşa existau prea mari diferenţe dintre regiunile din România. Poate ar fi timpul pentru o schimbare. Înglobarea celor şase judeţe şi a populaţiei într-o singură unitate administrativ-teritorială va stârni controverse la început. Dar cu timpul, oamenii se vor obişnui cu ideea. Precum cei din Transilvania s-au obişnuit cu felurite „ocupări” de-a lungul timpului.
Şi când ne gândim şi la fonduri europene, cu toţii am vrea să curgă precum laptele şi mierea. Până vin banii, obişnuiţi-vă cu ideea de nord-vesteni. Poate sună mai aiurea, dar tot trebuie să ne gândim că nici Transilvania nu suna bine la început. Ave Nord-Vestenilor!
Tiberiu Hrihorciuc
