Discursul inaugural al lui Marga la Centrul Cultural Rus

Suntem bucuroşi să inaugurăm mâine, 29 noiembrie 2011, la Universitatea Babeş-Bolyai, Centrul Cultural Rus. Avem multiple raţiuni să trăim această bucurie. Este vorba, în primul rând, de întregirea programului universităţii noastre, lansat în 1994, de înzestrare a instituţiei cu centre culturale şi biblioteci internaţionale care să asigure accesul noilor generaţii la culturile lumii. După centrele culturale american, german, englez, francez, italian, chinez şi multiple biblioteci internaţionale, astăzi putem spune că ne îndeplinim obiectivul şi datoria de a asigura accesul la o altă cultură majoră a lumii – la cultura rusă. Este vorba, în al doilea rând, de a sprijini programele noastre de învăţare a limbii ruse cu un centru capabil să ofere celor interesaţi, în mod continuu, informaţii actualizate despre evoluţia societăţii, culturii şi politicii ruse. Este vorba, în al treilea rând, de a satisface interesul noilor şi vechilor generaţii de a cunoaşte cât mai direct, cu ajutorul unui centru cultural specializat, dezvoltările actuale, ştiinţifice, tehnologice, culturale, politice şi spirituale din dinamica Rusie a zilelor noaste. Este vorba, în al patrulea rând, de a reprezenta, în universitatea noastră şi în mediul ei înconjurător, cultura unui popor cu pondere neobişnuit de mare în istoria lumii, ce trăieşte în vecinătatea noastră, cu a cărui istorie istoria românilor a interferat adesea.
    Pot să enumăr şi alte raţiuni ale satisfacţiei pe care o trăim. Vreau însă să mulţumesc din toată inima Excelenţei Sale, Ambasadorului Federaţiei Ruse, Domnul Alexander Anatolievici Churilin, şi personalului Ambasadei pentru receptivitatea şi promptitudinea cu care au abordat propunerea Universităţii Babeş-Bolyai de a înfiinţa Centrul Cultural Rus la Cluj-Napoca. Exprim recunoştinţă Fundaţiei Russkiy Mir din Moscova, pentru cooperarea eficace pe care am avut-o până în acest moment, al inaugurării. Aduc mulţumiri personalului din universitatea noastră care s-a angajat să contribuie la a crea condiţii optime de funcţionare pentru Centrul Cultural Rus. Spun din toată inima „Bun venit!” oaspeţilor noştri ruşi şi Centrului Cultural Rus în principala universitate a Transilvaniei!
    Ştim prea bine că istoria din spatele nostru este complexă şi că şi ruşii şi românii pot găsi motive pentru reacţii variate. Sunt convins, însă, că procedăm înţelept, şi unii şi alţii, căutând lucrurile, momentele, proiectele care ne unesc şi ne pun în situaţia de a conlucra pentru un viitor mai bun. Ca intelectuali, deci ca oameni care avem şansa şi datoria de a ne informa complet, suntem moral şi civic obligaţi să găsim noi înşine soluţii la problemele noastre, cu conştiinţa curată şi cu o conduită neinfluenţată de contexte. Ca trăitori ai acestei epoci, extrem de prolifică în cunoaştere şi plină de probleme de reorganizare a convieţuirii, avem nevoie unii de alţii şi de cunoaşterea reciprocă a experienţelor noastre. Avem nevoie de cooperare, de schimburi de profesori şi studenţi, de o comunicare profitabilă părţilor implicate.
Cu aceste convingeri şi cu premisele indispensabile întrunite, exprim încrederea că înfiinţarea Centrului Cultural Rus la noi, astăzi, este un moment important, îndrăznesc să spun un moment istoric, nu doar pentru noi, cei prezenţi, ci şi pentru orice român şi orice rus care consideră cu onestitate şi luciditate viitorul ce se prefigurează de pe acum.
    Limba rusă, vorbită astfel de o parte semnificativ de mare a lumii, şi impunătoarea cultură rusă dintotdeauna, cu savanţii, scriitorii, compozitorii, sportivii şi marii ei inovatori din variate domenii, devine de astăzi mai aproapiată celor de la Cluj-Napoca şi din împrejurimi. Aceasta este o nouă îmbogăţire spirituală ce se alătură, în universitatea şi locurile noastre, celor aduse aduse de centre culturale şi biblioteci internaţionale deja înfiinţate. Îmi amintesc acum din înţelepciunea rusă o maximă ce dă mereu de gândit celor ce reflectă lucid asupra societăţilor actuale – „Numai cine îndrăzneşte poate învinge” – şi, desigur, reflecţia mereu profundă a lui Soljeniţîn: „Ai putere asupra oamenilor doar atâta timp cât nu le iei totul. Dar atunci când i-ai luat omului totul, nu mai ai putere asupra lui – el este din nou liber”. Ne dăm seama uşor ce rezonanţă proaspătă au astfel de maxime şi reflecţii în realitatea societăţilor de astăzi şi cât de actuale sunt.

Andrei Marga