Faptul ca ne confesam mult mai usor unor straini decat cunoscutilor este deja o axioma care nu mai trebuie demonstrata. Probabil, unul dintre motivele pentru care simtim ca e “safe” sa povestim vrute si nevrute unor oameni pe care nu ii cunoastem este ca avem impresia ca nu o sa ii mai intalnim niciodata si, din acest motiv, nu au decat sa ne judece. Din cate imi amintesc, cam asta ii explica Brad Pitt  lui Edward Norton in “Fight Club” in timp ce erau in avion. “Losing all hope is freedom”, nu?

 
De o experienta asemanatoare am avut parte saptamana aceasta, de Ziua Femeii,  in timpul unei curse cu taxiul pe ruta Horea-Marasti. Taximetristul, pe la vreo 60 de ani, eu cu dureri de cap si fara chef.  Normal, incepe discutia despre 8 martie, despre femei, moment in care imi serveste bomba. “Apai pe cand eram eu mai tanar, era una care zicea ca nu si-o trage cu nimeni s-apoi am prins-o in baie la Astoria s-apoi i-am dat!”, povesteste autorul posibilei infractiuni de viol. Mirat fiind de asemenea marturisire spontana, am vrut sa aflu mai multe picanterii, asa ca am cerut explicatii. “L-am pus pe un prieten sa tina usa de la baie sa nu intre nimeni. Am luat-o de par, i-am dat un pumn in stomac dupa care un cot in cap, sa se linisteasca”, explica batranul, parca mandru de cele relatate. “Si ati facut sex cu ea?”, am intrebat eu, cu un usor aer de cretin mirat,  pentru a nu demasca dezgustul. “I-am dat de s-o saturat, sa vada cine-i sefu. Am lasat-o asa in baie si i-am zis ca daca spune cuiva ceva, o omor!” Mda. Nu stiu de ce, dar aveam impresia ca se astepta ca eu sa rad, sa-l felicit si, eventual, sa-i las si bacsis. Probabil cu ei urma sa-i cumpere martisor la nevasta-sa, sau cum?
 
Ajuns la destinatie, am platit, am salutat si i-am urat serviciu placut. Ma intrebam cam cator alti oameni le-a facut ziua mai buna cu relatarea respectiva sau daca a povestit-o si unor femei. Ma intrebam daca s-a prescris cumva fapta. Ma intrebam daca respectiva tanti are acum copii sau daca taximetristul are fete si cam ce varsta au. In cinci minute mi-a trecut. Mi-am amintit doar a doua zi dimineata si m-am decis sa-mi notez experienta ca sa nu o uit. Mi-am dat seama ca zilnic avem parte de experiente asemanatoare, pe care le trecem cu vederea foarte usor. Prea usor.  Nu mai avem timp de problemele altora, de suferinta sau de necazul lor. Suntem, indirect, incurajati sa tacem din gura si sa ne vedem de treaba, sa lasam selectia naturala sa-si urmeze cursul. Daca ni s-ar intampla noua, am urla ca din gura de sarpe si nu am mai stim pe cine sa dam vina. Pe stat, pe Basescu, pe politie, pe oricine. Cand i se intampla altuia e doar o eroare in matrice, o variabila incalculabila in ecuatia evolutiei, de care nu trebuie sa ne facem griji. Insa, oricum, doar nu o sa ni se intample tocmai noua.
Sabin Ripan

4 COMENTARII

  1. DAR CE AR FI SA O LUAM PE D-NA LA INTREBARI CA DE CE NU A SPUS CUI TREBUIE MAI DEPARTE ACEASTA DEZVALUIRE SI S-AL IDENTIFICE PE ACEST BAGABOND,I-I ESTE CUMVA FRICA ?

  2. Pot sa inteleg de ce femeia in cazua nu a facut nimic. Frica si sila fata de propria persoana sunt imense, preferi sa inchizi acel evenimet undeva intr-un colt al minti si sa nu te gandesti la el. Urasti faptul ca esti slaba din punct de vedere fizic, urasti intr-un final femeia care esti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.