Viata la Rosia Montana este strans legata de minerit de aproape doua milenii. Odata cu demararea noului proiect minier propus, vor fi create cateva mii de locuri de munca, care vor oferi o noua sursa de stabilitate si dezvoltare locuitorilor din Rosia Montana. Gazeta Minerului va prezinta proiectul pentru Rosia Montana si experienta persoanelor care s-au mutat la Alba-Iulia, ca parte a planului de stramutare. Acestia din urma vorbesc despre conditiile pe care le ofera viata intr-o comunitate urbana si viata la Rosia dupa inchiderea exploatarii miniere.
Intotdeauna, la Rosia Montana oamenii au lucrat in minerit, fiind foarte multi cei care-si duceau traiul cu aceasta meserie, nu doar cei din comuna, ci si din localitatile invecinate. Rosia Montana nu are o populatie suficient de mare pentru a ocupa toate locurile de munca care vor fi create dupa demararea proiectului de exploatare miniera al Gold Corporation. Aceeasi era situatia si inainte de Revolutie; aici lucrau aproape 2.000 de oameni, din Abrud, Campeni, Bucium si alte localitati din imprejurimi. In plus, cei care au muncit in mina nu erau toti mineri. Era nevoie de mecanici, electricieni, soferi si multi altii pentru desfasurarea activitatilor complexe care tin de o exploatare miniera. In apropiere au mai existat cateva mine, la Rosia Poieni, la Baia de Aries, la Zlatna, intreaga economie a zonei fiind legata de minerit. Chiar daca oamenii nu mai lucreaza in prezent in minerit, aceasta a fost principala activitate profesionala din aceasta parte a Muntilor Apuseni.
Rosia Montana Gold Corporation (IFN) a organizat cursuri de pregatire profesionala pentru fostii mineri inca din 2006. Este vorba de meserii care nu tin neaparat de minerit, pe considerentul ca zona trebuie sa se dezvolte si dupa ce se incheie proiectul minier. Oamenii din zona au avut posibilitatea de a alege care sunt meseriile de care sunt interesati, au urmat cursurile, iar speranta organizatorilor este ca acestia vor practica deja aceste noi profesii in momentul incheierii exploatarii, pentru a evita repetarea situatiei din prezent, in care satenii din Rosia Montana nu au alternative pentru a-si cladi un trai decent fara a-si parasi localitatea natala, in afara mineritului.
O alta initiativa a companiei a fost crearea unei institutii financiare nebancare (IFN), care dadea credite celor care doreau sa-si inceapa o afacere. In 2007, cand acest IFN a fost creat, nici o banca din Romania nu dadea credit pentru start-up, ci doar pentru dezvoltarea afacerii. Creditele acordate de aceasta institutie sunt pentru afaceri care nu sunt conexe mineritului, destinate fiind sa dureze si dupa finalizarea proiectului minier. Un aspect important al initiativei este ca noii antreprenori au participat si la cursuri in care au invatat cum se face un plan de afaceri, contabilitate primara, astfel incat sa se poata descurca singuri.
Proiectul minier va crea mii de locuri de muncă
În etapa de construcție, care va dura aproximativ doi ani și jumătate, vor fi create 2.300 de locuri de muncă directe, create de RMGC sau contractorii săi. Acestora li se vor adăuga aproximativ 4.200 locuri de muncă indirecte, în toate afacerile şi instituţiile conexe proiectului. Va urma perioada de operare, de 16 ani, cu 880 de locuri de muncă directe şi 2.300 indirecte. Iar perioada de închidere, de aproximativ 3 ani, va beneficia de 270 de locuri de muncă directe şi 1.500 indirecte.
In prezent, chiar daca nu a inceput exploatarea, RMGC are aproximativ 500 de angajati, majoritatea din Rosia Montana si din imprejurimi. Politica firmei este sa angajeze cat mai mult personal din zona, cautand la distanta mai mare doar specialisti pe care nu-i pot gasi la Rosia Montana. RMGC are o baza de date cu mii de persoane care s-au aratat interesate sa lucreze in cadrul proiectului minier. In perioada de constructie, oamenii vor fi pregatiti pentru activitatile specifice care vor tine de meseria lor in noua exploatare miniera.
Locurile de munca indirecte vor fi create datorita cererii care va aparea odata cu demararea proiectului, in arii tangente acestuia. De exemplu, miile de oameni care vor munci la Rosia Montana vor avea nevoie si de asistenta medicala, si de farmacie, si de localuri pentru petrecerea timpului liber, de magazine de unde sa-si cumpere hrana si multe alte servicii care se pot dezvolta in zona. In plus, beneficiile indirecte ale proiectului se vor extinde dincolo de granitele Muntilor Apuseni. In prezent, unele materiale nu pot fi achizitionate din Romania. Dar, odata cu demararea proiectului, exista disponibilitatea producatorilor din tara de a face investitii si a angaja personal pentru a asigura aceste materiale local, fara a fi nevoie de importuri.
Zona centrului istoric, precum si alte patru obiective protejate, vor fi restaurate si protejate in cadrul unui proiect destinat patrimoniului, parte din viziunea mai larga a RMGC pentru Rosia Montana. Bugetul pentru patrimoniul cultural al Rosiei Montane este de 70 de milioane de dolari, cea mai mare investitie a unei firme private in patrimoniul cultural din Romania. Odata ce aceste obiective vor fi valorificate, turistii vor fi atrasi de aceasta zona. Turismul si proiectul minier nu se exclud reciproc, multi turisti fiind interesati sa vada exploatarea la suprafata. Insa, pana cand Rosia Montana se va putea descurca financiar din turism, trebuie rezolvata si problema infrastructurii, in special in ceea ce priveste accesul in zona.
Proiectul Rosia Montana este mai mult decat un proiect minier. Proiectul minier, care va aduce beneficii economice considerabile acestei zone, este doar o parte din viziunea mai larga a RMGC. Aceasta se refera si la protejarea mediului inconjurator, la componenta sociala, precum si cea de patrimoniu cultural. Avand in vedere investitiile fara precedent in patrimoniu, proiectul pentru un mediu inconjurator curat si sanatos, crearea de locuri de munca si grija pentru comunitate, proiectul Rosia Montana poate fi considerat un program de dezvoltare durabila. In 2010, desi inca nu produce nimic, RMGC a fost al cincilea investitor din Romania. In perioada de constructie, la Rosia Montana se va cheltui un milion de dolari pe zi. Investitia totala va fi de aproximativ doua miliarde de dolari, pe o perioada de aproape patru decenii.
La marginea orasului Alba Iulia a aparut de cativa ani un cartier intreg de rosieni. Acesta este parte din initiativa de relocare si stramutare a RMGC, realizata in urma unor indelungi consultari cu toate partile implicate. Sunt rosieni care nu s-au mutat la Alba Iulia, pentru ca spera sa se angajeze in mina si au ramas in localitatea natala, pentru a fi mai aproape de aceasta oportunitate profesionala. Altii au vandut proprietatile din sat, pe teritoriul carora se va construi o zona rezidentiala rurala moderna, si s-au mutat la Alba Iulia, intr-un cartier nou, construit special pentru ei.
O parte din cei care s-au mutat la Alba Iulia sunt angajati RMGC si lucreaza in prezent la Rosia Montana. De altfel, toti cei care s-au mutat de la Rosia Montana au intrat intr-un program de asistenta si monitorizare, cu acordul lor. Prin programul de asistenta, fostii rosieni invata cum sa caute un loc de munca, cum sa faca un CV, beneficiaza de asistenta pentru preschimbarea actelor, pentru gasirea unui medic de familie sau a unor scoli pentru copii, precum si consultanta financiara. In cartierul Recea din Alba Iulia, rosienii care s-au mutat au inceput sa se instaleze in mai-iunie 2009, iar din toamna copiii mergeau deja la scoala in oras.
Ajunsi dupa-amiaza in cartierul Recea, am gasit acasa doar pensionarii, tinerii fiind angajati in oras sau la RMGC, in Rosia, iar copiii la scoala. Acolo, am vorbit cu o doamna in varsta, care resimte intarzierea demararii proiectului minier, chiar daca locuieste in Alba-Iulia. „E greu, sunt tot singura, copiii au ramas la Gura Rosiei si spera sa se angajeze la Gold. Daca i-ar angaja, ar fi mai bine, ca ar veni si ei aici si nu as mai fi singura. La 74 de ani, ce sa fac singura aici? Se descurca foarte greu acolo, copilul a intrat la facultate, nu stiu cum se vor descurca. Baiatul meu a lucrat la mina, dar are pensie foarte mica. Iar sotia lui nu are nici un venit. Si ea a lucrat la mina, la Gura Rosiei. Eu am lucrat la cantina 22 de ani si am o pensie foarte mica. Ma descurc greu singura, daca ar lucra copiii si ar sta cu mine, ar fi mai bine”, ne povesteste pensionara.
Aceasta isi aminteste cu neplacere de conditiile in care locuia la Rosia Montana. „Am stat in bloc si era la parter. Si acolo era foarte umed. Cand au reparat acoperisul au pus internit. Iar cand ploua sau era zapada, apa venea pe peretele casei. Zilnic tineam geamul deschis, dar era umed tare, ca s-a miscat pamantul, a venit dealul si mi-a fost frica ca se surpa, si atunci m-am mutat. M-am gandit si la copii, ca blocul, daca muream, nu-l cumpara nimeni. Nora mea ar vrea sa se angajeze, ca ea dupa ce s-a inchis mina nu a mai avut servici si inca nu are nici varsta de pensionare. Si asa, numai cu pensia, trei oameni, e cam greu, si sa platesti si scoala. Cand era mina, era si nora mea, scria vagoanele acolo la Gura Rosiei, aveau amandoi salariu. De cand s-a inchis, au plecat multi, mai mult de jumatate. La Gura Rosiei, erau case pe ambele parti, dar multi le-au vandut si au plecat. Va dati seama cati au venit, 125 de familii au venit aici la Recea. Acolo cumparam lemne sa facem foc. Diferenta de conditii e foarte mare, ca iarna e cald toata ziua. Acuma la varsta mea, la batranete, nu mai trebuie sa car lemne, ca asta m-a omorat, caratul lemnelor, ca era departe soprul, si de acolo trebuia sa vin cu ele pana sus. Si nu faceam foc decat intr-o camera. In bucatarie am rabdat frig, nu degeaba ma dor picioarele. Apa se lua, cand era seceta nu era apa, dar aici e apa tot timpul. Nepotul o sa vina aici la scoala, sta cu mine. Si la camin ar fi trebuit sa plateasca. Aici ii fac eu si de mancare”, mai relateaza aceasta.
O alta pensionara care s-a mutat din Rosia Montana intareste afirmatiile consatenei sale legate de diferenta de conditii. „Diferenta e foarte mare fata de ce a fost acolo. Saptamana trecuta am fost sa vedem casa, dar nu se compara. Nu as mai putea trai acolo. De fapt, eu m-am casatorit aici in Alba-Iulia. Si ne-am intors la munte in 1982. Acolo, sotul meu s-a angajat la mina, eu m-am angajat macaragista acolo, la cupru la Rosia Poieni, am fost tineri si am fost mai tari, puteam lucra. Dar totusi era greu. Nu aveam multe facilitati care se gasesc la oras. Cand ne-am mutat acolo, am simtit lipsa la multe, dar ne-am obisnuit. La scoala copiii mergeau saracii cate 7-8 kilometri, si iarna, si vara. Sotul meu a lucrat in subteran 20 si ceva de ani. Eu a trebuit sa ma las de serviciu, pentru ca m-am imbolnavit. Si trebuia sa facem foc cu lemne. E diferenta mare. Aici e liniste, suntem toti cunoscuti, casele sunt facute bine. Cand s-a inchis mina, a fost o schimbare radicala. Acolo n-ai un medic, magazinele sunt departe, trebuia sa mergem la Abrud, era zapada mare, iernile erau foarte grele. La turism trebuie in primul rand drumuri. Eu am avut zece operatii, si toate mari. Si numai dupa ce am vandut m-am putut duce la spital. Nu ne descurcam acolo, am avut pensie, dar nu ne ajungea. Deci a fost foarte greu. La multi care au ramas acolo le pare rau acum ca nu au plecat. M-am intalnit acum cu ei la Rosia, si toti vor sa vina aici. Aici am si gradina, mi-a construit sotul meu si un gratar. Avem castraveti, rosii, acum s-au copt si strugurii. E foarte bine aici”, isi aminteste aceasta. Fosta rosiana considera ca mineritul este singura sansa pentru localitatea sa natala. „Nu se putea face nimic in Rosia in afara de minerit. De ce nu au facut turism pana acum, daca se putea face? Eu zic ca in afara de minerit nu ai ce face acolo”, mai povesteste aceasta.
Ziua Minerului, intre traditie si viitor
Ziua Minerului de la Rosia Montana a reunit mai multe comunitati din Apuseni, care s-au intalnit pentru a-si sarbatori traditiile legate de aceasta meserie specifica zonei. Cum fiecare ocupatie are propriile traditii, minerii au cantecele si sarbatorile lor. Sarbatoarea dateaza inca din 1950, cand minerii din zona organizau anual o petrecere pentru a-si sarbatori meseria. Pentru prima data in ultimii ani, in 2011 Ziua Minerului a fost sarbatorita din nou alaturi de mineri, din cei aproape 500 de angajati ai RMGC, cateva zeci fiind chiar mineri.
Ziua Minerului este cea mai mare sarbatoare anuala a comunitatii din Muntii Apuseni, avand o traditie indelungata, strans legata de activitatea miniera din zona. Minerii si-au sarbatorit intotdeauna meseria, prilej cu care intreaga populatie a localitatii s-a adunat pentru o petrecere campeneasca in cinstea celor care reprezinta nucleul comunitatii. Anul acesta, la sfarsitul lunii august, Ziua Minerului a fost sarbatorita la Rosia Montana printr-o serie de evenimente dedicate traditiilor mineresti cu care se mandresc comunitatile din zona.
Un proiect pentru viata comunitatii
“Rosia Montana, ca de altfel toate comunitatile dimprejur, sunt comunitati de mineri. Aici s-a facut minerit de 2.000 de ani si oamenii isi doresc in continuare sa faca minerit. Acum este o zi speciala, pentru ca este ziua in care aceste comunitati sarbatoresc mineritul. Si isi doresc sa faca minerit in continuare, multi ani de-acum inainte. RMGC propune un proiect modern, care presupune si respectarea traditiilor locale, presupune o componenta de patrimoniu foarte importanta, o componenta pentru viata comunitatii. De aceea, Ziua Minerului este o zi foarte importanta pentru noi. In fiecare an, ne bucuram sa fim alaturi de aceste comunitati in sarbatoare. Valoarea aurului de sub picioarele noastre creste constant, cresc si beneficiile pentru statul roman. Statul incaseaza 50-60% din aurul de la Rosia Montana deci, cu cat creste valoarea aurului, cu atat creste si ce incaseaza statul roman. Am fi preferat sa avem cateva mii de mineri in acest moment. Speram sa ii avem la anul. Rosia Montana, ca toate comunitatile din jur, are ca specific mineritul. Aici s-a facut minerit de 2.000 de ani si oamenii isi doresc sa faca asta in continuare”, a declarat Dragos Tanase, director general al RMGC.
Cu ocazia Zilei Minerului, primarii localitatilor miniere au lansat un apel adresat Presedintelui, primului-ministru si Guvernului Romaniei prin care cer relansarea industriei miniere din Romania. Peste 2.500 de participanti la eveniment au semnat deja petitia, solicitand luarea unei hotarari cat mai urgent de catre autoritatile centrale. Semnatarii atrag atentia ca reinceperea activitatii in perimetrele miniere viabile va contribui la crearea a mii de locuri de munca, la dezvoltarea IMM-urilor cu activitati colaterale, precum si la stimularea investitiilor straine si autohtone in zona Muntilor Apuseni – lucru esential pentru cresterea veniturilor la bugetele locale si la bugetul de stat.
Cum se distrau minerii
”O data pe an, minerii de la Rosia Montana au sarbatoarea lor. Ne bucuram ca in acest an avem oameni de aici care lucreaza ca mineri. Speram ca in viitorul cat mai apropiat sa fie mult mai multi cei care sa aiba loc de munca in acest domeniu. In momentul de fata, RMGC are 60 de mineri angajati cu grupa de munca de mineri, care lucreaza in subteran pentru curatarea galeriilor”, a declarat primarul Eugen Furdui.
Cei mai in varsta isi mai amintesc cu nostalgie cum se petrecea pe vremuri. „Aveam ansambluri de aici, din Rosia, care cantau toata ziua vals, tango, cafe-concert. Bunicii imi spuneau ca erau oameni bogati, care veneau cu trei trasuri: una cu jobenul, alta cu bastonul si in ultima domnul, cu muzicantii”, povesteste Bela Gabos Ecaterina, cunoscuta in comuna ca „doamna Kati, de la Kati Bar”. „Era frumos, era un vis la Rosia Montana, era cazinou, era scoala de dans”, spune doamna Kati cu nostalgie. Alt moment cheie al sarbatorii era bataia cu pari a flacailor pentru fete, episod care intotdeauna se petrecea in zona Sasasi, la o aruncatura de bat de actualul stadion. Localitatea avea fanfara, un cor al minerilor si chiar un club al lor. Niste personaje aparte erau cei care, de Ziua Minerului, „topeau aurul, se intorceau cu bistarii si se duceau la restaurantul Detunata, unde intrau cu cal cu tot. Pe acestia nu ii lua nimeni la rost, pentru ca peste noapte ramaneau la hotel si a doua zi venea plata, care intotdeauna era onorata”, isi aminteste localnica. Nu era ceva neobisnuit in zona ca plata sa se faca direct cu graunte de aur, pe care oamenii le tineau in pungute, ca-n povesti.
Zona Muntilor Apuseni este cunoscuta pentru zacamintele sale de aur, argint si cupru de aproape doua milenii. Vietile oamenilor din Rosia Montana si localitatile invecinate din Apuseni sunt tesute cu fir de aur. Iar Ziua Minerului reprezinta acele care au impletit oamenii cu mineritul si mineritul cu oamenii.
