Despre obăznicie

 

Cei mai bine plătiţi bugetari din România sunt judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar vaşnicii procurori din Ministerul Public se află şi ei pe locuri fruntaşe în întrecerea socialistă cine ia mai mari salarii de la stat. Judecătorii au obţinut inamovibilitatea şi datorită faptului că ne-am dorit o justiţie care să nu fie supusă politicului, iar acum justiţia nu mai răspunde în faţa nimănui. Suntem pe locul doi la numărul de plângeri înaintate CEDO şi pe locul trei la procese câştigate împotriva României. În acest clasament al ruşinii suntem depăşiţi doar de „campioanele” drepturilor omului, Turcia şi Rusia. Adică o ţară din Asia şi una care nu este 100% europeană. Bună treabă. În plus, România este monitorizată de Comisia Europeană datorită poblemelor din justiţie. Deci pentru un serviciu prost, plătim scump şi din ce în ce mai scump. Când, însă, fostul ministru al finanţelor Varujan Vosganian a încercat să promoveze un proiect de lege prin care statul român să-şi recupereze daunele produse de magistraţii care au dat sentinţe infirmate ulterior de CEDO tagma magistraţilor a sărit până în tavan. Asociaţiile lor profesionale au pretins că o astfel de lege i-ar împiedica pe judecători şi procurori să-şi facă treaba. Curat murdar. Proiectul a fost abandonat şi magistraţii se distrează pe banul public şi nu răspund decât în faţa conştiinţei lor, care cât o au.
    

Mai mult decât atât, magistraţii se mai îndeletnicesc cu o ocupaţie super bănoasă. Dau în judecată Ministerul Justiţiei pentru a obţine tot felul de sporuri: spor de stres, spor de poluare, spor de oricear fi, numai bani să iasă. Cinismul este total. Ei acţionează statul în judecată chiar la instanţele la care lucrează. Pe principiul: colegii mei să mă judece, că doar suntem o gaşcă. Astfel, preşedintele Tribunalului Cluj, Sorina Siserman are numai puţin de trei procese pe rol la instanţa sa, Tribunalul Cluj, la subordonaţii săi prin care cere mai mulţi bani pentru ea. Asta-i culmea. Preşedintele tribunalului îşi caută dreptatea la proprii subordonaţi. Şi credeţi că o să piardă?
    

La fel, fostul preşedinte al Curţii de Aapel Cluj, actualmente şeful CSM, Virgil Andreieş se judecă cu statul român pentru drepturi băneşti în zece dosare. Toate pe rolul Curţii de Apel Cluj, adică va fi judecat de proprii săi subordonaţii.
    

Nici cu procurorii nu mi-e ruşine. Daciana Deritei îşi cere drepturile în opt procese deschise împotriva României, Mircea Hrudei în nouă procese, iar fostul şef al DIICOT Cluj, Teodora Molnar tot în opt procese. Deci după ce oricum câştigă peste 10.000 lei pe lună, mai dau în judecată statul pentru mai mulţi bani. Nu-i mai satură Dumnezeu.
    

Degeaba le-a spus preşedintele Băsescu la ultima şedinţă a CSM că este impardonabil acest amestec al puterii judecătoreşti în sfera puterii executive, domnilor magistraţi clujeni l-i se rupe. Noroc cu decizia Curţii Constituţionale care va suspenda numeroase din procesele pe care le-au intentat statului magistraţii clujeni.

P.S. Puţini, dar aceea sunt cei mai buni, acei magistraţi care sunt preocupaţi să-şi facă meseria şi nu să-şi mărească salariile prin sentinţe judecătoreşti date de colegii lor. Nici judecătorul Cristi Danileţ şi nici procurorul Florin Maghiar n-au acţionat statul român pentru bani. Oare de ce?