După ce se va semna acordul cu FMI, Uniunea Europeană şi alte instituţii europene, zarva produsă de acest împrumut se va mai stinge. Urmează partea mai puţin plăcută, rambursarea lui. Apropo de discuţiile prealabile înţelegerii, până la urmă şi domnul Geoană s-a convins de necesitatea salvării cursului de schimb al leului. Bănuiesc că despre împrumut a discutat cu domnul Tănăsescu, Directorul FMI, care a fost unul dintre cei mai buni miniştri ai guvernului Năstase.
Acum, din SUA, domnul Tănăsescu vede un pic mai departe decât noi, autohtonii. În ce-l priveşte pe preşedintele Băsescu, acesta, la ultima întâlnire cu delegaţia FMI, a remarcat că principalul creditor a avut o poziţie mai „suplă” decât cea la care se aştepta. Probabil, s-a gândit la faptul că pensiile obişnuite nu se vor micşora, dar nu cred că salariile unor bugetari nu se piaptănă. Bugetarii, pe lângă faptul că sunt mulţi ca iarba, au lefuri garnisite cu tot felul de sporuri, din care o parte se vor elimina. Desigur, încă nu am ajuns la fundul sacului, dar nu cred că scăderea producţiei va atinge dimensiunile pe care le-a avut în perioada 1929-1933. (Mama îmi spunea că, într-un an, în timpul guvernării Iorga, nu a luat salariul de învăţătoare vreo jumătate de an. Nu a avut bani să-şi plătească întreţinerea şi chiria, noroc cu gazda, familia preotului din localitatea Oar, jud. Satu Mare, care i-a acordat un termen de graţie pentru a-şi onora obligaţiile.) În astfel de vremuri nu sunt bani la visteria statului, deoarece nu se colectează, la nivelul prognozat, impozitele şi taxele de la contribuabili. În acest context, împrumutul extern rămâne o soluţie de neînlocuit. O parte din cei 20 de miliarde de euro pe care-i vom primi se vor vira – nu-mi place termenul livra – direct la Ministerul Finanţelor Publice. Şi în timpul guvernării Maniu, Prim-ministrul îl îndemna stăruitor pe Madgearu să încerce să obţină condiţii cât mai puţin împovărătoare în rambursarea ratelor aferente unui împrumut contractat în Elveţia. În toată tevatura discuţiilor despre rechinii – imperialişti, care înrobesc ţara, să uite că FMI nu doreşte nimic altceva decât să se asigure că se va restitui împrumutul şi că se va achita şi dobânda, ce este considerabil mai mică decât cea practicată de băncile comerciale. Deranjează, însă, discursul unor economişti cunoscuţi, ca Ilie Şerbănescu, care acuză România că se comportă ca o ţară bananieră. Limbajul acestui domn este stereotip, indiferent dacă scrie la România Liberă sau în 22, sau vorbeşte la Radio France Internationale şi la televiziunile de largă audienţă. Nimeni nu-i cere domnului Şerbănescu să-şi schimbe opiniile, dar, aşa cum spune şi Havel, nu există o societate intermediară între societatea socialistă şi cea capitalistă. Pe de altă parte, distinsul economist a fost ministru al Reformei în guvernul Ciorbea, aşa că modul unilateral în care abordează chestiunile economice nu are altă scuză, decât aceea că nu se poate debarasa de anumite prejudecăţi, însuşite în perioada formării profesionale. Aşa stând lucrurile , cât timp una din ţările baltice, Ungaria şi Serbia au luat bani de la FMI, nu trebuie să ne simţim complexaţi că şi noi contractăm un împrumut, pe care nu ni l-a băgat nimeni pe gât, fiind menit să stopeze degringolada cursului euro-leu.
Criza economică agravează criza morală. Într-o declaraţie recentă, domnul Răsvan Popescu, preşedintele CNA, spunea că acest organism va trebui să acţioneze pentru contracararea reclamei mascate ce se face prostituţiei, prin prezentarea pe sticlă a tot felul de „vedete”, care nu au nici o jenă în a-şi expune în public viaţa intimă. Dar această remarcă se referă la emisiuni ce se difuzează după o anumită oră şi sunt adresate cititorilor tabloidelor. Mă deranjează mai mult scăderea nivelului calitativ al jurnalelor de actualităţi de la televiziunile publice, care nici aşa nu vor atinge gradul de audienţă al emisiunilor informative de la ProTv şi Antena1. Sunt aspecte şi mai ciudate, din care relatez unul singur. Într-un articol din Historia (numărul din martie 2009), intitulat „Există luptă de clasă?”, acad. Florin Constantiniu declară fără ezitare: „Socialismul imaginat de gânditorii din secolul XIX însemna democraţie şi prosperitate”. Dacă ne gândim la Marx şi Engels, afirmaţia nu se susţine. Chiar dacă socialismul conceput de Marx se instala în Germania sau în Anglia şi nu în Rusia, tot oprimare ar fi însemnat, după cum cred că există luptă de clasă, dar democraţia o atenuează. După ce domnul Constantiniu condamnă viguros pseudo-socialismul sovietic (asiatic), în continuare, urează „succes deplin” Noului Partid Anticapitalism din Franţa, întemeiat de un obscur factor poştal troţkist. La sfârşitul articolului, domnul academician regretă profund că nu există un factor poştal năzdrăvan, de aceeaşi factură, şi în România. Rămâi consternat! Dacă în confruntarea dintre Stalin şi Troţki ultimul ar fi ieşit victorios, nu ştiu dacă Uniunea Sovietică ar fi fost mai europeană decât cea de pe timpul Părintelui Popoarelor. Oricâte păcate are capitalismul democratic – şi nu sunt puţine – istoria nu cunoaşte un sistem mai bun. Martor este întregul secol al XX-lea. Are meritul de a se autoregla, tolerând şi părerile absurde ale unor oameni, altfel docţi şi inteligenţi, şi asigură un climat de libertate a spiritului.
În legătură cu morala, mai doresc să spun ceva. Scandalul în valoare de milioane de euro, în care sunt implicaţi funcţionari superiori de la Ministerul de Interne, demonstrează cât de adevărate sunt cuvintele: „lupul paznic la oi”. Să sperăm că se va face dreptate, chiar dacă instanţa de fond a respins cererea de cercetare în stare de arest a principalelor persoane cărora li se reproşează fapte penale.
26.03.2009
Adrian Man
