În 1946, contele Bethlen Bela a fost condamnat de Tribunalul Poporului Cluj la „5 ani de temniţă grea”. Acum, strănepotul său, Albert Attila, cere anularea sentinței și rejudecarea cauzei. Albert Attila a solicitat Curţii de Apel Cluj revizuirea sentinței penale pronunțate în 20 mai 1946, în dosarul 6/1946. Cererea include anularea sentinței și rejudecarea fondului. Sentința inițială prevedea condamnarea contelui Bethlen la cinci ani de temniță grea și confiscarea întregii sale averi, care urma să fie folosită ca despăgubiri pentru Statul Român. O cerere similară de rejudecare a fost respinsă în 2023 de Curtea de Apel Cluj, fiind considerată inadmisibilă. Totuși, Albert Attila, strănepotul lui Bethlen Bela, susține că, în cadrul acestui nou demers, aduce un element de noutate, și anume o telegramă care îl absolvă de vină pe contele Bethlen. Cu toate acestea, Curtea de Apel Cluj, în data de 14 februarie 2025, a respins, din nou, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de Albert Attila.
Condamnarea contelui Bethlen Bela în 1946
Potrivit acuzaţiei condamnatului-defunct Bethlen Bela, acestuia i s-a imputat că, în calitate de prefect al judeţelor Someş şi Năsăud, împreună cu ceilalţi conducători, a deportat români din judeţ la munci forţate în Germania când Guvernul Maghiar a recomandat o propagandă în vederea plecării benevole a muncitorilor. De asemenea, acesta a procedat la internarea în lagărele de deţinuţi politici, în detaşamente de muncă şi la deportări peste graniță a populaţiei nemaghiare. A admis să fie internaţi inclusiv copii de 6 ani în lagăre. În calitatea sa de ambasador, a dispus evacuarea acestui teritoriu în faţa trupelor eliberatoare sovietice.
Argumentul de noutate: Telegrama care îl absolvă de vină pe contele Bethlen
În ceea ce priveşte condamnarea efectivă, aceasta a fost dispusă pentru complicitate la crime de război, constatându-se că, în acea vreme, antecesorul lui Bethlen Bela, conform informaţiilor disponibile în dosar, „ar fi omis să îi împiedice pe subalternii săi de la comiterea celor mai mari abuzuri cu ocazia punerii în executare a convenţiei dintre Guvernul nazist şi Guvernul Hortist maghiar privind recrutarea benevolă de muncitori de pe teritoriul maghiar pe cel german, cu consecinţa încălcării limitelor acestei convenţii de către subalternii săi prin recrutarea în mod forţat şi sub ameninţări”. Respectiva condamnare a fost dispusă de către Tribunalul Popular Cluj în data de 20.05.1946. Practic, s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 5 ani de temniţă grea.
După eşecul din 2023, când Curtea de Apel Cluj a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire a deciziei din 1946 formulată de Albert Attila, strănepotul lui Bethlen Bela, acesta şi-a încercat din nou norocul. Concret, în motivarea cererii, este vorba de conduita condamnatului-defunct, care a manifestat o atitudine generală de opoziţie în raport cu ordinele şi dispoziţiile criminale ale naziştilor şi care, în mod categoric, şi-a exprimat refuzul de a se supune şi executa ordinele acestora. Obiectul central de probă, adus la dosar de către Albert Attila, care dovedeşte acest fapt, este telegrama expediată în anul 1944 de către ofiţerul SS Edmund Veesenmayer adresată oficialilor nazişti. Telegrama provine din arhivele germane, fiind numerotată „nr.162” şi a fost expediată în data de 08.05.1944 de la Budapesta către Ministerul de Externe German.
Redăm conţinutul telegramei: „Contele Bethlen Bela nu aprobă acţiunea desfăşurată în acea zonă în momentul actual şi şi-a luat concediu medical. Contele a declarat că nu vrea să devină un criminal în masă şi preferă să îşi dea demisia”. În încheiere, ofiţerul SS menţionează: „Voi solicita demiterea Contelui”.
Telegrama a fost adresată direct către Karl Ritter, înalt ofiţer cu grad de ambasador cu însărcinări speciale, consilier special al Reichului German în Ungaria. Bethlen Bela şi-a dat demisia din funcţia de conducere a celor două judeţe din proprie iniţiativă, în data de 28 martie 1944, cu şase săptămâni înainte de începutul acţiunilor de pregătire a deportărilor. Albert Attila apreciază că demisia acestuia reprezintă refuzul în mod expres de a îndeplini sarcinile date de regimul opresiv. Totodată, demisia ar fi venit ca răspuns imediat la ocupaţia militară germană a Ungariei, respectiv a Transilvaniei de Nord.
Decizia finală a Curții de Apel Cluj din 14 februarie 2025
Telegrama menţionată reprezintă, în opinia lui Albert Attila, un element de noutate care îi justifică cererea de revizuire a deciziei din 1946. Cu toate acestea, Curtea de Apel Cluj a decis să respingă cererea strănepotului lui Bethlen Bela, motivând următoarele: „Prin demisia la care se face referire în telegrama din 08.05.1944 invocată de revizuent şi despre conduita inculpatului în perioada de referinţă percepută de autorul telegramei ca un refuz expres de îndeplinire a sarcinilor, existau deja trimiteri în dosarul din 1946 pe care inculpatul le-a invocat de-a lungul procesului penal, potrivit cărora nu s-ar face vinovat. Astfel, nu pot fi privite ca având caracter de noutate, fiind deja folosite ca apărări de către Bethlen Bela şi au fost apreciate ca lipsite de suport de Tribunalul Popular Cluj”. Decizia dată de Curtea de Apel, în data de 14 februarie 2025, este definitivă.
