Cristian Terheș, europarlamentar PNTCD

Un român din Statele Unite l-a chemat pe președintele României, Klaus Iohannis, în instanță, pentru a da cu subsemnatul în ceea ce privește arestarea sau detenția ilegală în ceea ce-l privește – și în ceea ce privește pe toți românii, de altfel – impusă prin starea de urgență, pe care șeful statului român continuă să o prelungească.

Curtea de Apel Cluj are ocazia să pronunțe o hotărâre istorică în legătură cu mascarada națională comisă de către regimul Iohannis pe durata stării de urgență.

Europarlamentarul țărănist Cristian-Vasile Terheș, stabilit în Statele Unite, dar cu reședința în Zalău, județul Sălaj, aflat pe teritoriul României, i-a acționat în instanță pe președintele României, fostul premier Ludovic Orban, fostul ministru de Interne Marcel Vela și pe Parlamentul României printr-o cerere de habeas corpus, depusă cu ajutorul avocatului Popescu Corneliu-Liviu, pentru vătămarea dreptului la libertatea individuală și starea de detenție administrativă care a fost impusă prin starea de urgență, respectiv Ordonanța Militară 3/2020.

Curtea de Apel Cluj are ocazia să pronunțe o hotărâre istorică în legătură cu mascarada națională comisă de către regimul Iohannis pe durata stării de urgență, în cadrul dosarului inițiat de către europarlamentarul PNTCD Cristian Terheș.

Dosarul inițiat de politicianul Cristian Terheș a fost pe mâna judecătoarei Alexandra Vișan, de la Tribunalul București, însă dat fiind faptul că Terheș are reședință în Sălaj, dosarul va urma să fie judecat la Curtea de Apel Cluj. 

“Admite excepția de necompetență materială. Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București-Secția a III-a civilă. Constată ivit conflictul negativ de competență și sesizează ICCJ SCAF cu soluționarea acestuia. Fără cale de atac”, se arată în ultima soluție pe scurt datăîn cazul dosarului de către Tribunalul București. 

Instanțele clujene au respins argumentele CCR

La momentul actual, europarlamentarul Cristian Terheș a atacat cu recurs sentința dispusă de instanțele clujene. Curtea de Apel Cluj a respins ca inadmisibile cererile de sesizare a Curții Constituționale a României cu privire la câteva excepții de neconstituționalitate (detaliate pe varianta online a ziarului Gazeta de Cluj).  

Instanțele clujene au mai admis “în parte solicitarea formulată de reclamantul T.C.-V. şi dispune sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, întrucât nu permite sesizarea Curții Constituționale pentru exercitarea controlului constituționalității hotărârilor Parlamentului de încuviințare a măsurilor conținute în decretele Președintelui Romanei de instituire sau de prelungire a stării de urgenţă care violează drepturile omului, de instanțele judecătorești cu o excepție de neconstituționalitate ridicată de una dintre părțile procesului.”

“Respinge ca inadmisibile cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la următoarele excepţii de neconstituţionalitate: – excepția de neconstituționalitate a dispoziţiilor Hotărârii Parlamentului nr. 3/2020 pentru încuviinţarea măsurii adoptate de Preşedintele României privind instituirea stării de urgenţă pe întreg teritoriul României şi ale Hotărârii Parlamentului nr. 4/2020 pentru încuviinţarea măsurii adoptate de Preşedintele României privind prelungirea stării de urgenţă pe întreg teritoriul României, în limita încuviinţării măsurilor prevăzute la pct. 1 din anexa nr. 2 la Decretul nr. 195/2020 şi la art. 1 alin. (1) lit. a), în măsura în care se referă la orice fel de întruniri religioase, alin. (1) lit. b) cuvântul “religioase” şi alin. (2) din anexa nr. 1 şi la pct. 1 din anexa nr. 2 la Decretul nr. 240/2020; – excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. c), k) si n) si la art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în măsura în care se interpretează în sensul că interzic instanțelor de contencios administrativ controlul legalității decretelor Președintelui României de instituire sau de prelungire a stării de urgenţă care violează drepturile omului pe motivul că sunt acte administrative privind raporturile cu Parlamentul; – excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. c, l) și n) si la art. 5 alin. (1) lit. b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în măsura în care se interpretează în sensul că interzic instanțelor de contencios administrativ controlul legalității ordonanțelor militare care violează drepturile omului, pe motivul că sunt acte administrative de comandament cu caracter militar; – excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) si n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative, în măsura în care se interpretează în sensul că interzic instanțelor de contencios administrativ controlul legalității hotărârilor Parlamentului de încuviințare a măsurilor conținute în decretele Președintelui României de instituire sau de prelungire a stării de urgenţă care violează drepturile omului, pe motivul că nu sunt acte administrative; – excepția de neconstituționalitate a art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale, în măsura în care se interpretează în sensul că interzic instanțelor de contencios administrativ controlul legalității hotărârilor Parlamentului de încuviințare a măsurilor conținute în decretele Președintelui României de instituire sau de prelungire a stării de urgenţă, pe motivul ca sunt supuse exclusiv controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională”, arată soluția pe scurt a Curții de Apel Cluj.

Context

Instanța a admis cererea de habeas corpus din partea europarlamentarului Terheș la Tribunalul București, prin care solicită punerea sa în libertate de îndată din starea manifest ilegală de detenție administrativă în locuință, în care a fost plasat pe timpul stării de urgență. De asemenea, Cristian Terheș mai solicită instanței să dispună faptul că cetățeanul român are dreptul de a părăsi locuința oricând, pentru orice motive, fără a prezenta vreun document justificativ și fără a risca vreo sancțiune, sentința impunând luarea măsurilor menționate anterior imediat. 

Cristian Terheș nu a fost niciodată suspect de coronavirus sau infectat cu virusul Covid-19

În fapt, Cristian Terheș arată instanței că a fost și este privat de libertate, în detenție administrativă împotriva voinței sale și mai evidențiază că, tot împotriva voinței sale, nu poate părăsi locuința decât în situații excepționale, sub sancțiunea unor amenzi. 

“Reclamantul nu este și nu a fost infectat cu virusul SARS COV-2, nu suferă și nu a suferit de boala Covid-19, nu a făcut obiectul vreunei anchete epidemiologice prin care să se fi stabilit că a fost un contact al unei persoane infectate, nu a fost plasat în autoizolare  pentru riscul de a fi fost infectat, nu a fost plasat în carantină instituționalizată pentru riscul de a fi fost infectat”, a arătat europarlamentarul țărănist Cristian Terheș judecătorului de la Tribunalul București, Alexandra Vișan. 

În drept, Cristian Terheș atrage atenția instanței asupra faptului că, deși acceptată de Parlamentul României, ordonanța militară prin care a fost impusă starea de urgență, prin articolul 2, instituie interdicția pentru toate persoanele de a ieși din locuință sau gospodărie, prevăzând prin excepție, în mod expres și limitativ, câteva situații în care este permisă totuși părăsirea locuinței sau a gospodăriei.

Garantarea respectării interdicției este realizată de obligația persoanelor care părăsesc locuința sau gospodăria în situații de excepție de a avea asupra lor un document, de verificările efectuate de Poliția Română, Jandarmeria Română și poliția locală și de amenzi contravenționale.

“Prin urmare”, arată Cristian Terheș, “regula este reprezentată de interdicția impusă tuturor persoanelor care se află pe teritoriul României de a părăsi locuința sau gospodăria. Numai prin excepție, exclusiv în cazurile expres și limitativ prevăzute de text, o persoană poate ieși din locuință sau gospodărie, având în acest caz obligația deținerii unui document justificativ și fiind supusă controalelor polițienești, sub sancțiunea amenzilor contravenționale. 

Mai rău decât condamnații

Interdicția părăsirii locuinței sa gospodăriei, prin spațiul extrem de limitat, prin durată, prin modalitățile de control și sancțiune, nu este o simplă limitare a libertății de circulație, ci este o limitare a dreptului la libertat individuală, consacrat de art. 23 din Constituție și de art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului. 

Ca măsură în sine –  nu vorbim de scopul ei, ci doar de existența ei – interdicția părăsirii locuinței sau a gospodăriei este o limitare similară arestului la domiciliu. Pentru comparație, interdicția impusă unei persoane de a părăsi zona internațională a unui aeroport (o zonă foarte extinsă, ce poate include restaurante, magazine, hoteluri) a fost considerată în jurisprudența europeană o privare de libertate. Condamnații care execută pedeapsa în regim deschis pot circula liber în interiorul penitenciarului, într-un spațiu cu mult mai mare decât o locuință, dar sunt în stare de privare de libertate. Condamnații care execută pedeapsa în regim deschis pot desfășura activitate de muncă în afara penitenciarului și fără pază, părăsind zilnic penitenciarul la o anumită oră și fiind obligați să se întoarcă la o anumită oră, dar situația lor juridică este tot de privare de libertate, întrucât faptul de a nu se întoarce constituie evadare”, a subliniat europarlamentarul Cristian Terheș. 

Starea de privare de libertate este una administrativă, nu judiciară, și extra penală, măsura de siguranță pentru prevenirea transmiterii bolilor contagioase. Prin urmare, reclamantul s-a aflat și se va afla în stare de privare de libertate. 

Corolar, același politician accentuează ideea că asemenea limitări ale drepturilor omului nu pot fi reglementate decât prin lege, iar nu prin acte infralegale (cum sunt ordonanțele). Insistăm asupra acestui aspect, întrucât el a constituit cheia de boltă a deciziilor prin care Curtea Constituțională a României a făcut țăndări lagărul Iohannis.

Dosarul a fost inregistrat la Tribunalul Bucuresti (Sectia a III-a Civila) sub numarul 10121/3/2020, primind primul termen pentru data de 12 iunie 2020 si fiindu-i repartizat judecatoarei Alexandra Visan.

Politicianul precizează expres că obiectul prezentei acțiuni nu este reprezentat de anularea ori de suspendarea Ordonantei Militare nr. 3/2020 sau a Decretelor nr. 195/2020 si nr. 240/2020. Aceste chestiuni sunt de competența exclusivă a instanțelor de contencios administrativ, reclamantul urmând separat (distinct de prezenta acțiune) să-nceapă întâi procedura plângerii administrative prealabile.

Temeiul juridic al prezentei acțiuni este reprezentat direct de art. 5 par. 4 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Corpul să fie al tău!

Norma convențională consacra o garanție importantă a libertății individuale, și anume dreptul de habeas corpus (corpul sa fie al tău), care își are originea în dreptul englez. Conventia nu se preocupa sa stabilească subiectul de drept care poate decide o privare de libertate, dar impune existența garanției, pentru persoana privată de libertate, de a se putea adresa unui judecator, căruia să îi solicite să verifice legalitatea stării de privare de libertate, acesta având puterea să ordone eliberarea persoanei dacă va constatat că privarea de libertate este nelegală. Persoana care a fost lipsită de corpul său (prin privare de libertate) obține restituirea acestuia de la un judecător.

Fiind vorba de o norma internațională convențională în materia drepturilor omului la care România este parte, ea este direct aplicabilă în dreptul intern, cu valoare interpretativă constituțională și cu forța supra-legislativă, în temeiul art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituție. Prin urmare, art. 5 par. 4 din Convenția europeană, păstrându-și statutul de normă internațională, este în egala măsură normă a dreptului intern român, consacrând direct pentru reclamant un drept individual și fiind direct aplicabilă de autoritățile și instanțele române”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here