Povestea mea începe în urmă cu un an, când am decis să mă aventurez într-o viață nouă în așa-numitul oraș de cinci stele, Cluj-Napoca. Promovat drept un oraș care oferă strălucire și o viață mai bună, am fost și eu sedus, la fel ca mulți alții, de marketingul înflăcărat al unor „băieți deștepți”. Din nefericire, Cluj-Napoca, ORAȘUL DE CINCI STELE, s-a dovedit a fi o iluzie, cu un număr în creștere de clujeni dornici să plece cât mai departe.
În ultimele luni, traficul infernal și aglomerația au transformat străzile într-un teren de bătălie pentru șoferi, cu soluții eficiente lipsind cu desăvârșire. Problemele se accentuează în perioadele în care elevii și studenții își reiau activitatea, străzile fiind atunci capcane ale circulației.
Cel mai scump oraș din România, Cluj-Napoca, nu pare să recompenseze financiar cetățenii săi în raport cu costurile ridicate de trai. Chirii în creștere și salarii care nu țin pasul cu acestea duc la dificultăți financiare pentru mulți locuitori, unii nefiind angajați în industria IT, așa cum s-ar vrea să arate propaganda pro Cluj. Într-un oraș autoproclamat cultural, clădirile istorice și muzeele sunt în număr redus, iar turismul este concentrat în principal pe festivaluri și locuri de petrecere.
Orașul, care are nevoie de o reprezentativitate adecvată, trebuie să răspundă mai bine așteptărilor oamenilor cu privire la calitatea vieții și la bogăția culturală și istorică. Dezvoltarea imobiliară excesivă și pierderea adevăratelor valori ale orașului generează un sentiment de dezamăgire și frustrare.
În ciuda provocărilor și imperfecțiunilor, am descoperit că adevărata valoare a orașului Cluj-Napoca constă în oamenii săi, în creativitatea și contribuția lor la artă și comunitate. În pofida dezamăgirii, este esențial să nu uităm potențialul și valorile omenești care fac din Cluj un oraș cu o identitate distinctă și vibrantă, uneori afectată de neregulile persistente în peisajul local.
Din toate orașele mari, în toată lumea occidentală, localnicii, cei de la două generații vechime, oamenii de rînd, clasa de mijloc, sînt alungați prin tot felul de șicanări precum cele arătate în articol. Locul lor este luat mai ales de străini de alte rase. Clujul este deja plin de asiatici și africani. Directorul Terapia, Damian, a spus-o limpede acum o lună de ce nu se vrea Schenghen: „a doua zi pleacă muncitorii străini”.
Trebuie neapărat spus că aceștia nu sînt aduși ca penurie de forță de muncă ci ca înlocuirea noastră. Că nu mai poate economia din țară de bicicliștii din Asia.
Ieri am văzut doi într-un sat. Cred că era angajații unui cioban. Numai că aceștia fac comerț cu țările musulmane și Israel, mai ales, vînzînd miei; să-mi arătați un caș de oaie în magazin! Pășunile ce le folosesc sînt cele comunale, ale oamenilor din sat, ce au fost date, cu a cui putere, de primari în concesiune pe 99 de ani. Poate unele au fost deja vîndute, desigur, ilegal.
Ai dreptate ,desi locuitorii suntem „de treaba” pe autoritati nu le intereseaza decit „FAIMA”
Nu reusesc sa siatematizeze strazile,cladirile,parcurile…
Cladirile centrale sunt DEZASTRU si „vopsim ” strazile…
Pacat….ar putea fi cel mai „fain” oras din Romania daca cineva ar gindi SISTEMATIC si IN FOLOSUL CETATENILOR..