Deputatul PSD Daniel Ghiţă: Mica, perfida și ingrata Austrie

Deputatul PSD Daniel Florin Ghiță susține că „perfidia și ingratitudinea Vienei au fost o constantă, nu o excepție, a relațiilor româno-austriece”. Acesta a afirmat că România ar trebui să ia în calcul anularea contractului de privatizare a PECO-Petromși, renaționalizarea resurselor petroliere și a rafinăriilor, precum și restricționarea severă a tăierii pădurilor românești de către lacomele companii austriece.

Redăm integral declarația politică semnată de Daniel Florin Ghiță:

Spre finele săptămânii trecute, a treia zi după ce am prezentat și publicat declarația politică intitulată ,,De la olandezii zburători la olandezii prădători (sau de la Johann Cruyff la Mark Rutte)”, în care am criticat atitudinea încăpățânată a Olandei de respingere nejustificată a primirii României în Spațiul Schengen, am avut parte de o surpriză plăcută în sensul că guvernul de la Haga a revenit la sentimente mai bune, anunțând că nu se mai opune trecerii țării noastre de acest ultim hop european. Aproape în același timp, am avut surpriza neplăcută că Austria a anunțat aproape în al doisprezecelea ceas, prin ministrul de interne, prin ministrul de externe și apoi prin cancelarul de la Viena, că nu va mai susține aderarea României la Schengen la Consiliul JAI din 8 decembrie, în pofida recomandării  pozitive a Comisiei Europene. Motivul invocat intempestiv de decidentii de la Viena, și anume că România ar contribui la creșterea migrației ilegale din Austria, care a atins cifra de 100.000, este unul inventat, nefundamentat, pueril, de-a dreptul imbecil. 

Din păcate, Austria, o țară pe care istoria implacabilă a adus-o la o treime din suprafața României și la puțin peste o treime din populația țării noastre, a  avut frecvent pusee, fantasme și fandacsii imperiale după căderea zidului Berlinului, după destructurarea fostului bloc comunist est-european. Nu am uitat aroganța și chiar discriminarea manifestate de grănicerii, polițiștii și politicienii austrieci față de românii plecați la muncă după 1989 spre Vestul cu care ne-au ademenit înainte, comparativ cu maghiarii și cetățenii altor foste țări comuniste. Nu am uitat că, în anii 90, sute de mii de români din clasa medie, îndeosebi din Transilvania și din Banat, au fost extorcați, unii de-a dreptul jecmăniți, de zeci dacă nu de sute de milioane de mărci germane, printr-un joc piramidal promovat de o firmă de asigurări internaționale cu sediul în Graz. Nu am uitat piedicile și opreliștile puse de Austria în calea aderării României la Uniunea Europeană. Noroc că nu a putut să ne încurce și în privința aderării la NATO, succesoarea  fostului imperiu habsburgic neavând statut de membru al marii alianțe nord-atlantice și reprezentând un zero barat sub aspect militar. 

Nu am uitat poziția partizană a Austriei cu vise neoimperiale față de Ungaria postcomunistă în aproape toate problemele aflate în contencios între români și maghiari. Nu am uitat rolul jucat de Austria, alături de Germania și Ungaria, în destrămarea Iugoslaviei prin declanșarea primelor războaie interetnice între sârbii ortodocsi și croații catolici. Nu am uitat poziția duplicitară a Austriei  față de Rusia sovietică și, mai nou, față de Rusia putinistă, care a culminat cu kazaciocul jucat cu președintele Vladimir Putin în capitala valsului de o fostă șefă a diplomației austriece și cu vizita dubioasă a actualului cancelar la Kremlin după invadarea Ucrainei de către armata rusă de rit nou.

Nu am uitat și nu vom uita niciodată tributul greu pe care politicieni români lipsiți de viziune și de patriotism, neștiutori, nevolnici sau corupți, fără nicio grija față de viitorul țării, l-au plătit Austriei pentru a accepta accederea țării noastre în Uniunea Europeană. România a fost victima unui jaf colosal, în urma concesiilor și cesiunilor, reprezentând o mită mascată, care au fost făcute Austriei cu perle ale economiei naționale din domeniul resurselor naturale, din domeniul industriei prelucrătoare și din domeniul bancar.  Astfel, compania austriacă OMV a achiziționat, în anul 2004, 51% din acțiunile Societății Naționale PECO-Petrom cu o sumă mai mult decât derizorie; oficialii noștri vobesc de o tranzacție de 1,5 miliarde de euro, dar firma vieneză a achitat în realitate doar 669 milioane euro, respectiv mai puțin de jumătate din așazisul preț, diferența de 831 milioane de euro constituind majorare de capital social, în condițiile în care resursele petroliere deținute de Petrom la data privatizării erau estimate la 10 miliarde de euro.

 Iar banca austriacă ERSTE Bank a achizitionat, în anul 2006, tot cu o sumă derizorie, 62% din acțiunile celei mai mari bănci din țara noastră, Banca Comercială Română (BCR). Cu cinci ani înainte, RAIFFAISEN Bank Viena a cumpărat, tot cu o sumă derizorie, o altă bancă românească importantă, Banca Agricolă, la care a ajuns să dețină, în urma unor artificii juridico-financiare, 99% din capitalul social. Ca să încheiem cu perlele coroanei oferite Austriei, trei companii austriece, respectiv Holzindustrie Schweigofer, Kronspan și Eger, au ajuns să dețină un cvasimonopol asupra tăierii și prelucrării materialului lemnos din pădurile patriei, derulând în ultimele două decenii afaceri de ordinul miliardelor de euro. Este evident că se poate vorbi de un jaf colosal care succede exploatării de către Imperiul Habsburgic vreme de peste două secole (1700-1918) a resurselor naturale (aur, fier, cupru, plumb, cărbune, material lemnos, ape minerale, ape termale, produse agroalimentare, ș.a.) și a muncii milioanelor de români din Transilvania, Banat și Bucovina de Nord, care au fost perlele coroanei de la Viena. În palatele și în acareturile și alte stabilimente din Viena se simte și sudoarea milioanelor de români care au fost supuși austrieci.

Cert este că, în urma acestor concesii și cesiuni, Austria a devenit al doilea investitor dar și profitor străin în România, după Olanda. În aceste condiții, atitudinea de ultimă oră a decidenților de la Viena de respingere categorică a accederii României în Schengen pare de neînțeles, fiind lipsită de orice logică. Dar, la o analiză cât decât aprofundată a istoriei ultimelor cinci secole reiese că perfidia și ingratitudinea Vienei au fost o constantă, nu o excepție, a relațiilor româno-austriece. Nu putem uita că împăratul austriac Rudolf al II-lea s-a folosit în 1601 de marele domnitor român Mihai Viteazul pentru alungarea principelui Transilvaniei, Sigismund Bathory, în vederea anexării Ardealului de către Austria, iar, după zdrobirea oștirii acestuia la Guruslău lângă Zalău, a ordonat generalului Basta să-l asasineze în tabăra de la Câmpia Turzii. Nu putem uita că împăratul austriac Iosif al II-lea s-a folosit în 1784 de Horea, marea căpetenie a moților, pentru temperarea tot mai nesupusei nobilimi maghiare din Transilvania, îndemnându-l la răscoală împotriva acesteia, iar, după ce și-a atins scopul, a ordonat să fie arestat, condamnat la moarte și executat prin tragere pe roată, o pedeapsă atroce și primitivă  spre finele ,,secolului luminilor”. Nu putem uita că, în timpul revoluției de la 1848-1849,  împăratul austriac Franz Iosif s-a folosit de marele nostru erou național Avram Iancu, Craiul Munților Apuseni, pentru înfrângerea armatei revoluționare maghiare, după care nu și-a îndeplinit promisiunile făcute acestuia cu privire la drepturile ce urmau a fi acordate moților și celorlalți români din Transilvania, fapt ce a atras o anumită dezavuare a sa din partea propriului popor și căderea sa psihică iremediabilă.

 Cred că a venit momentul să renunțăm definitiv la atitudinea de ,,supus austriac” și sa facem un decont istoric cu statul austriac. În acest sens, ar trebui să solicităm scuze și despăgubiri financiare substanțiale pentru ocuparea și exploatarea timp de peste două secole a Transilvaniei, Banatului și Bucovinei de Nord de către Imperiul Habsburgic, respectiv Imperiul Dualist Austro-Ungar (de la 1867 la 1918). Ar trebui să solicităm scuze și despăgubiri financiare substanțiale și pentru pagubele cauzate statului român de către armata austro-ungară în primul război mondial și de către armata Germaniei hitleriste (în care a fost încorporată Austria în urma referendumului din 1938) în al doilea război mondial. Și ar trebui să ne gândim serios la anularea contractului de privatizare a PECO-Petrom pentru motive de obiect ilicit, de scop ilicit și de dol (prin nerespectarea unor clauze contractuale post-privatizare) și la renaționalizarea resurselor petroliere și a rafinăriilor, cum a făcut recent Franța, un stâlp politic, economic și militar al Uniunii Europene. Precum și să ne gândim serios la restricționarea severa a tăierii pădurilor românești de către lacomele companii austriece. Poate că atunci politicienii de la Viena vor ajunge cu picioarele pe pământ.

Citește și: Criminalistul Naiba de la IPJ Cluj trimis în judecată pentru scandaluri sexuale