Declaraţia de săptămâna trecută a procurorului general Laura Codruţa Kovesi referitoare la ineficienţa serviciilor secrete la nivel de judeţe ar trebui să-i pună pe gânduri pe şefii acestor instituţii. “Am avut procurori care s-au plâns că, timp de un an, n-au primit de la serviciile de informaţii niciun fel de informare pe acest domeniu al corupţiei”, a spus procurorul general.

 
Reformarea serviciilor secrete, un proces care durează deja de prea mult timp, nu are, se pare, ca efect îmbunătăţirea relaţiilor instituţionale între aceste structuri informative şi cele de justiţie. Să fi însemnat reforma doar aruncarea peste bord a bătrânilor securişti? Doar întinerirea cadrelor, pentru că oamenii din sistem se laudă mai nou cu media de vârstă extrem de promiţătoare (cam 35 de ani) a lucrătorilor în informaţii? Să fi însemnat reforma doar contribuţia la pregătirea noilor legi ale siguranţei naţionale? Sau retragerea într-o discreţie totală, pe care noi am înţeles-o ca fiind absolut necesară muncii specifice de informaţii?
Au trecut de mult cele 6 luni pe care preşedintele Băsescu “le-a acordat” în 2004 serviciilor secrete să-şi dovedească eficienţa. Acela era punctul “0” al reformei în aceste structuri. De atunci am observat noi şefi la centru la toate serviciile. Atât! În majoritatea judeţelor nicio adiere de vânt. Am observat, cum am spus, lăsarea la vatră a securiştilor şi acceptarea în sistem a tinerilor. Atât! Am observat atenţia sporită a acestor servicii asupra propriei lor imagini. Atât! Paginile lor web sunt mult îmbunătăţite, deşi informaţiile sunt extrem de generale. Au scos reviste de specialitate, Intelligence, de pildă, interesante, dar destul de tehnice şi axate mai mult pe munca de informaţii a altor ţări. Atât! Informaţii frumos ambalate despre înscrierea la instituţiile de învăţământ superior din domeniu, ori despre condiţiile de angajare în acest sistem. Atât! Câteva scandaluri răsunătoare în care aceste instituţii au fost târâte tocmai “datorită” unor oameni din propria lor ogradă. Şi cam atât! Scurtă reformă!
Dar unde sunt informaţiile? Întreb generic, pentru că au fost cazuri, nu multe, dar cu siguranţă importante, în care procurorii (cei eficienţi, pentru că despre “uscăturile” din pădurea lor vom vorbi cu altă ocazie) au purces la drum într-o anchetă pe baza informaţiilor primite din servicii. Şi noi, muritorii de rând, deşi foarte curioşi, nu putem avea pretenţia de a afla despre aceste informaţii şi sursa lor, pentru că altfel aceste servicii nu s-ar mai numi “secrete” ci “publice”! Dar cum se măsoară şi care este eficienţa acestor structuri, dacă astăzi vine procurorul general şi se plânge că subordonaţii lui nu primesc informaţii pe baza cărora să poată porni investigaţii pe tărâmul fierbinte al corupţiei? Şi eu care îmi imaginam forfota care trebuie să existe zilnic în aceste structuri şi goana după informaţii care seamănă atât de bine cu munca noastră jurnalistică! La finalul zilei, însă, îmi dau seama acum, acolo nimeni nu este penalizat că a pierdut o “ştire” de pe sectorul lui, că nu a trimis o “anchetă” la timp sau că a ratat “un interviu” pe motiv că şi-a scos copilul de la grădiniţă la ora 16.00. Ce normă zilnică, săptămânală, lunară au aceşti angajaţi ai statului? Şi la noi se citeşte presa dimineaţa, şi la noi se beau 100 cafele şi se fumează 500 de ţigări pe zi, dar cu Tiparul nu te poţi juca. La ora 20.00, trecute fix, ziarul trebuie să fie acolo. La ei e altfel!
Merg aceşti tineri lucrători în “informaţii” la Serviciu ca la serviciu? Adică trăiesc deja legenda aceea românească “Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim!”? Îşi fac ei oare treaba dar sunt blocaţi la un anumit nivel de superiorii lor? Să nu mai existe corupţie la nivelul unor judeţe? Hai să fim serioşi! Dar atunci? Este foarte posibil să existe şi o criză de specialişti pe anumite sectoare ale muncii lor. Din câte ştim, domeniul sinteză-analiză-interpretare suferă teribil din acest motiv. Nu-i destul să ai buni culegători de informaţii dacă nu ai şi o echipă bună care să desfacă aceste informaţii, să le traducă, să le clasifice în funcţie de importanţă, să le interpreteze, să le trimită “mai sus”.
 
Posibil aici să fie veriga slabă. Dar vina cine o poartă pentru aceasta? Eficienţa sau ineficienţa unor direcţii judeţene se măsoară până la urmă în “informaţii”. Nu? Ca număr, ca importanţă! Şi dacă un judeţ nu-şi face treaba pe măsura aşteptărilor ce-i de făcut, domnilor? Pe cine penalizăm? Clasificăm şi aflăm după 50 de ani?

Alin BOLBOS

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.