În şedinţa din 15 octombrie 1974, cu prilejul împlinirii a 1850 de ani de la ridicarea aşezării Napoca la rangul de municipiu, Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. a aprobat adăugarea la denumirea municipiului Cluj “străvechea denumire Napoca”, oraşul urmând a se numi Cluj-Napoca.
Napoca: denumire “dacă” sau “romană”
Iată cum argumenta Nicolae Ceauşescu această modificare în cadrul discuţiilor şedinţei:
“Tovarăşi, Clujul sărbătoreşte 1850 de ani de la proclamarea sa ca municipiu. Mâine (16 octombrie) vrem să facem acolo o festivitate şi este bine, cu această ocazie, să-i adăugăm şi denumirea de Napoca şi atunci se va numi Cluj-Napoca. Ce părere aveţi?
Tov. Emil Drăgănescu: Este bine.
Tov. Nicolae Ceauşescu: După cum se ştie, Napoca este o denumire dacă.
Tov. Leonte Răutu: Este o denumire dată de romani, de legiunile romane.
Tov. Nicolae Ceauşescu: După datele pe care le-am primit eu reiese că Napoca este o denumire dacă. După datele date de istorici mi s-a spus că este o denumire dacă, iar romanii au păstrat-o. Deci, propunem o denumire dacă şi una romană.
Tov. Elena Ceauşescu: Nu este mai bine să nu legăm: Cluj-Napoca? Şi mie mi se pare că este o denumire romană; să nu fie amândouă romane.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Indiferent dacă este romană, tot îi dăm această denumire.
Tov. Manea Mănescu: Până acum, noi ştiam că Napoca este o denumire dată Clujului de romani.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Aşa cum Drobeta nu este romană, nici Napoca nu este romană. În timpul dacilor -aşa se spune în documentul pe care îl am eu- aşezarea Napoca îşi păstrează numele şi în timpul stăpânirii romane, iar în anul 124 Napoca este declarat municipiu de către împăratul Hadrian; şi alături de această localitate a fost un sat populat de romani care i-au dat numele latin Clusum. Aşa sunt cel puţin datele istoricilor; dacă voi le-aţi copiat bine?
Tov. Ştefan Bîrlea: Cu siguranţă.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Aşa că păstrăm denumirea de Cluj, care era dată de romani şi denumirea veche, Napoca, care este dacă.
Şi ce câştigăm?
Tov. Leonte Răutu: Nu îmi dau seama ce câştigăm dând această denumire. Şi Parisul, înainte, se numea Luteţia şi nu i s-a dat şi această denumire.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Buda şi Pesta nu este la fel?
Tov. Leonte Răutu: Au fost două oraşe.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Oamenii o vor.
Tov. Elena Ceauşescu: Mult nu câştigăm.
Tov. Leonte Răutu: Să nu mai vină şi alţii.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu este o regulă.
Tov. Constantin Băbălău: Drobeta, de exemplu, a intrat foarte repede în vocabularul oamenilor.
Tov. Emil Drăgănescu: Să fim de acord.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci, să-i spunem Cluj-Napoca.
Tov. Maxim Beghianu: Au şi Hotelul “Napoca”.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Asta reaminteşte că acum 2000 de ani acolo a existat o civilizaţie şi nu a fost adusă de vânt.
Tov. Emil Drăgănescu: Are o semnificaţie deosebită.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ce spuneţi, sunteţi de acord?
Tov. Emil Drăgănescu: Este foarte bine.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci rămâne aşa: Cluj-Napoca. Sunteţi de acord?
(Toţi tovarăşii sunt de acord)”
Note: ANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, Dosar nr. 111/1974, ff. 59-60
Cezar Petre Buiumaci
Licenţiat în istorie
(articol preluat din revista “Istorie şi Civilizaţie” anul II, nr. 18)
