Cristi Danileţ: „Sistemul are hibe”

Reporter: Cum apreciaţi starea justiţiei româneşti în acest moment, mai ales în contextul prezentării raportului Comisiei Europene pe justiţie? Consideraţi că România a făcut progrese notabile în ceea ce priveşte acest domeniu extrem de delicat? Ce ar trebui, concret, să facă statul român pentru a evita ca Uniunea Europeană să ne mai critice în astfel de probleme?  

Cristi Danileţ: Justiţia e coloana vertebrală a societăţii. Ea are rostul de a regla atât diferendele dintre persoanele fizice şi juridice, cât şi pe cele dintre acestea şi autorităţi. Practic, justiţia e şi putere, şi contraputere în acelaşi timp. Aşteptările sunt foarte mari de la justiţie, ca urmare criticile sunt numeroase. Comisia Europenă ne-a impus anumite condiţii înaintea aderării (împărţirea aleatorie a dosarelor, strategii de reformă pe termen mediu, strategii anticorupţie) şi ne-a monitorizat în următorii ani după aderare. Sunt convins că fără această supraveghere, autorităţile decidente ar fi stopat orice îmbunătăţiri pentru a obţine o justiţie competentă, prietenoasă şi responsabilă.

Cristi Danileţ:  Judecătorul din România are exact acea independenţă de care are nevoie pentru a da hotărâri neinteresate, raportându-se doar la lege şi la probele de la dosar. Este adevărat însă că e o problemă cu independenţa procurorului, care, constituţional, este sub autoritatea ministrului justiţiei, legal este independent, dar tot legea prevede că este subordonat şefului ierarhic. Or, dacă recunoaştem că procurorii sunt magistraţi, atunci trebuie să realizăm că independenţa justiţiei presupune ca şi condiţie sine qua non independenţa procurorului. Dar această independenţă nu înseamnă lipsa oricărui control, căci atunci s-ar ajunge la arbitrariu. Prin urmare, trebuie creată o balanţă între independenţă (al cărei scop este asigurarea unui act de justiţie imparţial) şi responsabilitate.

Cristi Danileţ:  Politicul trebuie să se implice în redactarea strategiilor pentru consolidarea justiţiei, pentru promovarea legilor de organizare a acesteia şi pentru aprobarea bugetului necesar. În rest, singurele implicaţii pot fi la nivel discursiv al justiţiei, în niciun caz implicaţii în anchete sau dosare concrete. De aceea, blocarea unor anchete în cazurile de mare corupţie de către Parlament, pe motiv că urmărirea penală a unor parlamentari nu se impune sau că nu sunt probe reprezintă o gravă imixtiune în justiţie: în orice stat democratic, numai procurorul poate aprecia probele de la dosar şi numai judecătorul se poate pronunţa asupra vinovăţiei unei persoane.

Cristi Danileţ:  Justiţia reflectă fidel starea societăţii: la 20 ani după Revoluţie încă nu există cultură organizaţională, încă sunt probleme mari de management şi încă nu se realizează că justiţia nu este un loc de făcut bani, ci un serviciu pentru public, care trebuie asigurat la un nivel înalt. Din fericire, noile generaţii de magistraţi aduc un alt suflu justiţiei şi, realist vorbind, în ei trebuie investit cel mai mult pentru că ei vor redirecţiona reforma în următorii ani. Dar este adevărat: eşecurile sistemului şi hotărârile pronunţate contra României la CEDO au cauze multiple, de la legi interpretabile şi necolaborarea unor instituţii la actul de justiţie, la insuficienta pregătire a unor magistraţi.

Cristi Danileţ:  Instanţele şi parchetele funcţionează în cadrul unui sistem, este vorba de sistemul juridic, în componenţa căruia intră şi poliţia, avocaţii, grefierii, mediatorii, experţii, lucrătorii din penitenciar, executorii judecătoreşti, notarii publici. În acest sistem au existat şi există oameni a căror integritate este îndoielnică şi al cărui profesionalism este discutabil. Aceasta poate fi însă combătută prin şefi competenţi, care să asigure atât controlul intern în cadrul instituţiilor, cât şi cooperarea între instituţii. În acest fel, un eşec precum cazul “Gorbunov” ar putea fi evitat. Oricum, eşecul oricărui sector din acest sistem va genera o imagine negativă asupra întregii justiţii.

Cristi Danileţ:  Din nefericire, la facultate nimeni nu ne învaţă ce înseamnă independenţa, imparţialitatea, integritatea, deontologia. Odată intrat în sistem, tânărul magistrat se confruntă cu o lume nouă, pe alocuri autistă, şi atunci are de ales: rămâne vertical sau face compromisuri – căci are exemple şi de o parte, şi de alta. În acest context, corupţia din justiţie trebuie abordată cu toată responsabilitatea: există în orice sistem oameni slab pregătiţi sau corupţi, dar ei trebuie rapid izolaţi şi înlăturaţi din sistem. Anticultura integrităţii a impus de-a lungul timpului o extindere a demagogiei: e  mai vinovat cel ce vorbeşte de neregulile din sistem, decât cel care comite aceste nereguli. Or, abuzurile în sistemul juridic sunt de neacceptat, tocmai pentru că justiţia e chemată să combată corupţia şi abuzurile din toate celelalte sisteme (politic, administrativ, privat etc). Abuzurile de orice fel trebuie descoperite şi combătute: există suficiente norme de tragere la răspundere penală (sunt oameni din sistem condamnaţi pentru fals sau corupţie) ori disciplinară a celor vinovaţi (CSM a sancţionat numai în ultimii 3 ani un număr de 45 de magistraţi).

Cristi Danileţ:  Cazurile penale sunt deseori în atenţia publicului, dar trebuie amintit că, în general, justiţia este una civilă: judecătorii soluţionează zilnic  situaţii implicând averea sau familia cetăţenilor, dar acestea sunt mai puţin vizibile în media. Cazul Gorbunov nu face decât să atenţioneze autorităţile că sistemul are hibe: comunicarea între instituţii este deficitară, legea se interpretează uneori în exces, managementul nu este unul de calitate. Acest caz arată însă că judecătorii nu dau soluţii doar în dosarul pe care îl au în faţă, ci hotărârile lor au mari implicaţii sociale: de punerea în libertate a unui om depinde, poate, viaţa altora, de modul de soluţionare a unei contestaţii la deciza de concediere depinde soarta unei familii întregi, de hotărârea dată într-un caz de restituire a unei clădiri depinde soarta mai multor familii care trăiesc acolo de ani buni, de soluţia într-un caz în care se contestă o autorizaţie de construire depinde confortul celor care locuiesc într-o anumită zonă etc. De aceea, prefer să spun că judecătorul este, în realitate, un arbitru social, iar deciziile lui nu sunt simple hârtii ce poartă un număr.

Cristi Danileţ:  Discuţia se pune pe tărâmul respectării dreptului omului la viaţa privată, dar acesta deja cunoaşte noi valenţe de când suntem filmaţi în locuri publice sau în hoteluri, de când a apărut baza de date cu probe biologice pentru suspecţi sau de când se va implementa hotărârea cu paşapoartele biometrice. Legea 298 a fost impusă de  necesitatea protejării societăţii împotriva activităţilor de crimă organizată, terorism şi afectare a siguranţei naţionale, astfel că cetăţenii corecţi nu au motive de îngrijorare. Scopul ei este de a realiza o bază de date referitoare la comunicaţiile telefonice şi pe e-mail ale persoanelor, urmând ca dacă acestea vor fi urmărite penal, să se ceară furnizorilor de telecomunicţii date despre acestea: când a vorbit, cu cine, din ce locaţie, cât timp. Accesul neautorizat la aceste date este sancţionat penal, aşa că furnizorii trebuie să îndeplinească anumite condiţii de securizare a informaţiilor astfel obţinute.
Precizez că nu sunt înregistrate decât date despre convorbiri, nu şi conţinutul convorbirilor. Interceptarea şi înregistrarea acestora se face numai în condiţiile Codului de procedură penală, respectiv cu autorizarea unui judecător pentru anumite infracţiuni, când probarea lor nu se poate face prin alte mijloace de probă.

Cristi Danileţ:  Există hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru corupţie a unor magistraţi, grefieri, poliţişti, avocaţi. Aceştia au încasat sume de bani sau au beneficiat de servicii în scopul obţinerii unor decizii favorabile ori pentru grăbirea redactării lor. Este clar că sistemul, funcţionând ca un întreg, prezintă vulnerabilităţi care sunt accentuate de cei care cunosc acest sistem de mulţi ani şi au stabilit legături neprincipiale.
Sunt însă soluţii, atât la nivel legislativ, cât şi la nivel administrativ ori chiar etic, de întărire a integrităţii personalului. Din păcate, până acum acest aspect nu a constituit o prioritate, deşi sunt instrumente internaţionale care nu trebuie decât implementate.

Augustin Stanciu