Eu cu cine votez?

Pentru prima dată alegerile de anul acesta pentru desemnarea deputaţilor şi senatorilor se vor desfăşura în colegii uninominale, iar acest lucru, se spune, va schimba multe. Campania electorală a început deja de mai bine de o săptămâna, iar stâlpii, gardurile sau afişierele sunt împânzite de „postere” electorale, care mai de care mai colorate şi atrăgătoare. Fiecare partid are poziţionat sugestiv în centrul oraşului câte un cort, pe lângă care nu poţi trece fără să te alegi cu un pix sau un fluturaş.  “Omul potrivit”, “Dezvoltare, siguranţă, fermitate”, “Ei cu ei, noi cu voi”, sau “Ai încredere în mine, eu voi ţine cu tine”, sunt doar câteva dintre sloganurile pe care candidaţii clujeni la Parlamentul României le-au adoptat deja. La doar 14 kilometri de Cluj – Napoca însă, în satul Vâlcele, “tam-tam-ul” campaniei electorale nu are nici un ecou, iar oamenii abia conştientizează importanţa zilei de 30 noiembrie.

Şanţ electoral

La intrarea în satul Vâlcele, în faţa unei case, câţiva locuitori muncesc de zor la săparea unui şant. “Ca să se scurgă apa când plouă. Ce să facem şi noi? Cineva trebuie să îl facă”. După câteva minute de discuţii cu sătenii despre importanţa şanţului din faţa casei, îi întrebăm câte ceva şi despre alegerile de luna aceasta. “N-am nicio părere. Toţi promit sarea cu marea..şi Boc şi Funar şi preşedintele. Pita îi la ei, să facă ce vor cu ea. S-or dat bani pentru drumuri, şi-or făcut vile. Nu-i serioasă ţara asta. În ţara asta se minţeşte şi minciuna-i la putere mare”, a declarat într-un suflu nea’ Fănică. Complet revoltat împotriva minciunii din România, împotriva ministrului învăţământului, care “nu le dă bani la dascăli”, dar unul dintre cei mai înfocaţi fani ai lui Ion Iliescu pe care i-am întâlnit, nea’ Fănică ne mărturiseşte că “Sunt multe programuri care îmi plac, dar cel mai mult îmi place OTV, care arată lucruri reale şi ăştia au vrut să îl închidă. Sunt bătrân şi am văzut multe. Poliţia nu îşi face treaba. Ştiţi, sunt mulţi pe aici care umblă beţi şi dacă mergi şi îi spui la poliţist, ală merge şi te spune la pârât. Lumea asta îi coruptă tare, mai ales Clujul. Nu va fi niciodată bine că ăstia toţi minţăsc. Mai bine era înainte, pe vremea comunismului. Dacă aveam probleme mă înscriam în audienţă la partid şi se rezolva. Acum te amendează dacă îţi ceri drepturile”, apoi se întoarce la munca sa, dar nu înainte de a ne da un sfat important: “Mergeţi puţin mai sus, la bar, unde trebuie neapărat să beţi un coniac şi luaţi o pâine pe gratis”.

“Nu-i cunosc, domn’le”

Puţin mai sus, la birtul satului, doi bărbaţi îşi beau cafeaua înainte de a începe ziua de muncă. Campania electorară îi interesează cât de puţin, pentru că priorotăţile le sunt deja bine stabilite. “Nu-i cunosc, nu le-am văzut feţele pe aici. Mie îmi place culoarea portocalie. Vedeţi dumneavoastră, clădirea asta s-a vopsit portocalie în ziua în care a venit domnul Alin Tişe aici. El a pus un deget pe noi, noi am pus un deget pe ştampilă. Dar mai bine vorbiţi cu el (n.r colegul de cafeluţă),  că dumnealui îi mai competent, eu sunt doar o persoană”, ne explică Augustin Băieş. “Votul uninominal îi bun, chiar dacă nu îi convine lui Vadim Tudor. Se mai schimbă proporţia la ăia vechi. Totuşi, nouă nu ne trebuie artişti în politică. Deşi dacă ar striga o dată Furdui Iancu sau Dida Drăgan i-ar mai trezi pe ăia ce dorm acolo”, se amuză copios Traian Popa.

“Eu nu mai înţeleg nimic”

Câteva străzi mai jos, două localnice, Ileana şi Emilia, stau de vorbă. Ele nu se implică în politică, confirmând încă o dată ideea conform căreia localnicele de la sat lasă această responsabilitate în seama bărbaţilor. “Noi ne bucurăm să ne crească pensia. Dar nu înţeleg nimic. Da’ câţi îs? Ia, ăla nia (nr. un câine pe stradă), îl vezi cum umblă după un ciont? Aşa umblă şi ăştia acum. Caută un scaun unde să se odihnească si de unde să scoată câţi mai mulţi bani. Să îşi fi văzut de treaba lor şi să fi lăsat fabricile aşa cum le-a făcut ăla ce l-au împuşcat”, a declarat nervoasă una dintre femei, inainte să plece , iritată fiind de aceste dicuţii.

“Io la vot n-am fost de când mă ştiu”

La ieşire din sat, doi bărbaţi cu mâinile muncite merg agale pe o cărăruţă. Unul dintre ei se abţine, dar celălalt e mai mult decât bucuros să stea de vorbă cu noi. De la el am aflat că poate să îţi pese de viitorul ţării, dar sa nu te duci la vot; că poti să munceşti ca să îţi întreţii familia fără să ai un serviciu stabil şi că poţi fi sincer cu “mai marii satului” fără să te îngrijorezi din pricina consecinţelor. “Io n-am fost la vot de când mă ştiu. La tărani, la ăştialalţi nu contează. Nevasta Laura a fost la vot şi a votat. Nu mai ştim în care parte s-o luăm. Tre’ să mergem cu ziua la lucru, că aşa nu mai mere. Farbicile să nu mai înainteze, dau înapoi. La fel şi farbica de cărămidă. Acum aştept să vină nevasta acasă, că îi spui: Io în şomaj nu mă duc. Nu se schimbă, nu se schimbă, io nici la vot nu mă duc. I-am zis şi la primaru …să le fie lor nasu’?”, a afirmat Ioan Jimba. Fiecare dintre locuitorii intervievaţi din satul Vâlcele are o altă perspectivă asupra alegerilor de la sfârşitul lunii acesteia. Însă, fie că tânjesc după perioada comunismului, fie că nu, toţi aleg să le pese mai mult de propriile probleme decât ale celor ce râvnesc la Parlamentul României.

Adina Fartuşnic