Evenimentele din Georgia au confirmat previziunile celor mai multi comentatori. Se pare ca Medvedev si Putin nu au suficienta ratiune pentru a nu permite escaladarea conflictului. Au recunoscut independenta Abhaziei si Osetiei de Sud, l-au chemat la ordine pe Voronin în Crimeea, cum facea pe vremuri Brejnev cu satrapii comunisti din est, ca sa se stie cine este stapânul si – prin presiuni însotite de livrari de arme si petrol, încearca sa convinga si alte state sa le aprobe actiunile tâlharesti. Chiar daca o sa-l supar a doua oara pe „Excelenta Sa” Ciurilin, ambasadorul Federatiei Ruse la Bucuresti – total nemultumit de prestatia presei române în relatarea evenimentelor din Caucazi – nu pot sa ma prefac ca vad altceva decât arata ecranele televizoarelor cu sau fara plasma.

Multa suferinta a adus Rusia popoarelor din Caucaz. Cei mai buni martori sunt marii scriitori rusi, începând cu Lermontov si terminând cu Tolstoi. Pacat ca Soljenitân nu a vazut în ceceni decât niste teroristi, dar si Sasa – cum îi spune familiar un ziarist clujean – a aplicat dictonul „Quod licet Jovis, non licet bovis”.

Vremuri grele îi asteapta pe ucrainieni, tara vecina având o minoritate considerabila rusa, iar ucrainienii din partea estica sunt filorusi. Multa greata îmi provoaca colaboratorii rusilor din cele doua regiuni separatiste. Au memoria scurta. Fara sa-i consider pe georgieni si presedintele lor ireprosabili, pericolul ce-l reprezinta acestia pentru abhazi si osetini este incomparabil mai mic decât cel reprezentat de Moscova.

Apropos de actiunile Rusiei în Georgia, nu pot sa nu-l cred pe domnul Melescanu, care arata ca imensa desfasurare de forte militare nu se putea derula în mod spontan. Ofensiva ruseasca a fost rezultatul unei pregatiri minutioase, facuta din timp si nu este consecinta actiunii unor cetateni americani, cum spunea Putin într-un interviu la CNN.

În legatura cu faptul ca rusii nu retrag fortele de ocupatie si o parte din teritoriul gruzin ramâne ocupat, nerespectarea întelegerilor internationale este o regula pentru marele vecin. Trupele sovietice care au invadat Cehoslovacia la 21 august 1968, au plecat prin 1990; la fel s-a procedat si în Ungaria si fosta RDG. Cancelarul Kohl a platit multe marci lui Gorbaciov, ca sa-i convinga pe ostasii sai sa plece din Germania de Rasarit, care erau foarte îndragostiti de peisajele de acolo. În aceasta privinta, o atitudine ferma a Uniunii Europene si NATO este singura pe care o pricep agresorii. Asteptam, deci, rezultate concrete de la sesiunea extraordinara a Consiliului Europei, ce va avea loc la 1 septembrie a.c. Nu pledez pentru declaratii razboinice dar, pâna la urma, si arma energetica se va întoarce împotriva celor care recurg prea frecvent la aceasta. Amenintarea cu rachete nu trebuie sa-i sperie pe baltici si polonezi, deoarece SUA nu sunt Anglia si Franta anului 1938.

Traian Basescu a facut un turneu de 2 zile în cinci tari din zona Marii Negre. Dupa unii ziaristi, domnul Basescu a facut „imensa gresala” sa declare ca va informa cancelariile occidentale despre discutiile avute cu acest prilej, exprimând si punctul de vedere al României. Comentatorii monomani s-au revoltat pâna peste poate: cine l-a împuternicit pe Basescu sa plece în zona, a avut oare mandat de la americani, de la UE, etc., etc. Orice ar face Basescu, este rau, foarte rau. Regret ca si oameni pe care-i citesc cu interes au apucat pe aceasta cale. Pe de alta parte, exista un grup de intelectuali care-i condamna pe toti ceilalti, numai pentru faptul ca nu-l înjura pe Basescu. Aceasta abordare primitiva nu serveste nimanui si prejudiciaza, în primul rând, initiatorii acestui demers. Revenind la presa clujeana, sunt de acord cu cele scrise, în sensul ca nu trebuie condamnati de plano cei care se uita la telenovele si la domnul Diaconescu de la OTV. Oricum, exista o certa diferenta intelectuala între cei care-l citesc pe Gabriel Garcia Marquez si consumatorii de surogate de cultura.

Anumite trasaturi de caracter ale presedintelui nostru sunt discutabile, dar campania de ura îndreptata împotriva lui este descalificanta si-i ridica gradul de credibilitate, asigurându-i, fara probleme, si cel de-al doilea mandat.

29.08.2008    Adrian Man

P.S. De bun simt si excelent scris este articolul „Recviem pentru un scandal ratat”, semnat de Adrian Demian Groza, în Ziua de Cluj.

LĂSAȚI UN MESAJ

V─â rug─âm s─â introduce╚Ťi comentariul dvs.!
Introduce╚Ťi aici numele dvs.