Cum a administrat SRI probe într-un dosar penal, iar procurorii nu aveau nici cea mai mică bănuială cu privire la existența presupusei fapte

La sfârșitul anului trecut, Kiss Imola, o fostă directoare din Primăria Târgu Mureș a fost achitată de Curtea de Apel, după ce a fost trimisă în judecată de DNA pentru luare de mită. În motivare, judecătorii arată că probele care constituie pretinsa faptă de luare de mită au fost obținute de către Serviciul Român de Informații, ”probe administrate exclusiv de SRI, fără vreun control din partea parchetului. Parchetul nici nu avea vreo bănuială cu privire la existența acestei fapte, nici nu ar fi putut-o descoperi fără vastele resurse și extinsele demersuri ale SRI”. Kiss Imola a fost reprezentantă în instanță de către casa de avocatură Chirță și asociații.

În 2017, Kiss Imola, fosta directoare economică din cadrul Primăriei Târgu Mureș a fost trimisă în judecată de către DNA Oradea, fiind acuzată de luare de mită. Concret, procurorii au arătat că femeia i-ar fi cerut unui om de afaceri suma de 10.000 euro pentru sponsorizarea unei competiții internaționale de fotbal în sală.

În 2018, Kiss Imola a fost achitată de Tribunalul Mureș pe motiv că ”fapta nu este prevăzută de legea penală”, iar un an mai târziu, în decembrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș a menținut definitiv soluția de achitare.

Kiss Imola a fost reprezentantă în instanță de către casa de avocatură Chiriță & asociații din Cluj-Napoca.

Avocatul Radu Chiriță a cerut excluderea probelor obținute de SRI

În urmă cu un an, înainte de achitarea definitivă, la cererea avocatului Radu Chiriță, Curtea de Apel Târgu Mureș a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la excluderea probelor nelegale

”Problema de drept vizează momentul procesual la care instanţa de judecată se va pronunţa asupra unei cereri de excludere a unor probe. Aşa cum s-a stabilit deja atât prin decizii ale CCR, reflectată în practica instanţelor, părţile unui proces penal pot cere excluderea probelor administrate nelegal şi în faţa instanţei de judecată, nu doar în faţa judecătorului de cameră preliminară. În acest context, apare ca incert dacă instanţa se va pronunţa asupra unei astfel de cereri printr-o încheiere interlocutorie sau direct prin hotărârea asupra fondului.

O soluţie în sensul în care instanţa se pronunţă asupra unei astfel de cereri doar prin hotărârea asupra fondului ridică probleme sub aspectul respectării dreptului la un proces echitabil şi prezintă dificultăţi pentru părţi. Ar însemna ca părţile să fie nevoite să pună concluzii în faţa instanţei cu două variante: dacă se exclude anumite probe şi, respectiv, dacă nu exclud acele probe. Pe de altă parte, într-o asemenea situaţie efectele excluderii probelor ar putea fi doar una teoretică, nemaifiind posibilă înlăturarea lor fizică de la dosarul cauzei, astfel cum a hotărât deja CCR.

În acest context, în urma formulării unei solicitări de excludere a probelor administrate ilegal de către Serviciul Român de Informaţii în dosar, avocaţii firmei noastre au cerut instanţei de judecată sesizarea ICCJ cu o problemă de drept izvorâtă din această situaţie. Printr-o încheiere din 7 iunie 2019, Curtea de Apel Tg. Mureş a admis cererea de sesizare a ICCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „În interpretarea art. 1 alin. (2) rap. la art. 10 alin. (2), 102 alin. (2) şi (3) şi 281 alin. (2) C. proc. pen., în situaţia în care este invocată nulitatea absolută cu consecinţa excluderii unor mijloace de probă, este respectat dreptul la un proces echitabil al inculpatului dacă instanţa se pronunţă asupra nulităţii doar prin hotărârea prin care soluţionează şi fondul cauzei?”, cerere formulată de către inculpata K. I. în dosarul nr. 2341/102/2017”, au precizat avocații din cadrul Chiriță și asociații.

Curtea de Apel: ”Probe administrate exclusiv de SRI, fără vreun control din partea parchetului”

În motivare, judecătorii de la Curtea de Apel Târgu Mureș arată că probele din dosar au fost administrate de către SRI, fără să existe vreun control din partea procurorilor DNA. Practic, SRI a transcris interceptările și le-a trimis către DNA, iar procurorii habar nu au de existența presupusei fapte.

“În dosarul 68/P/2009 al DNA Oradea s-au desfășurat cercetări cu privire la mai multe persoane, între care nu se regăsea și inculpata. Cercetările aveau ca obiect existența și funcționarea unui sistem clientelar în cadrul relațiilor dintre Administrația Națională a Apelor Române și mai multe societăți comerciale. Pentru descoperirea faptelor care făceau obiectul acestui dosar, Tribunalul Bihor a emis autorizațiile prin care autoriza, respectiv prelungea autorizarea interceptării și înregistrării comunicațiilor ale mai multor făptuitori, între care martorul…, administratorul SC…Târgu Mureș. SRI a introdus datele necesare în sistemul național de interceptare, după care a pus la dispoziție procurorului de caz rezultatele activității de interceptare. În același timp, împreună cu suporții optici, SRI a înaintat note de redare cu caracter informativ. Ca urmare a unei vaste activități de supraveghere, s-au identificat 15 fapte posibile de corupție fără legătură cu obiectul inițial al dosarului. Toate acestea au format obiectul unor disjungeri și unor conexari succesive cu alte dosare, între care cauza de față. Convorbirile care au determinat constituirea acestei cauze sunt convorbirile din 1, 2 și 28 septembrie 2010, în care martorul discuta cu inculpata, director economic al Primăriei Târgu Mureș, cu privire la solicitarea de către inculpată a unei sponsorizări pentru Liga Campionilor la fotbal în sala organizată la Tg. Mureș și la solicitarea de către martor a achitării restanțelor pe care Primăria Tg. Mureș le avea în urma lucrărilor executate de societatea administrată de el (…).

Contextul procesual în care SRI a semnalat parchetului aceste convorbiri, în legătură directă cu vastele capacități tehnice puse în slujba interceptării unui număr ridicat de persoane, și fără vreo legatură aparentă cu faptele pentru care a fost autorizată interceptarea – determină mobilitatea în care trebuie interpretate și aplicate Deciziile Curții Constituționale 51/2016 si 26/2019 privitoare la legitimitatea activității de punere în executare de către SRI a activităților dispuse prin autorizațiile emise de instanțele competente. În cauză, Decizia 51/2016 prin care se constată că sintagma ‘ori de alte organe specializate ale statului’ din cuprinsul dispozițiilor art.142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituțională, nu este direct aplicabilă, deoarece convorbirile au fost interceptate sub vechiul Cod de procedură penală. Totuși, art. 91/2 alin.1 teza a doua din Codul de procedură penală din 1968 nu prevedea punerea în executare a interceptărilor de către SRI, ci prevedea că procurorul procedează personal la interceptările și interceptările prevazute în art. 91/1 sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală. Nici Decizia 26/2019 prin care se constată existența unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parlamentul României, pe de-o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, pe de altă parte, generat de încheierea între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații a Protocolului 00750 din 4 februarie 2009 nu este direct aplicabilă, deoarece temeiul juridic în baza căruia parchetul s-a adresat SRI pentru punerea în executare a autorizațiilor de interceptare nu a fost Protocolul vizat de Curte, ci încheierea de autorizare prin care Tribunalul Bihor a dispus ca autorizația de interceptare să fie pusă în executare de SRI. Totuși, este aplicabil considerentul de principiu al Curții, că administrarea probelor de către alte organe decât cele judiciare încalcă competența materială a organelor de urmărire penală, ceea ce atrage aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 281 alin (1) lit. (b) din Codul de procedură penală, respectiv nulitatea absolută a actelor prin care s-a administrat aceasta.

Probele obtinute sunt discuțiile care constituie pretinsa faptă de luare de mită. Ele sunt probe administrate exclusiv de SRI, fara vreun control din partea parchetului. Parchetul nici nu avea vreo bănuială cu privire la existența acestei fapte, nici nu ar fi putut-o descoperi în cadrul procesului în care era sesizat fără vastele resurse și extinsele demersuri ale Serviciului Român de Informații. Ca urmare, procesele de redare a convorbirilor telefonice sunt lovite de nulitate”, arată judecătorii Curții de Apel.