Suntem în secolul XXI, cea mai bună perioadă în care te-ai fi putut naște pentru libertatea ta (în partea asta a lumii, cel puțin), iar lucrurile par să avanseze spre mai bine (depinde dacă privești în stânga sau în dreapta când spui asta), unul din factorii foarte importanți ai poveștii fiind faptul că trăim LIVE o politizare în masă. Doar că, așa cum am tot simțit pe propria noastră piele, ce-i prea mult, strică.
Opțiunea politică devine o religie
Politica nu reprezintă un subiect tabú și tot mai mulți reușesc să devină vocali în domeniu (lucru ce ține, până la urmă, tot de o formă de libertate, la fel ca alegerea opțiunii politice). O diferență semnificativă între ce se întâmplă azi și ce se întâmpla acum 20 de ani, de pildă, ar fi posibilitatea de acces și de informare a tinerilor în lumea politică (și nu este un lucru rău, nici pe departe, probabil a reușit să devină un proces autodidact tot ce au eșuat să transmită orele de eucație civică din școală). Problema majoră apare în momentul în care, pentru mulți dintre aceștia, opțiunea politică devine o religie. Iar mai departe vorbim despre fanatici.
Preferința pentru merele verzi sau roșii va ține tot de opțiunea politică
Nu mă interesează să critic opțiunea politică a nimănui – fiecare e îndreptățit să creadă în ce vrea și să își proiecteze o lume ideală în funcție de principiile și valorile personale. În schimb, cu adevărat deranjant a devenit faptul că această opțiune a devenit o formă de triere și de etichetare a celorlalți, în tot felul de contexte sociale și relații interumane, încât s-a ajuns la un fel de respingere automată în cazul în care o persoană s-ar putea (șocant) să aibă alte opinii. Mai mult decât atât, pentru absolut tot ce se petrece, există o explicație politică. În curând, preferința pentru merele verzi sau roșii va ține tot de opțiunea politică.
Nu mai există nuanțe
Pe aceeași filieră, în special în mediile intelectuale de la noi, s-au format grupulețe de stânga și de dreapta, care arată mai degrabă a tabere rivale, în război. E perfect în regulă să fii de stânga, la fel cum e perfect în regulă să fii de dreapta. Ce nu e deloc în regulă e să fii extremist de stânga sau de dreapta, la fel cum nu e deloc în regulă să te folosești de cazurile particulare, izolate, drept contraargument pentru o întreagă mișcare (ce pornește, aproape întotdeauna, de la niște intenții bune, având o structură moderată). Și nu e doar o formă de subiectivitate la mijloc, ci tactica universală în momentul în care nu ai cum să „ataci” problema de la bază: e simplu, dacă ești de acord cu ceva, îi evidențiezi doar punctele forte, însă, dacă alt lucru ajunge să te deranjeze, ești gata să aduni toate forțele ca să scoți în față marginalii care s-au îndepărtat cu mult de „nava-mamă”. La noi nu mai există nuanțe, iar dacă nu există nuanțe, nu există nici o gândire sănătoasă, productivă.
A fi moderat este o anomalie a naturii
În tot schimbul de focuri, cei mai expuși sunt, deloc surprinzător, centriștii, fiindcă într-o lume conturată doar în alb și negru, greșeală fatală de a fi moderat este o anomalie a naturii. Brusc, toate principiile democratice și toleranța par să dispară – este mai rău să nu ții cu nimeni, decât să faci parte din tabăra adversă. Generațiile care vin nu mai vor să facă loc și oamenilor calculați, imparțiali, pentru că în minunata lume nouă întâlnim doar comuniști, fasciști și parșivi centriști.
Citește și: Lupu-și ia salariul, dar la muncă ba
