Sa te avanti in discutii interminabile afirmand ca victoria nu reprezinta totul mi se pare o prostie la fel de mare ca si cum ai zice ca victoria nu reprezinta nimic. E un semn al unui spirit mediocru, usor suparat pe viata si cu putine perspective de viitor.
De cand am fost mici am fost crescuti in spiritul competitiei, de la fotbalul din spatele blocului pana la rezultateale scolare, in incercarea fireasca de a ne pregati pentru viata si pentru ce ne asteapta in viitor. Cu tote acestea, desi societatea ne indeamna la individualism si ne orienteaza spre rezultat, aproape intotdeauna cel care va incerca sa castige sub orice forma va fi acuzat ca joca nedrept, va fi privit cu ochi rai de catre semenii sai. Vorbind in nume propriu, pot sa spun ca pe la varsta adolescentei eram deja satul de etera acuzatie ca „ciolesc”. Mai mult, de fiecare data cand pierdeam la ceva sau ieseam pe locul doi, datorita faptului ca ma suparam, eram mereu acuzat ca „nu stiu sa pierd”. Si totusi, de unde aceasta aversiune a marii majoritati impotriva celor care folosesc metode „neortodoxe” pentru a-si atinge obiectivul?
In primul rand, cred ca cel care se angajeaza intr-o lupta, indiferent de ce natura, nu trebuie sa dea nimanui socoteala despre metoda sau mijloacele pe care intelege sa le foloseasca. Scopul scuza mijloacele, nu-i asa? Chiar Einstein spunea ca principalul obstacol pe care un suflet superior il poate intalni in viata este invidia mintilor mediocre. Si chiar cred ca asa stau lucrurile. Spre exemplu, daca un competitor castiga doar bazandu-se pe aptitudinile sale native, fara a fi studiat la fel de mult ca si ceilalti, sau chiar deloc, acesta va fi acuzat ca este „lenes” ca a avut noroc. De cealalta parte, daca un avocat isi petrece zilele si noptile pregatinu-se, spre exemplu, pentru o cauza pe care o are in instanta, adversarii si chiar colegii il vor numi „obsedat”, „robot” sau chair mai rau,
Rezultatul conteaza, iar acest lucru este valabil de cand lumea. Perceptia lumii cu privire la modul in care l-ai obsinut chair nu conteaza, nu are nicio importanta, din acest moment nu trebuie luata in seama. In timpul unui examen daca te consulti cu un conleg inseamna ca vrei sa copiezi, in timp ce daca la birou esti pus intr-o situtie problematica si ceri ajutor, dintr-o data aceeasi fapta se numeste colaborare si nu mai intruneste lementele constitutive ale unei „infractiuni”. Cu alte cuvinte totul este relativ, deci implicit ceea ce pentru un individ este revoltator, pentru altul poate veni firecs, ca un lucru normal, si viceversa. Asa ca, sigur, este normal sa fim deschisi si sa ascultam si punctul de vedere al altora, dar trebuie sa ne punem si problema daca nu cumva acele sfaturi vin din partea unor personaje care nu prea au cu ce se mandri si care isi dau cu parerea poate si dintr-o usoara invidie.
Asa ca data viitoare cand cineva va acuza ca ati furat alegerile, ca ati trisat la carti sau ca ati calcat in picioare cadavre pentru a ajunge sus, nu uitati de vorbele marelui fizician si nu va lasati atrasi in capcana mortala numita mediocritate.
Sabin RIPAN
