Cristi Danilet: „In Romania, lucrurile stau putin atipic. Guvernul face Coduri, iar Parlamentul rezolva dosarele”

Cristi Danileţ: SoJust este o organizaţie cu profil unic în România, dar mai există în străinătate câteva organizaţii de acest fel. Noi am gândit-o ca pe o asociaţie de elită, în care să fie prezent cel puţin câte un reprezentant din fiecare profesie juridică. Adică, cel puţin câte un judecător, un procuror, un avocat, un consilier juridic, un mediator, un expert. Încă nu am găsit reprezentanţi din toate profesiile juridice, majoritatea fiind magistraţi, avocaţi, chiar şi un cadru didactic. SoJust este organizaţia care monitorizează instituţiile juridice ale statului şi atenţionează când sunt derapaje, care, din păcate, sunt destul de multe. SoJust a venit ca o alternativă la organizaţiile profesionale care nu sunt suficient de vizibile. Dacă tot am vorbit mai de vreme de acele „dereglări”, am să dau şi un exemplu. Am găsit nereguli în ceea ce priveşte funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei, începând de la nereguli manageriale, la cele legislative. Cea mai mare problemă pe care am găsit-o la CSM este faptul că, în atribuţiile acestei instituţii, intră şi preocupări precum cariera grefierilor. Atunci când a fost conceput CSM, a fost realizat ca un organ al judecătorilor şi procurorilor, nicidecum al grefierilor. O altă problemă este aceea că hotărârile CSM nu erau publice şi am găsit foarte multe hotărâri date de CSM care nu erau postate pe site, dar am atenţionat şi, astfel, lucrurile s-au îndreptat.

Rep.: Aţi fost ales preşedinte al societăţii SoJust. Care este motivul pentru care consideraţi că aţi fost ales de către colegii dumneavoastră pentru a ocupa această funcţie?

C.D.: Colegii m-au ales preşedinte pentru că am dat dovadă, pur şi simplu, de foarte multă disponibilitate şi foarte multe iniţiative. În cursul ultimilor ani, am iniţiat diverse contacte cu autorităţi naţionale, cu organizaţii profesionale ale judecătorilor şi procurorilor sau ale ziariştilor. Am contacte la nivelul Comisiei Europene, la nivelul multor instituţii din ţară şi atunci şi activitatea mea a fost una mai accentuată. De asemenea, sunt implicat în redactarea unor rapoarte, inclusiv atunci când se redactează raportul de ţară sunt contactat pentru a-mi da cu părerea. Sunt destul de prezent în viaţa publică şi, sincer, cred că s-a terminat era în care judecătorii trebuie să se ocupe doar de soluţionarea dosarelor, pentru că nu este suficient. Eu, personal, cred că un judecător are şi alte responsabilităţi, cum ar fi responsabilităţile sociale.

Rep.: Ce planuri mai aveţi în legătură cu SoJust?

C.D.: În primul rând, avem de gând să redactăm o strategie de consolidare a justiţiei pentru următorii ani, deoarece în România încă lipseşte o strategie pentru anii 2009, 2010, 2011. În domeniul justiţiei încă nu se ştie exact ce trebuie să se facă. Acesta este obiectivul nostru, lucrez deja la un proiect pentru o strategie în care vin cu direcţii, cu soluţii concrete, ce anume ar trebui făcut şi unde ar trebui îmbunătăţite lucrurile, atât din punct de vedere legislativ, cât şi din punct de vedere managerial. În rest, îmi propun recrutarea, în continuare, a unor oameni în SoJust, dar mărturisesc că suntem foarte stricţi în această privinţă. Mai există un aspect în care îmi propun înfiinţarea unui site interactiv, pentru a intra în dialog cu cetăţeanul obişnuit.

Rep.: Ce părere aveţi despre proiectul „Jurindex”, conceput de Adi Neacşu?

C.D.: L-am sprijinit pe Adi Neacşu pentru proiectul „Jurindex”. Această idee s-a născut tot în mijlocul SoJust, discutând despre nevoia de transparenţă, de nevoia de acces a publicului la justiţie, la hotărârile judecătoreşti. Neacşu a reuşit să gândească un astfel de proiect, care este grandios, iar în Europa nu cred că are egal. A dezvoltat acest proiect de publicare a hotărârilor fără să cheltuie un ban şi fără să ceară un ban. Nu a avut nici un sprijin financiar, nici de la Ministerul Justiţiei, nici de la CSM. Programul acesta ar trebui dezvoltat. Ar trebui conceput un program foarte puternic de căutare după cuvinte cheie. În prezent, poţi căuta o hotărâre judecătorească după materie, obiectul cauzei şi numele judecătorilor. Însă ar fi foarte util să existe un motor de căutare după cuvinte cheie. Acest program este deosebit de util pentru avocaţi. Pentru că aceştia, când angajează un client, pot să asigure clientul de un anumit succes. Pot spune că acest program nu are nici un dezavantaj.

Rep.: S-a ajuns în stadiul în care justiţia a devenit interesantă pentru SRI şi se creează presiuni asupra magistraţilor. De ce?

C.D.: Eu şi colegii mei cunoaştem vremurile în care prin instanţă, prin anii 2002-2003, venea în sala de judecată un judecător- inspector sau un inspector de la Ministerul Justiţiei. Erau vremuri în care justiţia era foarte mult controlată politic, Ministrul Justiţiei avea puteri imense în sistemul juridic, iar în acest mod nu se putea vorbi despre o independenţă a justiţiei. După crearea CSM, în 2004-2005, putem vorbi despre o independenţă. Dar această independenţă sperie în principal oamenii politici, oamenii de afaceri, deoarece, neputând controla judecătorii şi procurorii, nu se mai pot controla dosarele. Acum, judecătorii sunt liberi să dea soluţiile pe care le consideră cele mai bune. Sunt convins că politicul va încerca să controleze justiţia. Ceea ce face SRI este inadmisibil. Am primit semnale de la mai mulţi colegi din ţară, că astfel de atenţionări sau discuţii între ofiţerii SRI şi membri din justiţie au avut loc în mai multe instanţe din ţară. Nu ştiu dacă scopul este intimidarea sau nu, în orice caz SRI nu are competenţe în ceea ce priveşte justiţia.

Rep.: Cât de critică este în momentul de faţă situaţia din justiţie?

C.D.: Justiţia este un subiect atât de sensibil, încât s-a impus monitorizarea noastră şi după aderare. Noi am fost, de altfel, strict monitorizaţi şi înainte, suntem şi acum pentru că, dacă nu există monitorizare într-un stat democratic, atunci nimic nu există. Situaţia justiţiei este critică, pentru că se cere foarte mult şi se oferă foarte puţin. Se cere foarte mult de la judecători, de la procurori, se cer dosare, se cere lucru imparţial, se cere calitate, însă politicul controlează justiţia, în momentul de faţă, prin modul în care finanţează sistemul. Nici Guvernul, nici Parlamentul nu sunt interesate de justiţie, tocmai ceea ce ziceam, că o justiţie independentă este periculoasă pentru ei. Astfel, nu asigură nici locuri suficiente în sistem, nici ocuparea acestora şi nici finanţarea pentru cheltuieli. De exemplu, Institutul Naţional al Magistraturii, care se ocupă de formarea noastră, a fost declarat incapabil anul acesta de a mai face seminarii de formare cu judecători şi procurori. Se cere specializare, pe de-o parte, dar nu avem cu cine face specializarea. Ar fi multe probleme de discutat.

C.D.: Nu este normal ca un Guvern să adopte Coduri. Codurile sunt legi fundamentale, care trebuie aprobate de către Parlament. Acesta este organismul legiuitor al oricărui stat. În România, lucrurile stau puţin atipic. Guvernul face Coduri, iar Parlamentul rezolvă dosarele. Deci, parlamentarii astăzi, au putere judiciară. Dacă politicienii vor să publicăm ceva pozitiv în ultimul raport din ţară, care va fi anul acesta, logic că singura soluţie pe care o au este aceea de a-şi suma răspunderea. Dar nu este ceva normal, pentru că orice cod trebuie să treacă prin dezbaterea Parlamentului, ceea ce nu se va întâmpla cu actualele coduri.

C.D.: Nu ştiu dacă sunt dezamăgiţi, mai degrabă nu au încredere suficientă. În ultimii 10 ani, încrederea în justiţie era între 20% şi 26%. Stăm mai bine decât politicienii, Parlamentul sau Guvernul, dar nu stăm mai bine decât media, biserica sau armata. Cert este că populaţia nu este suficient de informată cu privire la justiţie. Pretenţiile sunt foarte mari, dar dacă întrebi pe cineva ce a făcut justiţia, atunci va da un răspuns general. Sunt anumite chestionare, care s-au făcut pe justiţiabilii care au ieşit din sala de judecată şi vreau să vă spun că încrederea era peste 60%, tocmai pentru că se confruntă cu judecătorii şi nu aud păreri de la televizor. Cred că noi, cei din sistem, suntem de accord să arătăm mai mult din realizările noastre.

Rep.: Cu toate că magistraţii au dreptul să vorbească, se pare că situaţia financiară din justiţie nu s-a rezolvat. Cât credeţi că vor mai reuşi magistraţii să-şi desfăşoare activitatea, dacă nu sunt plătiţi pentru efortul pe care-l depun?

C.D.: Cel mult o lună, mai putem să continuăm activitatea în instanţe. Foarte mulţi colegi au început să finanţeze, din banii lor, desfăţurarea activităţilor. Aceştia îşi cumpără hârtii pentru imprimantă, toner sau alte lucruri de care au nevoie. Unele instanţe sunt ameninţate cu evacuarea, deoarece nu şi-au plătit chiriile, alte instanţe nu au bani să-şi plătească lumina. Finanţarea este la pământ. Bătălia pentru finanţare nu înseamnă doar salarizare, ci este vorba de cheltuielile unei instituţii. Dacă vă vine să credeţi, încă avem sedii de Parchete care funcţionează în apartamente de bloc. Ca şi clădire, Judecătoria din Cluj stă bine faţă de alte judecătorii din ţară. Dar întâmpinăm aceleaşi probleme la cheltuieli. Colegii de la Judecătoria din Cluj-Napoca îşi cumpără deja, de o lună de zile, ceea ce au nevoie, pentru că nu mai sunt fonduri. Totuşi, criza este generală.