La sugestia unui distins coleg de redacție scriu din nou despre corupție, fenomen devenit omniprezent. Colegul îmi mai cerea să analizez de ce în trecut corupția avea o manifestare oarecum marginală, iar acum se pare că are dimensiuni de neacceptat, chiar și pentru un stat din Balcani, în pofida faptului că Transilvania nu face parte din această zonă geografică.
Începând cu romanii, strămoșii noștri, care în mod cert au avut cel mai perfecționat sistem juridic din lume, nici aceștia nu au fost lipsiți de corupție. Când ea s-a generalizat, Imperiul Roman de Vest s-a prăbușit, iar țara a fost ocupată de barbari.
Pe teritoriul vechii Dacii s-au format trei state cu populație preponderent românească, care au păstrat sigiliul Romei. În Muntenia se spune că Vlad Țepeș, cu o rigoare ieșită din comun, a încercat să impună reguli morale, chiar cu prețul vieții infractorilor. Din documentele vremii mai rezultă că aceia care conduceau țara erau interesați să strângă cât mai mulți bani, atât pentru ei și stăpânii lor, cât și pentru Imperiul Otoman, căruia trebuia să i se plătească birul. Cei care încasau taxele și impozitele erau fără îndoială cei mai hrăpăreți. În scrisorile trimise Mariei Tereza, Împăratul Iosif al II-lea relatează că sașii din Transilvania au fost adesea reclamați pentru corupție.
În perioada fanariotă corupția a fost și mai consistentă, dar din punct de vedere cultural, cele două principate au progresat.
În timpul lui Cuza Vodă, un personaj de altfel exemplar, camarila din jurul lui nu a avut o conduită impecabilă. Această situație este una din cauzele constituirii ”monstruoasei coaliții” care l-a înlăturat de la putere pe Domnul Unirii destul de ușor, fără a vărsa niciun strop de sânge.
Sigur ca din punct de vedere al rigorii, instalarea unei dinastii germane a avut un rol pozitiv, dar chiar și în timpul lui Carol I s-a produs ”afacerea tramvaielor” din București, când s-a concesionat tracțiunea electrică unei firme dubioase, fapt care a lăsat o umbra peste domnia luminoasă a bunului monarh.
Nu s-a spus despre Ferdinand și Maria că ar fi fost implicați în malversațiuni, dar în memoriile sale, Alexandru Vaida Voievod spune că atunci când i-a relatat regelui un fapt de corupție, acesta nu a avut o reacție atât de dură pe cât se aștepta din partea monarhului.
Carol II a fost un rege atât lacom, cât și corupt, dar mai coruptă a fost amanta lui, Elena Lupescu cu suita ei. Apropo de Carol II, este relevant un fapt relatat de istoricul Ioan Scurtu. La a zecea aniversare a revenirii pe tron a regelui, deci în vara anului 1940, Banca Națională i-a oferit în dar o hartă a României Mari făcuta din aur. Când a văzut-o, Carol a întrebat guvernatorul BNR ”Dar munții unde sunt?”. Guvernatorul a luat cadoul, l-a completat cu arcul carpatin si l-a returnat regelui.
Din acest punct de vedere, Ion Antonescu a fost un om impecabil, motiv pentru care întreaga armată și o mare parte a opiniei publice au fost de partea lui până la înfrângerea de la Stalingrad.
Nu știu cum a fost în viața personală Gheorghe Gheorghiu Dej, dar familia Ceaușescu trăia în lux, în timp ce românii, dintre care unii acum îl regretă, se instalau la cozi interminabile pentru a-și procura alimente și alte produse strict necesare. Corupția din epoca de aur, perioadă pe care am trăit-o și eu, era pretutindeni, dar nu la valorile la care se vehiculează astăzi. La școală se dădeau adesea note nemeritate, numai fiindcă părinții elevilor erau fie activiști de partid, fie procurau profesorilor alimente. Corupția acelor vremuri o descrie în cuvinte convingătoare scriitorul I. D. Sârbu, arătând că înclinația spre incorectitudine se instala încă din timpul școlii. În timpul studiilor mele nu am auzit de cazuri de corupție, dar mai târziu am aflat de comportamentul permisiv al unor profesori. În comerț, în condițiile crizei alimentare, a fost multă corupție. O rețea infracțională care falsifica vinuri în București, având printre complici și un prim secretar de partid de sector, a fost arestată, iar șeful lotului condamnat la moarte și executat. Faptul a servit la întocmirea scenariului pentru filmul ‘’Secretul lui Bachus’’ (1984). Câțiva dintre condamnați au supraviețuit, iar după 1989 s-au declarat ”deținuți politici”. Mare este nerușinarea hoților! Corupți au fost chiar și securiștii care dădeau vize pentru plecarea în vest, la rude, prieteni, excursii sau muncă. La reîntoarcere era necesar să le aduci ”binefăcătorilor”, în semn de atenție, măcar câteva cartușe de Kent. Oricum, acestea erau ridicole, comparativ cu ”darurile” care se practică astăzi.
După 1989 n-a mai existat nici un zăgaz. Corupția, ca pe vremea romanilor, afectează chiar și siguranța națională. Arestarea lui Sorin Oprescu, singurul primar al capitalei unei țări, aflat în această situație, m-a surprins enorm. Chiar dacă inculpatul, până la pronunțarea unei sentințe definitive de condamnare, beneficiază de prezumția de nevinovăție, ceea ce s-a întâmplat este pur și simplu revoltător. In interviul de la Evenimentul Zilei, nici domnul Liviu Dragnea nu-l consideră nevinovat pe cel asupra căruia s-au găsit 5000 euro pe care scria cuvântul MITĂ. Ceea ce se întâmplă după 1989 este un record absolut în sensul rău al cuvântului. Petre Carp spunea să nu te apropii de politică dacă nu ai o avere considerabilă, pentru a nu fi tentat să-ți bagi mâinile în banii publici. Dar în zilele noastre, pentru aspiranții la politică, indiferent care anume, principalul scop este îmbogățirea.
Cu toate defecțiunile enunțate mai înainte, clasa politică din secolele XIX și XX a fost mai corectă decât cea a zilelor noastre.
Înlăturarea corupției este un ideal, ce nu va putea fi realizat nici în Vest, nici în Est niciodată, dar corupția poate fi menținută în limite rezonabile. Pentru a opri amplificarea ei, fapt care aduce României un prejudiciu enorm și ne discreditează atât pe plan intern, subminând funcționarea instituțiilor democratice, cât și pe plan extern, chiar și numai pentru că diminuează investițiile străine, ar trebui ca opinia publică să sprijine Ministerul Public (Parchetul) și Justiția. Nu spun că aceste instituții sunt perfecte, oamenii și mass-media au dreptul să aibă unele îndoieli, mai ales în cazuri concrete, dar cu certitudine, sunt principalele paveze pentru ca legea să se instaleze, în sfârșit, pe pământul țării noastre. În această acțiune de sprijinire a justiției avem asentimentul tuturor țărilor civilizate și pe cel al instituțiilor europene.
Baia Mare, 15 septembrie 2015 Adrian Man
