Ca un umil apartenet al cetatii guvernate cu atata intelepciune si determinare de catre domnia voastra, ma simt si eu dator sa-mi dau cu parerea si sa dau un sfat, daca se poate numi asa. Daca tot v-ati deplasat la capitala cu ocazia marii intalniri mari de pe 14-15 mai si tot ati decis sa ne luati si pe noi, umilii scribi de la Cluj, in caruta, nu ar fi fost mai bine daca ati fi si raspuns unor intrebari atunci cand ati fost rugat, asa macar de forma?
Sigur nu va amintiti episodul cu pricina si nici n-am eu de gand sa va reimprospatez memoria, dar de mentionat ca la o intrebare, gen “ce mai faceti?”, nu se prea raspunde cu o alta gen “ce vreti?”, din cate stiu eu. Poate unora le chiar place genul asta de abordare “de sus” , sa-i zicem asa, dar mie nu prea, nu stiu, oi fi eu mai ciudat. Si poate o lasam sa treaca si nu guitam nimic, daca nu as fi platit ieri 10 milioane biruri si peschesuri catre cetate, fapt care m-a intristat teribil si mi-a reamintit ca am si eu ceva drepturi in calitatea mea de contribuabil. Si dreptul la care ma refer este aceala de a mi se raspunde la salut si din cand la cate o intrebare. Daca la acelasi congres, Valeriu Tabara, Gheorghe Flutur sau Toader Paleologu au putut da niste declaratii ca doar nu-i durea gura, nu inteleg de ce tocmai cel mai iubit focsanean dintre clujeni s-a gasit sa faca economie de cuvinte. Dar ce sa facem, oameni suntem ca porci mancam, si fix deaia mai si gresim, dar cum era vorba aia “Erare humanum est, perseverare diabolicum”, sau cum? Nu de alta, dar se pare ca aroganta si miserupismul in relatia cu o parte a presei transcende fotoliul de primar si purtator de cuvant, existand in mai toate ramurile institutiei.
In Sicilia daca te adresezi cuiva cu “Signore”, se pune ca il iei la misto, ca nu il respecti destul. In schimb, daca vrei sa iesi bine, formula corecta ar fi ceva gen “Don” sau “Dottore”. Acolo lumea pune mult accent pe forta cuvintelor, din acest motiv ele trebuiesc bine cantarite. Din pacate nu prea semanam cu verisorii nostirii la acest capitol/ nici nu prea exista prea multe sinonime pentru cuvantul “ domnule”, si acum chiar Don Apostu, iertati-ma ca nu va zic, dar asta nu inseamna ca nu va respect. Respect functia, respect rolul social si responsabilitatea asumata, dupa cum mi-ar placea sa cred ca si noi ne putem astepta la putin respect indarat, macar asa de forma. Si ca sa dau un raspuns eventualelor comentarii care apar, se pare, la editorialele semnate de mua,ader la ce zicea Caragiale, “opiniile sunt libere, dar nu obligatorii !”
