Avocatul Corneliu-Liviu Popescu continua seria demersurilor de aparare a demnitatii si independente avocaturii in contextul subiectului ofiterilor acoperiti din Justitie. Daca in urma cu circa zece zile, avocatul Popescu a propus presedintelui UNBR Gheorghe Florea sa se interzica prin Legea 51/1995 exercitarea profesiei de catre avocatii care sunt sau au fost ofiteri acoperiti, recent Corneliu Liviu Popescu a transmis catre toti membrii Corpului profesional al avocatilor romani o scrisoare deschisa in care face apel la confratii sai sa depuna o declaratie pe propria raspundere in care sa specifice ca nu au fost si nu sunt in prezent membri ai personalului descoperit sau acoperit (ofiter, cadru, agent sau orice altceva), colaboratori descoperiti sau acoperiti ori informatori descoperiti sau acoperiti al niciunui serviciu secret, serviciu sau organ de informatii, serviciu special, serviciu de securitate, serviciu de siguranta, structura politieneasca ori organ judiciar, nici din Romania, nici din strainatate. Solcitarea lui Corneliu-Liviu Popescu adresata confratilor sai avocati are loc dupa ce chiar acesta, in calitate de avocat al Baroului Bucuresti, a depus o declaratie pe proprie raspundere in care arata ca nu a fost si nici nu este ofiter acoperit.
Maestrul Corneliu-Liviu Popescu arata in scrisoarea deschisa pe care a depus-o la UNBR ca demersul sau isi gaseste justificarea in puterea „exemplului personal” de a declara in mod voluntar, constient, liber si in deplina cunostinta de cauza, ca nu a fost nici inainte de 1989 nici in prezent ofiter acoperit. In cuprinsul scrisorii deschise, avocatul Liviu Popescu isi instiinteaza confratii ca a imputernicit Baroul Bucuresti sau orice alt organ al profesiei de avocat sa efectueze orice demersuri pentru verificarea declaratiei, propunand chiar sa fie supus unui test privind detectarea comportamentului simulat – testul poligraf:
„Intrucat cred ca exemplul personal este important, la 20.10.2014 am inregistrat la Baroul Bucuresti, sub nr. 10509/C, o declaratie pe proprie raspundere, data in mod voluntar, constient, liber si in deplina cunostinta de cauza, ca nu am fost – nici inainte, nici dupa 22 Decembrie 1989 – si ca nu sunt nici in prezent membru al personalului descoperit sau acoperit (ofiter, cadru, agent sau orice altceva), colaborator descoperit sau acoperit ori informator descoperit sau acoperit al niciunui serviciu secret, serviciu sau organ de informatii, serviciu special, serviciu de securitate, serviciu de siguranta, structura politieneasca ori organ judiciar, nici din Romania, nici din strainatate. Prin aceeasi declaratie am imputernicit Baroul Bucuresti sau orice alt organ al profesiei de avocat sa efectueze orice demersuri considera necesare pentru verificarea respectivei declaratii si am aratat expres ca accept sa fiu supus unui test privind detectarea comportamentului simulat (test poligraf).
Prin prezenta scrisoare deschisa, doresc sa va rog, Stimate Consore si Stimati Confrati, ca, inainte ca organele profesiei de avocat sa ia in discutie propunerile mele, sa faceti fiecare dintre Dumneavoastra un gest simbolic, dar cu profunda semnificatie pentru apararea profesiei, si anume sa depuneti in mod spontan la Barourile din care faceti parte o declaratie voluntara in sensul ca nu sunteti agenti acoperiti ai serviciilor secrete.
Cred ca, in acest mod, noi, avocatii romani, putem dovedi extrem de clar ce inseamna nobletea profesiei de avocat si faptul ca stim sa o aparam.
Prezentul demers nu submineaza securitatea nationala, deoarece intr-un stat de drept si democratic trebuie pastrat un just echilibru intre interesele generale ale societatii si respectarea drepturilor individuale, acestea din urma neputand fi suprimate. Apararea sigurantei nationale nu se poate face prin violarea legii si a drepturilor omului”.
In opinia avocatului Corneliu Liviu Popescu, un avocat nu poate detine calitatea de agent acoperit al unui serviciu secret intrucat incalca Constitutia si este nelegal si nestatutar sa detina aceasta calitate, in conditiile in care calitatea de agent acoperit presupune „esentialmente subordonarea fata de o structura statala” si „anihilarea independentei avocatului si a profesiei”: „Este evident ca menirea „agentului acoperit”, de a obtine si transmite informatii structurii din care face parte, se afla in contradictie manifesta cu obligatia avocatului de pastrare a secretului profesional. (…) Nu numai ca transmiterea de avocatul „agent acoperit”, catre organele statului, a informatiilor aflate de la client face ca acesta sa nu mai beneficieze de un proces echitabil, dar insasi ideea fundamentala de aparare este subminata, prin pierderea increderii justitiabililor in avocati. (…) art. 15 lit. b) din Legea nr. 51/1995 interzice avocatului sa exercite o ocupatie care lezeaza demnitatea profesiei de avocat sau bunele moravuri. (…) Or, un avocat care este „agent acoperit”, fiind obligat prin aceasta a doua calitate sa transmita imediat structurii de represiune din care face parte informatiile confidentiale primite de la client, tradeaza increderea clientului sau (esentiala in raporturile client – avocat si pentru exercitarea normala a profesiei), violeaza drepturile acestuia, deci se comporta in mod josnic si demn de dispret, nobletea profesiei de avocat fiind terfelita. In concluzie, in opinia mea, conform normelor juridice in vigoare, un avocat nu poate avea calitatea de „agent acoperit”, deoarece incalca independenta profesiei, se afla in stare de incompatibilitate, violeaza secretul profesional, incalca dreptul la aparare si actioneaza fara onoare”.
Corneliu Liviu Popescu: „In opinia mea, argumentele distinsului nostru Confrate sunt eronate”
In scrisoarea deschisa transmisa si Uniunii Nationale a Barourilor din Romania pentru a fi publicata pe pagina oficiala de internat a institutie, avocatul Corneliu Liviu Popescu face referire si la raspunsul transmis de confratele sau, avocatul Adrian Toni Neacsu (foto stanga), care la doar o zi dupa cererea transmisa la UNBR de avocatul Popescu, in data de 16 octombrie 2014, a publicat un drept la replica in care a sustinut ca „doar magistratii si politicienii acestia sunt obligati sa dea, anual sau la depunerea candidaturii, declaratii pe propria raspundere cu privire la inexistenta calitatii de lucrator acoperit. Avocatii nu dau o astfel de declaratie, iar Consiliul Suprem de Aparare a Tarii nu-i verifica sub acest aspect.”
Iata ce ii raspunde avocatul Corneliu Popescu:
„In opinia mea, argumentele distinsului nostru Confrate sunt eronate.
Primo, argumentul privind interzicerea expresa prin lege, pentru magistrati, a calitatii de „agent acoperit” este incomplet.
Este adevarat ca art. 7 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, in forma sa actuala, dispune: „Judecatorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridica asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecatoreşti şi parchetelor nu pot fi lucratori operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.”
Incompatibilitatea a fost insa introdusa expres in lege abia prin completarea ei prin Legea nr. 247/2005. Cum voi demonstra imediat, interdictia exista si anterior anului 2005, chiar daca nu era expresa, ci decurgea din interpretarea (simpla si cu buna-credinta a) normelor constitutionale si legale.
Secundo, argumentul privind interzicerea expresa prin lege, pentru „politicieni” (in special cei care isi depun „candidatura”), a calitatii de „agent acoperit” este fals.
Nu exista niciun articol de lege prin care sa se interzica expres deputatilor, senatorilor, Presedintelui Romaniei ori membrilor Guvernului sa fie „agenti acoperiti”. (…)
Tertio, primele doua argumente nu pot duce la concluzia ca, in absenta unei interdictii legale exprese (pentru magistrati pana in anul 2005, pentru ceilalti si in prezent), respectivele categorii de persoane ar putea fi „agenti acoperiti”.
Quarto, din primele trei argumente rezulta ca, si in absenta unor texte legislative prevazand interdictia expresa, judecatorii si procurorii (inainte de 2005), precum si deputatii, senatorii, Presedintele Romaniei si membrii Guvernului tot nu pot avea calitatea de „agent acoperit”, interdictia rezultand pe cale de interpretare.
In consecinta, nici in cazul avocatilor, din simplul fapt al absentei interdictiei legislative exprese nu se poate sustine ca interdictia nu exista, daca ea rezulta din interpretarea sistematica a normelor juridice in vigoare, aspect pe care l-am demonstrat separat supra.
Asadar, chiar daca nu exista o interdictie expresa prevazuta de lege, in sensul ca un avocat sa nu fie „agent acoperit”, ea rezulta evident din normele conventionale, constitutionale, legale si statutare privind independenta avocatului, interdictia de a avea orice ocupatie care lezeaza independenta, secretul profesional, respectarea dreptului la aparare si demnitatea profesiei.
Cum ar putea un „agent acoperit”, fiind subordonat sefilor sai, sa fie independent ca avocat? Cum ar putea un „agent acoperit”, avand tocmai menirea de a cauta si transmite informatii structurii din care face parte, sa poata respecta secretul profesional ca avocat? Cum ar putea justitiabilii, daca au reprezentarea faptului ca avocatul lor poate fi „agent acoperit”, sa mai apeleze cu deplina incredere la un avocat, cel care asigura calificat dreptul la aparare? (…)
Quinto, argumentul privind impunerea expresa prin lege, pentru magistrati, a obligatiei de a depune anual o declaratie privind absenta calitatii de „agent acoperit” este incomplet.
Ca si in cazul interdictiei exprese de a fi „agenti acoperiti”, obligatia judecatorilor si a procurorilor de a da declaratii ca nu sunt „agenti acoperiti” a fost introdusa in Legea nr. 303/2004 abia prin Legea nr. 247/2005 („Persoanele prevazute la alin. (1) completeaza, anual, o declaraţie autentica, pe propria raspundere potrivit legii penale, din care sa rezulte ca nu sunt lucratori operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.” – art. 7 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, in forma actuala).
Asa cum am sustinut mai sus, nici anterior magistratii nu puteau fi agenti acoperiti, desi nu dadeau astfel de declaratii. Oare numai daca exista obligatia de a da o declaratie de respectare a legii exista si obligatia de respectare a legii?
Sexto, argumentul privind existenta obligatiei legale pentru „politicieni” (in special cei care isi depun „candidatura”) de a da anual sau la momentul candidaturii o declaratie privind absenta calitatii de „agent acoperit” este fals.
Legislatia electorala, privitoare la candidatii pentru un mandat de parlamentar sau de Presedinte al Romaniei, nu se refera la ”agentii acoperiti” ai serviciilor secrete actuale, ci exclusiv la lucratorii sau colaboratorii securitatii comuniste. Cel putin din punct de vedere formal juridic, serviciile secrete actuale nu pot fi calificate drept fosta Securitate comunista. Mai mult decat atat, legile electorale nici macar nu interzic fostilor securisti sa candideze, tot ceea ce trebuie ei sa declare fiind daca au fost ori nu au fost securisti; ei pot foarte bine sa declare ca au fost securisti, candidatura lor fiind valida.
Septimo, cele doua argumente imediat anterioare arata ca inexistenta obligatiei depunerii vreunei declaratii (situatia magistratilor pana in anul 2005, situatia celorlalte categorii de persoane analizate si pana in prezent) nu neaga existenta interdictiei cumulului cu calitatea de „agent acoperit”, pe care am demonstrat-o.
Prin urmare, desi magistratii (inainte de anul 2005), precum si demnitarii alesi la nivel national, candidatii la mandate elective nationale si membrii Guvernului (si in prezent) nu au obligatia unei declaratii, de aici nu se poate trage concluzia ca interdictia pentru ei de a fi „agenti acoperiti” nu ar exista.
Daca in Legea nr. 303/2004 ar exista doar interdictia pentru magistrati de a fi „agenti acoperiti”, dar nu si obligatia de a da o declaratie anuala, magistratii ar putea fi „agenti acoperiti”?
Similar, simpla absenta a obligatiei avocatilor de a face declaratii ca nu sunt „agenti acoperiti” nu poate duce in niciun caz la concluzia ca ei ar putea cumula aceasta calitate, deci ca interdictia nu ar exista. Cum afirmam si in cazul inexistentei interdictiei exprese de cumul, inexistenta obligatiei de a face declaratie privind absenta calitatii de „agent acoperit” nu poate duce la concluzia ca avocatul poate avea si aceasta calitate, deoarece o interpretare sistematica a normelor juridice in vigoare ii interzice acest lucru.
Ca o paralela, legea nu permite unui avocat sa fie salariat, dar nu il obliga sa declare anual ca nu este salariat. Faptul ca nu are obligatia unei declaratii anuale nu semnifica inexistenta interdictiei de a fi salariat.
Ca sa reiau exemplul anterior, oare daca legea nu impune avocatilor sa dea anual o declaratie in acest sens, ei ar putea cumula calitatea de avocat cu aceea de gigolo ori de patron de bordel? Absurdul concluziei demonstreaza falsitatea premisei.
Octavo si in fine, distinsul nostru Confrate considera ca principalul argument in sprijinul tezei sale, adica al legalitatii „agentilor acoperiti” in randul avocatilor, provine chiar de la mine: „in al treilea rand, ce argumente sa aduc cand cele mai bune argumente sunt aduse chiar de d-ul avocat Corneliu Liviu Popescu? Pai, domnule confrate, daca lucrurile ar fi altfel, iar interdictia ar fi prevazuta in lege, de ce mai e nevoie sa cereti UNBR sa interpreteze actele normative in sensul ca exista aceasta interdictie? De ce mai solicitati modificarea Legii nr. 51/1995 dar si a Statutului profesiei de avocat tocmai pentru a consacra aceasta interdictie?”
O lectura cu un minimum de atentie si buna-credinta a cererii adresate de mine UNBR arata ca eu consider ca interdictia este prevazuta de lege. Eu nu am cerut initierea demersurilor pentru completarea Legii nr. 51/1995 in sensul de a se introduce pur si simplu aceasta interdictie (ceea ce i-ar fi permis distinsului nostru Confrate sa sustina ca ea nu exista in forma actuala a legii). Punctele 3 si 4 ale cererii mele, privind modificarea Statutului profesiei de avocat, respectiv a Legii nr. 51/1995, propuneau introducerea in aceste acte normative a interdictiei exprese.
Spus altfel si extrem de simplu, in opinia mea normele juridice in vigoare stabilesc fara putinta de tagada aceasta interdictie. Interdictia nu este insa expresa, ci rezulta din interpretarea sistematica a textelor. Eu am propus nu introducerea pentru prima data a interdictiei, ci doar introducerea ei expresa. Pana la introducerea interdictiei exprese (de competenta Congresului avocatilor, respectiv a Parlamentului), am propus adoptarea unei norme de interpretare (nu a legii, ci a Statului), care este doar de competenta Consiliului UNBR, deci decizia poate fi luata mai repede.
Ceea ce am propus sa se introduca pentru prima data este doar obligatia de a da o declaratie de neapartenenta la serviciile secrete, in scopul responsabilizarii avocatilor.
Motivul propunerii mele de a introduce o interdictie expresa? Este tocmai distinsul nostru Confrate, care a afirmat ca agentii acoperiti in avocatura sunt cat se poate de legali. Necesitatea de a se introduce aceasta interdictie expresa imi este intarita de faptul ca, si dupa ce a luat cunostinta de argumentele mele, referitoare in special la independenta avocatului si la secretul profesional, distinsul nostru Confrate a continuat sa sustina ca nimic din legislatia in vigoare nu interzice avocatilor sa fie agenti acoperiti. Daca un avocat care a ocupat pozitiile pe care le-ati ocupat distinsul nostru Confrate in magistratura poate sa faca o asemenea interpretare a legii, atunci este nevoie de o lege „inginereasca”, cu dispozitii exprese, comprehensibile pentru toti.
Cu toata divergenta juridica pe care o am cu distinsul nostru Confrate, faptul ca aceasta este publica are meritul extraordinar ca intretine subiectul in actualitate si ii asigura notorietate.
Tot ceea ce isi doresc „acoperitii” este liniste, intuneric. „Zgomotul” pe care si distinsul nostru Confrate, si eu il facem pe acest subiect nu le convine, ramele se simt bine sub pamant, in intuneric, iar nu in plin soare, la lumina zilei.
Stimate Consore, Stimati Confrati din Corpul profesional al avocatilor romani, inchei prezenta scrisoare deschisa catre Dumneavoastra reiterand rugamintea ca, in mod spontan, pentru a exprima o convingere profunda de atasament la independenta si demnitatea profesiei, la secretul profesional si la dreptul la aparare, sa dati voluntar o declaratie la Baroul din care faceti parte ca nu sunteti „agent acoperit” al vreunui serviciu secret.
Va rog sa dam astfel fiecare dintre noi un exemplu de atasament la valorile nobile ale profesiei de avocat.
Am onoarea a va ruga, Stimate Consore si Stimati Confrati, sa binevoiti a primi asigurarea inaltei mele consideratiuni profesionale”.
articol prreluat de pe luju.ro
