Unul din cei mai mari filosofi moderni, Martin Heidegger, mult iubit de Gabriel Liiceanu, a spus că pălăvrăgeala este una din trăsăturile cele mai pregnante ale comportamentului majorităţii oamenilor. Această afirmaţie se confirmă, cu şi mai mare acuitate, în epoca generalizării televiziunii şi internetului. Şi tot acest gânditor a afirmat că pentru mulţi dintre noi cuvintele nu urmăresc să exprime ceva, deci să demonstreze realitatea prin afirmaţii concludente, ci că: „lucrurile stau aşa pentru că aşa se spune”. Este important, deci, ce se ascunde în spatele cuvintelor, şi nu conţinutul lor.
Această reflecţie se dovedeşte pe deplin actuală acum, când se discută la nesfârşit despre cazul Becali – un personaj de mucava, creat de canalele de televiziune comerciale – şi despre corupţia din arbitraj.
Nu ştiu dacă domnul Becali trebuie cercetat în stare de arest, aceasta este o problemă de competenţa magistraţilor, dar sunt convins că mediatizarea care se face în legătură cu patronul Stelei a depăşit orice limite. Acuzaţia că Preşedintele Băsescu ar fi în spatele măsurilor promovate de instanţe ar fi rizibilă, dacă nu ar fi crezută de mulţi din cei care stau încremeniţi în faţa televizorului. Se aplică sintagma: „calomniaţi, calomniaţi, că ceva tot o să rămână!”
Revenind la fotbal, vizionez şi eu meciuri, inclusiv din campionatul intern – mai mult decât ar trebui. Am auzit de multe ori că scorul nu a fost determinat de prestaţiile echipelor de pe teren, ci de comisioanele plătite arbitrilor. Aceste declaraţii ale gazetarilor sportivi le-am primit cu circumspecţie. S-a dovedit, însă, că nu am avut dreptate şi cei care cred în prezumţia de bună-credinţă se înşală, nu o dată. Când am aflat că s-au plătit dolari arbitrului şi în situaţia în care echipa a pierdut meciul – e adevărat că mai puţin decât atunci când se câştigă sau se obţine un scor egal- mi-am dat seama că şi sportul este putred, de la cap la coadă. Se pare că banii maculează totul. Când te gândeşti ce fotbalist de excepţie a fost Constantin, fostul Preşedinte al arbitrilor, te apucă, pur şi simplu, disperarea. Totuşi, corupţia în sport nu este cea mai grea boală a vremurilor pe care le trăim.
În Săptămâna Patimilor ar trebui să ne esenţializăm preocupările, să privim cu precădere spre interiorul nostru, şi nu spre lumea exterioară. Această lume este, constant, dezamăgitoare, fiind un prilej nesfârşit de palavre. Totuşi, niciodată nu este pierdută speranţa. Dacă suntem de părere că important nu este cât acumulăm material, ci cât de mult te ancorezi la valori neperisabile, care nu sunt supuse crizei economice şi devalorizării leului, putem întâmpina marea sărbătoare a Sfintelor Paşti cu minunatul salut:
„Cristos a Înviat!”
„Cristos a Înviat!”
Adrian Man
17 aprilie 2009
