Douăsprezece monumente dezvelite în 2019 în memoria militarilor români morţi în lagărele NKVD

Douăsprezece monumente amplasate în cimitire amenajate pe lângă foste lagăre şi spitale speciale ale NKVD, în care sunt înhumaţi mii de soldaţi români, au fost dezvelite şi sfinţite în total în 2019, ca urmare a demersurilor întreprinse în ultimii ani de către Ambasada României în Federaţia Rusă pentru cinstirea memoriei militarilor români care au căzut atât pe Frontul de Est în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cât şi în prizonierat, a declarat, pentru AGERPRES, ambasadorul Vasile Soare.

„În 2019, ne-am concentrat mai mult pe cinstirea memoriei celor care au murit (…) şi care sunt înhumaţi în zonele fostelor lagăre unde aceştia au fost deţinuţi în timpul războiului şi după. Inclusiv după 23 august 1944 au fost foarte mulţi prizonieri români de război. Noi, din cercetări, avem o imagine de circa 230.000 de militari români care au căzut prizonieri, din care circa 65.000-66.000 au murit acolo, în lagărele pentru prizonieri de război străini de pe întreg cuprinsul Rusiei”, a afirmat diplomatul român.

Vasile Soare a amintit că în anii anteriori au fost inaugurate, după peste 70 de ani de la sfârşitul războiului, primele două cimitire pentru militarii români căzuţi în bătăliile din Rusia, de la Stalingrad şi Cotul Donului, la Rossoşka – Regiunea Volgograd, respectiv pentru cei care au murit în luptă în Caucaz, la Apşeronsk, în Ţinutul Krasnodar, pentru a cinsti astfel memoria celor care au căzut pe Frontul de Est.

„În ultimii ani, împreună cu Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, am făcut demersuri pentru căutarea şi identificarea rămăşiţelor pământeşti ale celor care au fost înhumaţi în diverse cimitire de campanie – şi ele sunt multe, respectiv identificarea acelor rămăşiţe şi reînhumarea lor în cele două noi cimitire”, a explicat ambasadorul român.

În ceea ce îi priveşte pe militarii căzuţi în prizonierat, din cercetările efectuate de către ambasadă, aceştia au fost deţinuţi în jur de 288 de lagăre aflate pe teritoriul întregii Rusii de astăzi.

„Până în prezent, noi am identificat câteva mii de nume, iar în vară (în 2019 – n.r.), am publicat o primă listă, cu 10.724 de nume ale prizonierilor români care sunt înhumaţi în 29 de locuri. În cele 29 de locuri, până în prezent statul român a ridicat 29 de monumente, sub care zac cei 10.724 de prizonieri de război, despre care ştim cu exactitate unde îşi dorm somnul de veci”, a spus Vasile Soare.

În cursul anul trecut au fost dezvelite şi sfinţite, după tradiţia ortodoxă, un număr total de douăsprezece monumente, din care şapte în iunie, pentru a marca astfel şi Ziua Eroilor, şi cinci în decembrie, pentru a celebra prin acest mod şi Ziua Naţională a României, în cadrul unor „misiuni – pelerinaj inedite”, derulate pe trasee care au însumat 10.000 de kilometri, a punctat diplomatul.

Potrivit ambasadorului, în iunie, şapte monumente ridicate, fizic, de statul român încă din 2018, au fost dezvelite în cadrul unui turneu comemorativ care a însumat aproape 5.000 de kilometri, fiind oficiat, în fiecare loc, de către un preot venit special din România, Ştefan Stanciu, un serviciu liturgic de pomenire a prizonierilor români de război morţi. Mai exact, au fost pomeniţi individual 696 de militari români identificaţi nominal de ambasadă în arhive, înhumaţi în cele şapte locaţii.

Monumentele, din granit negru, cu înălţimea de 120 de centimetri şi lăţimea de 70 de centimetri, pe care este inscripţionat, în română şi rusă, textul „In Memoriam Prizonierilor Români din cel de-al Doilea Război Mondial Morţi în Rusia”, au fost instalate pe locurile unor cimitire multinaţionale pentru prizonieri de război, unde sunt înhumaţi în total 1.158 de români.

Mai exact, în Ciobakovo – Regiunea Iaroslavl, unde sunt înhumaţi 6 prizonieri români morţi în Spitalul Special NKVD nr.5363, Mihailovo- Regiunea Ivanovo, unde sunt îngropaţi 105 români morţi în Lagărul NKVD nr.185, Usta – Regiunea Nijegorod, unde se află rămăşiţele a 99 de români morţi în Spitalul Special NKVD nr.2851, Mojga – Republica Udmurtia, unde au fost înhumaţi 222 de prizonieri români morţi în Spitalele Speciale NKVD nr.3880 şi 5888, Magnitogorsk – Regiunea Celeabinsk, unde îşi dorm somnul de veci 31 de prizonieri români morţi în Lagărul NKVD nr.443 şi Spitalul Special nr.5921, Orsk – Regiunea Orenburg, unde se găsesc înhumaţi 224 de români morţi în Lagărul NKVD nr.260 şi Spitalul Special nr.3926, şi Volsk – Regiunea Saratov, unde sunt înhumaţi, în două parcele distincte, 471 de prizonieri români morţi în Spitalele Speciale nr. 1691 şi 5134.

„În iarnă, pentru a marca mai aparte Ziua Naţională a României, am imaginat un turneu cultural-comemorativ, invitând Ansamblul Folcloric ‘Ţara Vrancei’ din Focşani, care a susţinut zece spectacole în zece regiuni ale Rusiei şi care a prezentat publicului rus valorile româneşti, folclorul românesc, având în total 7.000 de persoane în public. (…). Pe acest traseu de 5.300 de kilometri am inclus şi ceremonii de sfinţire a încă cinci monumente pe care statul român le-a ridicat în 2019 şi de pomenire nominală a altor câtorva mii de prizonieri români”, a precizat Vasile Soare.

În acţiunea de comemorare a prizonierilor români care nu s-au mai întors acasă din lagărele NKVD au fost angrenaţi astfel, alături, din nou, de preotul Ştefan Stanciu, de la Parohia „Sfinţii Arhangheli” Ghencea – Bucureşti, şi artiştii Ansamblului „Ţara Vrancei”.

Primul monument „in memoriam” prizonierilor români decedaţi în lagărele care au existat pe teritoriul actual al Republicii Tatarstan a fost inaugurat şi sfinţit, după credinţa ortodoxă, în Arsk, într-un cimitir unde sunt înhumaţi sute de prizonieri de război străini, între care şi 163 de români, care au murit in Lagărul-Spital Special NKVD Nr. 3655. Toţi cei 163 de prizonieri români au fost pomeniţi nominal, iar solista Maria Murgoci a interpretat un „Bocet”, o compoziţie proprie inspirată din folclorul românesc, exprimând durerea unei mame care şi-a pierdut în Război pe Frontul de Est trei feciori, după ce, mai întâi, îşi pierde soţul în Primul Razboi Mondial, „scenariu” care se va repeta în toate cele cinci locaţii.

De menţionat că peste tot reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse au participat la oficierea slujbelor religioase alături de preotul român.

A urmat sfinţirea monumentului dedicat unui număr de 141 de români înhumaţi la Riabovo, Republica Udmurtia, unde, între 1942 şi 1948 a funcţionat Lagarul NKVD nr.75 pentru prizonieri de război străini, care au fost folosiţi cu precădere la exploatările de turbă şi forestiere din zonă.

Cel de-al treilea monument, primul amplasat de statul român în Urali, în zona siberiană, a fost dezvelit în oraşul Nijnii Taghil, în regiunea Sverdlovsk, mai exact în Cimitirul prizonierilor de război străini din cătunul „San Donato”, unde, potrivit datelor de arhivă, au fost înhumaţi 1.140 de prizonieri de război străini, de 11 naţionalităţi, între care şi 74 de români, care au murit în timpul detenţiei în Lagărul NKVD nr. 153 ce a funcţionat între anii 1941 şi 1953.

„În anii războiului şi după, anii 40-50, a existat o reţea impresionantă de lagăre pentru prizonieri de război în regiunea Sverdlovsk, în total fiind 2.830 de prizonieri români morţi şi înhumaţi în aproximativ 25 de locuri de-a lungul Munţilor Urali”, a punctat ambasadorul. Potrivit acestuia, în Sverdlovsk au fost printre cele mai ridicate pierderi de români în lagăre în rândul regiunilor din Rusia actuală.

Tot în Sverdlovsk a mai fost inaugurat un monument, în Alapaevsk, unde, potrivit datelor de arhivă, sunt înhumaţi 321 de prizonieri străini de opt naţionalităţi, între care 194 de români, care au murit în timpul detenţiei în Lagărul NKVD nr.200, ce a funcţionat până în 1953, şi care au fost pomeniţi nominal de preotul român. Alţi 26 de prizonieri români sunt înhumaţi în alte două locuri din acest raion, în Verhniaia Siniaciha şi Habarciha.

Ultimul monument a fost dezvelit în Regiunea Tambov, în Morshansk, fiind citite şi aici numele celor 354 de români care au murit în Lagărul şi Spitalul NKVD din acest oraş şi care au fost înhumaţi într-un cimitir amenajat de germani, într-o pădure, între 1990 şi 2000, şi unde sunt îngropaţi aproximativ 6.400 de prizonieri de 27 de naţionalităţi.

Într-un alt cătun din Morshansk, în Kocetovka, sunt înhumaţi alţi circa 300 de prizonieri români, iar într-o suburbie a oraşului Tambov, la Statia Rada, sunt înhumaţi 1.996 de români într-un cimitir amenajat de germani în anul 1998 pentru cei decedaţi în Lagărul NKVD nr. 188 şi Spitalul Special NKVD 5951, mulţi din cauza tifosului. Aici, partea germană a ridicat câte o placă comemorativă în memoria prizonierilor de război germani, austrieci, italieni, slovaci, unguri şi români, pe monumentul românesc fiind inscripţionat „Aici dorm fericiţi întru Domnul prizonierii de război români săvârşiţi din viaţă în lagărul de la Rada-Tambov”.

În total, pe teritoriul Regiunii Tambov, sunt înhumaţi, potrivit cercetărilor în arhive, 2.647 de prizonieri români, între care şi 2 internaţi civili, a menţionat ambasadorul.

În cadrul fiecărui ceremonial, diplomatul a prezentat contextul istoric în care militarii români au ajuns în prizonierat în URSS în timpul şi după încheierea celui de al Doilea Război Mondial, respectiv a unor date documentare despre destinul prizonierilor români de război decedaţi în lagăre şi spitale speciale ale NKVD care au existat în diverse regiuni ale Federaţiei Ruse actuale.

„Peste tot am reiterat preocuparea noastră permanentă pentru redarea identităţii şi cinstirea memoriei prizonierilor români de război care nu s-au mai întors niciodată din Rusia, accentuând dorinţa de a le transmite urmaşilor acestora din România că bunicii şi străbunicii lor, foşti prizonieri, au fost identificaţi şi pomeniţi creştineşte, după tradiţia românească, chiar dacă după aproape 80 de ani. Vom continua să-i căutăm, urmând să tipărim şi o a doua listă, cu circa 11.000 de nume ale militarilor românilor care au murit în prizonierat”, a spus ambasadorul român, care a conchis că eforturile sale se concentrează spre „neuitarea ostaşilor români morţi departe de ţară”.