Elisabeta Bathory – o legenda sangeroasa

Familia nobilă Bathory întruchipează extremele existenţei: frumuseţe însoţită de sete de sânge, vitejie cu adolarea diavolului ,din sânul lor născundu-se legende sângeroase despre cea mai frumoasă femeie a familiei: Elisabeta Bathory.

Născută la 1560, din părinţi de origine nobilă, tatăl său,George Bathory, fiind fratele lui Andrey Bathory, Principe al Transilvaniei, în timp ce mama sa, Anna Bathory, era fiica lui Istvan Bathory, un alt Principe al Transilvaniei. Tot prin mama sa, Elisabeta era nepoata lui Stepan Bathory, regele Poloniei.

Copilărie nefericită într-o familie controversată

Elisabeta Bathory se bucura de o educaţie aleasă, vorbind fluent patru limbi străine, asta într-o perioada în care mulţi dintre nobili nu ştiau nici măcar să scrie sau să citească.

Cu toate acestea, deşi făcea parte dintr-o familie nobilă, Elisabeta nu s-a putut bucura de o copilărie fericită. Încă de la o vârstă fragedă, se pare că suferea de accese de furie necontrolate pe care unii apropiaţi le considerau manifestări de epilepsie. De altfel, numeroşi membrii ai familiei Bathory sufereau de deviaţii – mătuşa Elisabetei, o doamnă respectabilă de la curtea regelui Mathias al II-lea fusese repudiată pentru vrăjitorie şi lesbianism, unchiul său era recunoscut ca alchimist şi adorator al diavolului în timp ce fratele său, era acuzat de uciderea mai multor copii. Mai mult, chiar bona sa din copilărie, una dintre cele arestate în 1610, era cunoscută drept vrăjitoare şi practicantă a magiei negre.

La numai 11 ani se logodeşte cu Ferenc Nadasdy, unul dintre cei mai cruzi comandanţi din armata ungară, renumit pentru atrocităţile sale împotriva turcilor, cele care aveau să îi atragă porecla de Cara Beg( Cavalerul Negru). Căsătoria, care are loc patru ani mai târziu, nu va dura decât zece ani, datorită uciderii lui Nadasdy, cel mai probabil într-una dintre multele sale escapade amoroase.

Văduva neagră

Elisabeta Bathory era una dintre cele mai frumoase femei ale epocii sale, cu părul negru ca abanosul în contrast cu pielea surprinzător de albă. Încă din timpul căsătoriei cu Ferenc Nadasdy au început să circule despre ea tot felul de poveşti înfricoşătoare, fiind considerată vrăjitoare şi practicantă a magiei negre. Odată cu moartea soţului, comportamentul deviant al contesei a devine tot mai evident. Pe lângă numeroasele relaţii pe care le-ar fi avut cu bărbaţi şi chiar cu mătuşa sa, legenda spune că frumoasa contesă a devenit obsedată de propria frumuseţe şi pentru a păcălii vremea parcurgea la tot felul de tratamente de înfrumuseţare, mai mult sau mai puţin ciudate, unele chiar macabre. Elisabeta îşi schimba hainele de şase ori pe zi şi petrecea ore întregi în faţa oglinzii. Aceasta chiar îşi comandase o oglindă specială, prevăzută cu margini pe care să îşi poată odihni braţele atunci când obosea.

Se spunea despre frumoasa văduvă că era necruţătoare cu personalul, mai ales cu fetele tinere care lucrau pentru ea şi de multe ori aplica pedepse severe, comportament sancţionat de multe ori de preoţii comunităţii, dar în mod oficial nu a îndrăznit nimeni să o acuze de ceva, din cauza rangului şi a imensei averi pe care o deţinea. Primele suspiciuni în ceea ce o priveau au apărut la începutul anului 1610, când şi-a căsătorit prima fiică cu Homonnai Drughet Gyorgy.

Femeia vampir

Castelul Csejte se scufunda tot mai mult în negura bănuielilor sumbre, mai ales că tot mai multe fete tinere care se aflau în slujba contesei dispăreau fără urmă. Se spune că în timp ce pălmuia una dintre servitoare, câteva picaturi de sânge ar fi ajuns pe pielea Elisabetei lăsându-i acesteia impresia că pielea i s-a întinerit şi a devenit mult mai fină. De aici şi până la masacrele care au urmat a fost doar un pas. Rând pe rând, toate femeile tinere din satele apropiate au fost aduse la castel, sub pretextul angajării, nici una dintre ele nemaiîntorcându-se vreodată.

Se zvonea că văduva era însetată de sânge şi avea o plăcere bolnăvicioasă în chinuirea şi omorârea tinerelor fete virgine, fiind ajutată de supuşii ei credincioşi practicanţi de magie neagră: Ujvari Ficzko Janos, Nagy Istvanne Jo Ilona, şi Helen şi Dorottya.

Pe fete le legau şi le biciuiau până la sânge , chinuindu-le îngrozitor până îşi dădeau duhul după care le colectau sângele. La aceste ritualuri sângeroase participa însăşi stăpâna castelului care obişnuia să bea din sângele fetelor la început din cupe de aur , mai apoi le sugea sângele direct din trup, după care se îmbăia în sângele fetelor pentru a-şi păstra frumuseţea.

Ritualuri sângeroase

Din mărturisirile preotului care a slujit în timpul Elisabetei reieşea că aceasta rostea adesea descântece de genul „… norişor îţi ordon să-mi trimiţi 99 pisici, tu cine eşti stăpânul pisicilor, comandă-le şi adună-le oriunde ar fi ele…”şi continua „….să coboare cele 99 de pisici şi să devoreze inima Regelui Mathyas”.

Aceeaşi sursă susţinea că Elisabeta, ajutată de slujitorii ei credincioşi, obişnuia să prăjească carnea fetelor măcelărite şi să le servească tinerilor băieţi, aşteptând efectul cărnii consumate asupra lor. Iar pe unele fete le obliga în timp ce le supunea chinurilor groaznice se guste din propria lor carne.

Toate mărturisirile adunate din acea vreme susţineau că Elisabeta a învăţat aceste ritualuri diabolice de la o bătrână pe nume Darvolya Anna, despre care se zvonea că era propria ei doică.

Trupurile neînsufleţite ale victimelor au fost îngropate la subsolul castelului, în număr total, după mărturiile vremii, de 650. Însă numărul victimelor nu a putut fi dovedit niciodată.

Legendele o întruchipează pe frumoasa contesă într-o vampiră însetată de sânge, însă după noile date Elisabeta Bathory a fost victima luptelor politice şi a conducătorilor avizi de avere şi putere din acele vremuri, niciuna din acuzaţiile aduse ei neputând fi dovedite.

Slujitorii ei au fost acuzaţi de vrăjitorie şi au fost arşi pe rug, iar contesa a fost zidită în propriul castel unde şi-a petrecut ultimii ani în nebunie până în 1614, când a murit la vârsta de 54 de ani.

Noemi Constantin