Preşedintele Băsescu nu a lăsat prea mult suspansul. Miercuri, 10 decembrie 2008, ora 13, a anunţat partidele, mass-media şi pe noi toţi că persoana propusă pentru funcţia de Premier este domnul Theodor Stolojan.
Acesta din urmă, în cadrul ceremoniei de la Palatul Cotroceni, a anunţat că speră să formeze un cabinet PD-L – Alianţa PSD-PC şi UDMR, astfel încât la 22 decembrie să avem un guvern aprobat de Parlament, care să purceadă la întocmirea bugetului după ce, în prealabil, va alcătui un program de guvernare pentru 4 ani. Cred că cititorii mei s-au convins că nu am idei politice apăsat partizane – sau cel puţin nu le-am exprimat în scris – dar sunt de părere că este bine ca principalele forţe politice ale ţării să ne conducă într-o perioadă ce cu siguranţă nu va fi uşoară. Pe de altă parte, există suficienţi oameni cu expertiză, din care să se compună viitorul cabinet. Avem noi, românii, ca orice naţiune, păcate specifice, dar proşti nu suntem. Pentru a ajunge la această concluzie nu trebuie să cerem atestare de la Paris, unde au trăit mari personalităţi, putând da referinţă ţările gazdă, unde datorită integrării în UE, lucrează milioane de concetăţeni şi nu trăiesc rău.
La aflarea veştii despre domnul Stolojan, cârtitorii de profesie au scris tot felul de lucruri negative, din care unele sunt adevărate, dar unele reproşuri sunt cu adevărat hilare, cum sunt cele scrise despre „naţionalizarea” valutei, realizată de primul guvern Stolojan. După ce guvernele Roman, printr-o politică populistă, lipsită de orice prudenţă, au golit visteria ţării de excedentul de balanţă, într-o perioadă mai scurtă de 2 ani, trebuiau găsite modalităţi pentru remedierea unei situaţii de criză. Când s-a hotărât astfel, nu exista valută forte ca să se poată importa petrol, gaz, zahăr şi grâu, ceea ce era intolerabil după lungul post comunist. Pentru valuta preluată de Banca Naţională s-a dat agenţilor economici echivalentul în lei, persoanele fizice au fost exceptate de la această măsură, la fel cultele, organizaţiile non-guvernamentale, etc.
Într-o sintagmă, „naţionalizarea” nu a fost o măsură abuzivă, ci o decizie excepţională care nu a dus – prin ea însăşi – la falimentul vreunui agent economic. Competenţele economice ale lui Stolojan au fost confirmate prin numirea lui ca înalt funcţional internaţional. Dumnealui este şi cadru universitar, dar unul adevărat, nu unul făcut peste noapte, iar faptul că a deţinut şi funcţia de consilier prezidenţial îl recomandă ca un interlocutor compatibil cu şeful statului. Dacă va conduce corabia guvernamentală, timp de 4 ani, cu fermitate, necedând în faţa unor măsuri demagogice, promise în campania electorală, cu siguranţă domnul Stolojan va rămâne în istorie ca un om de stat remarcabil al României postdecembriste. (Am toată stima pentru suferinţele domnului Paraschiv, dar a spune că ţara este condusă de patru partide comuniste este un lucru de nesusţinut. Că purtăm, majoritatea dintre noi, sechelele unei perioade revolute, este altceva, dar înseamnă să fi lovit de orbire ca să nu vezi cât s-a schimbat România din 1989.)
Alcătuirea coaliţiei PD-L – PSD nu este ceva de neconceput. La vremuri excepţionale, se impun măsuri similare. Să ne gândim, că în timpul celui de-al doilea război mondial, când democraţia parlamentară funcţiona în Marea Britanie, conservatorii au guvernat împreună cu laburiştii. Revenind la englezi, un mare bărbat de stat, Palmerston cred, spunea că în politică nu există prietenii şi adversităţi permanente, ci numai interese. Diferenţele ideologice nu trebuie să împiedice realizarea unui „parteneriat pentru România”, cum îi spunea domnul Geoană.
În acest context, al unei mari coaliţii, refuzul încăpăţânat al PSD de a accepta UDMR-ul la guvernare mi se pare iraţional. Această formaţiune politică a fost loială tuturor alianţelor şi înţelegerilor la care a participat, au oameni pregătiţi în toate domeniile. Prezenţa la guvernare, într-o formă sau alta, ne-a fost utilă atât pentru integrarea în NATO cât şi în Uniunea Europeană. PSD-ul ar trebui să ştie că nu va obţine mai multe voturi în Transilvania, chiar dacă maghiarii nu vor participa în noul guvern.
Discriminarea naţională, deoarece despre aceasta este vorba, este un lucru rău. Liderul PSD nu ar trebui să uite sprijinul primit de PSD de la UDMR în anii 2000-2004. Am speranţa că se va soluţiona şi acest ultim punct de fricţiune între PSD şi PD-L, iar viitorul guvern va avea trei componente, aşa cum doresc Preşedintele, Premierul desemnat şi PD-L.
11 decembrie 2008
Adrian Man
P.S. Duminică, am văzut la Casa de Cultură a Studenţilor un spectacol remarcabil „Take, Ianke şi Cadâr”, realizat de un regizor care a pus în valoare valenţele textului comediei şi nu a încercat experimente fără ecou la public. O trupă omogenă de actori buni şi foarte buni au primit aplauzele furtunoase ale unei săli arhipline. Victor Ion Popa a scris, în 1938, o piesă generoasă, într-o perioadă când bântuiau ideile de extremă dreapta care, printre altele, au dus la asasinarea a trei sau patru prim-miniştrii ai României.
