Etnologul Muzeului Satului Bănăţean din Timişoara, dr. Maria Mândroane, a declarat, pentru AGERPRES, că neaoşul Dragobete l-a învins pe străinul Valentin, care după anul 1990 „i-a aruncat elegant mănuşa”, provocându-l la duelul în supremaţia iubirii tinerilor, pentru că Dragobetele nostru este „mai viu şi mai puternic” decât rivalul care a fost importat mai ales pentru că vine cu multe cadouri.
De aceea, în cinstea lui Dragobete, la Muzeul Satului Bănăţean se va încinge, luni, o şezătoare la care vor veni senioare şi tinere condeie care-l îndrăgesc pe chipeşul Cap de primăvară, dar şi invitaţi speciali, cu cântece şi descântece de dragoste.
Potrivit etnologului timişorean, copiii aflau dintotdeauna, din poveştile bunicilor, că „Dragobete era fiul Babei Dochia cea foarte rea, care şi-a trimis iarna nora la munte să transforme lâna neagră în lână albă, iar fata a spălat lâna până şi-a rănit mâinile”.
„Dar Dumnezeu şi Sfântul Petru o ajută şi-i albesc lâna, fata primeşte şi un buchet cu ghiocei cu care merge acasă, iar bătrâna fiind convinsă că a sosit primăvara, îşi ia oile şi urcă la munte împreună cu fiul ei, Dragobete. Pe drum se încălzeşte, Dochia îşi aruncă pe rând cele 12 cojoace, iar când ajunge în vârf, vine ca pedeapsă, un ger cumplit şi Dochia îngheaţă. Dragostea lui Dragobete pentru soţia lui era atât de mare, încât a apărat-o prin sacrificiul suprem, ducând-o departe pe mama lui. Conform legendei, el a protejat-o până când Dragobete, simbolul iubirii, şi soacra, simbolul urii, devin eternitate, transformându-se în stane de piatră îngheţate”, relatează Maria Mândroane.
Ea spune că dacă în lumea satelor noastre Dragobete era privit ca un tânăr mai naiv, puţin nătâng, concurenţa cu străinul Valentin l-a transformat în tânărul frumos, iar tradiţia legată de numele lui a reînviat, cucerind tot mai mulţi tineri.
„Tinerii vin cu noi legende despre Dragobete, pe care nu le ştiam şi pe care le-au descoperit sau pe care le inventează ei înşişi, ceea ce arată un interes crescut al lor pentru această sărbătoare. Noi, prin Muzeul Satului Bănăţean, menţinem în fiecare an şezătoarea de Dragobete. Multe dintre obiceiuri revin, dacă tinerii ar lua cunoştinţă despre ele şi ar înţelege semnificaţia lor, sunt sigură că lucrurile ar lua o altă turnură, dar în şcoală nu se vorbeşte despre tradiţii şi despre cultura populară aproape deloc. La fel s-a întâmplat şi cu ia românească, românii au înţeles valoarea acestui simbol şi cât este de apreciată abia după ce au văzut ce furori a făcut în străinătate. La fel este şi cu Dragobetele”, a detaliat Maria Mândroane.
Luni, 24 februarie, la orele amiezii, zeul dragostei, Dragobete, va deschide porţile Muzeului Satului Bănăţean primăverii, aşteptând invitaţii: grupul „Senioarele” din Timişoara şi „Tinerele condeie”, Lia Lungu, cu „Cântece şi descântece de dragoste” şi Maria Garas cu poezie şi cântec de dragoste. Organizatorul evenimentului este etnologul dr. Maria Mândroane
