Cultură, învăţământ şi medicină

De asemenea, de câte ori se aflau împreună în deplasări, în ţară sau străinătate, îndemnul stăruitor al colegului de profesie era să folosească fiecare moment liber pentru a vizita o expoziţie sau un muzeu. Pornind de la aceste premise şi încercând să identifice actualele disfuncţionalităţi din sistemul medical, profesorul Pascu, necontestând calităţile profesionale ale unor medici, ajungea la concluzia că derapajele se datorează faptului că societatea, în general, şi şcoala, în special, nu le oferă doctorilor un minim de repere morale, care presupun un nivel cât de cât acceptabil de cultură generală. Încă înainte de 1989, elevii care se pregăteau pentru medicină nu învăţau decât la materiile pentru care se organizau examenele de admitere.
    

Acceptând cele susţinute, mi-aş permite un amendament: cultura nu este sinonimă conştiinţei. Sunt cunoscute persoane care ascultau şi făceau muzică de cameră, dar la serviciu sau în familie se purtau îngrozitor. Acestea sunt însă excepţii de la regulă.
    

Necesitatea ca liceele să redevină şcoli de cultură generală se pune din nou cu acuitate, în legătură cu cerinţa ineluctabilă de a se reduce programa şcolară, astfel încât să nu se depăşească un prag limită. Că timpul consacrat orelor de clasă este exagerat, mi se pare o realitate. Am biroul vis-a-vis de Colegiul Racoviţă. Începând cu ora 9, agentul de pază nu mai ştie cum să-i oprească pe elevii care încearcă să ocolească programa şcolară, plecând de la ore, fără bilet de voie.
    

Când se pune problema ce materii să se reducă, neînţelegerea este totală. Profesorii de educaţie fizică invocă adagiul latin mens sana in corpore sano. A-i face pe copii şi adolescenţi dependenţi de internet este rău, chiar foarte rău. Nu poate fi contestată nici argumentarea comisarului UE Orban, că renunţarea la cea de-a doua limbă străină este în contradicţie cu dezideratul multilingvismului. Românii circulă în străinătate pentru servicii, turism, shopping, dar şi pentru perfecţionare profesională. Pe de altă parte, este inacceptabil ca istoria să fie Cenuşăreasa învăţământului preuniversitar. Dacă s-ar şti un minim de istorie, nu s-ar vehicula atâtea aberaţii conspiraţioniste, iar numărul 666 nu ar fi considerat ca având semnificaţie malefică. (Parcă ne-am găsi în „Evul mediu târziu”, reproducând titlul unei piese de Romulus Guga.)
    

Ca în bancul cu rabinul, toată lumea are dreptate, dar şi programul şcolar trebuie comprimat. Punerea în discuţia dascălilor a programei curriculare este un lucru bun. Să sperăm că, până la urmă, doamna ministru Andronescu va alege cea mai bună variantă, pornind de la premisa că liceul este o şcoală de cultură generală.

19 martie 2009

Adrian Man

P.S. Mă grăbesc să semnalez cititorilor Gazetei apariţia unei cărţi de excepţie, „Medicina între miracol şi dezamăgire” de Dumitru Dumitraşcu, nu numai pentru actualitatea temelor abordate, ci şi pentru modul exemplar în care este scrisă: „… medicina nu este numai o profesie, ci şi un mod de a vedea lumea, filosofic”, ca să reproduc o singură frază. Dostoievski spunea că „frumuseţea va salva lumea”. Această aspiraţie spre frumos este potenţată când frumosul are şi temeinice baze etice.