Pe 5 octombrie, Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN), instituţie din subordinea Consiliului Judeţean Cluj, în colaborare cu Asociaţia Culturală Internaţională Shandong, Biroul pentru Patrimoniu Cultural al Provinciei Shandong, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Cluj şi Institutul Confucius al Universităţii Babeş-Bolyai, a organizat vernisajul expoziţiei intitulate „Litografii chinezeşti din timpul dinastiei Han din provincia Shandong”.
”Caracteristică perioadei dinastiei Han, acest tip specific de stampă – litografii realizate după registrul imagistic şi decorul stelelor funerare din epocă – oferă şansa unică a unei captivante reîntoarceri în timp, cu 2000 de ani în urmă, ce reconstituie convingător o amplă frescă istorică, dar şi spirituală, a Chinei antice.
Expoziţia se compune din patru mari secţiuni tematice – „războaie”, „scene de viaţă cotidiană”, „poveşti istorice”, „lumea nemuritoare” -, care asigură o experienţă vizuală deosebită prin varietatea repertoriului ornamental, compoziţional şi tematic, exponatele prezentate fiind unele dintre cele mai reprezentative ale genului.
Inaugurarea oficială a expoziţiei este parte integrantă a programului delegaţiei culturale chineze din partea provinciei Shandong (4 – 6 octombrie 2015), condusă de domnul Sun Shougang, ministru al Departamentului de Publicitate al Comitetului Politic Consultativ şi preşedinte al Asociaţiei Internaţionale Culturale din provincia Shandong, în scopul ratificării Memorandumului de schimburi culturale între provincia Shandong, Republica Populară Chineză, şi judeţul Cluj, România”, se arată în prezentarea evenimentului.
Comori antice ale artei chinezești
Muzeul Provinciei Shandong, Republica Populară Chineză, prezintă această expoziţie de pietre pictoriale, componente arhitecturale ale unor morminte, monumente funerare sau porţi de turn, și pe pagina sa de internet: ”Oamenii din Dinastia Han, folosind lespezi de piatră drept unelte, au reprezentat viaţa cu toate aspectele ei, inclusiv ritualuri funerare și credinţe religioase, și astfel aceste pietre cioplite sunt echivalentul unor epopei pictoriale ale dinastiei Han. Lespezile pictoriale din Shandong sunt reprezentări remarcabile ale artei Han în câmpiile chineze. Cu un puternic simţ naţional al simplicităţii și profunzimii, se regăsesc printre comorile antice ale artei mondiale.
Crema lespezilor pictoriale din Muzeul Shandong a fost, în mare parte, dezgropată în Ji’nan, Jining, Zaozhuang and Linyi, principala arie de răspândire a acestora. Aici sunt expuse operele de artă din altarul Xiaotangshan din Changqing, altarul Wuliang din Jiaxiang și mormântul Han din Yinan”
66 de ani de relaţii româno-chineze
În 1949, acum 66 de ani, erau stabilite relaţiile diplomatice, la rang de ambasadă, între România şi Republica Populară Chineză. Primele contacte oficiale româno-chineze au avut loc la Paris, în anul 1880, între Mihail Kogălniceanu şi reprezentantul Chinei în capitala Franţei. La 18 octombrie 1939, s-au stabilit relaţii diplomatice între România şi Republica China. Acestea au fost întrerupte la 10 iulie 1941, ca urmare a recunoaşterii de către guvernul român a guvernului de la Nanjing, format din elemente pro-japoneze. România a fost a treia ţară care a recunoscut R. P. Chineză. În 2004, cu prilejul vizitei de stat în România a preşedintelui R. P. Chineze, Hu Jintao, s-a semnat Declaraţia Comună a României şi a Republicii Populare Chineze privind stabilirea unui Parteneriat Amplu de Prietenie şi Cooperare, iar la 25 noiembrie 2013, cu prilejul vizitei oficiale în România a premierului Consiliului de Stat al R. P. Chineze, Li Keqiang, s-a adoptat Declaraţia comună a Guvernului României şi Guvernului R. P. Chineze privind aprofundarea cooperării bilaterale în noile circumstanţe
Dinastia care a dat lumii hârtia
”Dinastia Han s-a ridicat acum 2.200 de ani şi a dăinuit mai bine de patru veacuri. Etnicii chinezi îşi mai spun încă şi astăzi Han – ecou al unei epoci de aur în artă, politică şi tehnologie, în care China rivaliza ca putere şi prestigiu cu Imperiul roman.
Istoricii spun că epoca Han s-a încheiat cu 18 secole în urmă. Numărându-se printre cele mai durabile şi mai importante dinastii chineze, a supravieţuit, cu mici întreruperi, mai mult de patru secole. De la fondarea sa, în anul 206 î.Hr., statul Han a fost la fel de puternic şi de prestigios în estul Asiei precum Imperiul Roman, relativ contemporan cu el, în vest. Ca şi Roma, s-a extins peste teritoriile „barbare” de la graniţe, în special spre nord-vest, unde armatele sale au pregătit terenul pentru comerţ, de-a lungul Drumului Mătăsii. Şi, ca şi Roma, dinastia chineză a avut şi ea partea ei de conducători slabi, a decăzut din cauza numeroaselor tulburări dinaintea prăbuşirii, din anul 220 d.Hr.
Totuşi, ea a lăsat moştenire un model ideal de guvernare – o Chină unită şi o guvernare ce se putea perpetua singură -, care a devenit scopul tuturor dinastiilor următoare, la fel ca şi al dinastiei (oficial comunistă, cu manifestări capitaliste în toate domeniile) aflate acum la putere în China.
Tot moştenire a epocii Han sunt şi acele mecanisme etice şi spirituale ce călăuzesc milioane de asiatici. Unul este confucianismul, bazat pe valorile morale ale lui Confucius, devenit ideologie oficială la curtea Han (ceea ce nu înseamnă că membrii dinastiei erau totdeauna morali). Chiar şi numele de Han, pe care primul împărat l-a luat după un râu, dăinuie. Este numele pe care şi-l dau cei de neam chinezesc: Han ren, poporul Han.
În multe domenii, lucrătorii Han erau mult mai avansaţi decât omologii lor romani. Foloseau roaba şi scripeţii pentru deplasarea bunurilor, şteampul de apă pentru măcinatul grăunţelor şi al minereurilor şi foalele pentru a înteţi focul în furnale.
Tot chinezii Han au fost cei care au fabricat prima dată un produs ce a revoluţionat cunoaşterea, numit de ei zhi. Noi îi spunem hîrtie. (…)
„Occidentul şi-a moştenit tradiţiile de la greci şi romani – a conchis Liu Qingzhu, directorul Institutului de Arheologie din Beijing -, iar China le-a moştenit de la dinastia Han.” Dinastiile ulterioare au fost poate mai renumite, mai lăudate pentru perfecţiunea artistică sau pentru guvernarea lor sofisticată. Dar epoca Han le-a creat fundamentul – o realizare impresionantă pentru un regim instaurat de un parvenit necioplit.
La apogeul său, în jurul anului 100 d.Hr., întinderea imperiului Han era comparabilă cu a Romei. Ameninţările militare au dus la extinderea dinastiei Han până în deşerturile din nord-vest, în Peninsula Coreeană şi în Asia de Sud-Est. Comerţul a urmat ocupaţiei militare. Stilurile imperiilor erau total diferite: economia Romei se baza pe sclavi, de exemplu, în timp ce dinastia Han prospera pe seama ţăranilor liberi.”.
sursa: National Geographic
