Fost deţinut: La Periprava mâncam porumb crud şi rădăcini de stuf

Unul dintre supravieţuitorii coloniei de muncă de la lagărul Periprava, Gheorghe Tomici, a declarat investigatorilor IICCMER că mâncarea era foarte puţină şi proastă, iar regimul de muncă era unul extenuant.
„La Periprava am fost întâmpinaţi de comandantul Ficior, care, sub diferite pretexte, i-a pus pe gardieni să ne bată cu parul. Din cauza raţiilor foarte mici de hrană, consumam porumb crud şi rădăcini de stuf, iar apa de băut era adusă direct din Dunăre. În perioada de detenţie numeroşi deţinuţi au decedat din cauza proastei alimentaţii şi a apei nepotabile, precum şi a bătăilor zilnice”, a declarat Gheorghe Tomici reprezentaţilor Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Preşedintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Andrei Muraru, a declarat miercuri la o conferinţă de presă că foarte mulţi foşti deţinuţi care au fost intervievaţi au spus că, din cauza condiţiilor de viaţă, la Periprava mureau în fiecare zi unul sau doi deţinuţi.

Ion Ficior, fostul comandant al lagărului, denumit în perioada comunistă colonie de muncă, are la ora actuală 85 de ani, trăieşte în Bucureşti şi are gradul de colonel în rezervă.

Ioan Tranculov, condamnat la cinci ani de închisoare de Tribunalul Militar Timişoara pentru trecerea frauduloasă a frontierei, este un alt supravieţuitor al lagărului de la Periprava, unde a stat între anii 1961-1963. El povesteşte că în acea perioadă comandantul coloniei era singurul care putea dispune măsuri de pedepsire a deţinuţilor politici.

Ioan Tranculov aminteşte despre izolare, unde deţinuţii erau hrăniţi de-abia a treia zi de la încarcerare şi erau obligaţi să stea pe ciment, deoarece patul era ridicat pe perete, îşi aminteşte despre bătaia cu parul şi confirmă că rata mortalităţii era de unul-doi deţinuţi pe zi.

IICCMER a anunţat miercuri că a depus plângere penală la Parchetul instanţei supreme împotriva fostului comandant al lagărului de la Periprava, Ioan Ficioru, pentru acuzaţia de genocid.

Potrivit investigaţiilor IICCMER, Ioan Ficior a impus şi a întreţinut un regim de exterminare a deţinuţilor politici aflaţi în executarea pedepselor în cadrul coloniei de muncă Periprava, în perioada 1958-1963, în care 103 de persoane, condamnate politic, şi-au pierdut viaţa.

„Ne aşteptăm să fie declanşată urmărirea penală în următoarele săptămâni, trăiesc peste 50 de persoane care au fost acolo, printre care şi preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, trăiesc de asemenea gardieni care au funcţionat în timpul mandatului col. (r.) Ioan Ficior, din punctul nostru de vedere există toate şansele să înceapă urmărirea penală cât mai repede”, a declarat miercuri preşedintele IICCMER, Andrei Muraru, într-o conferinţă de presă.

Aşa cum arată probele ataşate denunţului penal, regimul de exterminare a fost aplicat în mod intenţionat şi susţinut de către col. (r) Ioan Ficior, în exercitarea atribuţiilor sale de locţiitor, respectiv comandant al coloniei de muncă Periprava.

„Conform documentelor care atestă decesul deţinuţilor (…), identificate de către experţii IICCMER în arhiva primăriei C.A. Rosetti, localitate în perimetrul căreia se află astăzi fosta colonie de muncă, precum şi în Arhiva Penitenciarului Tulcea şi în cea a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în intervalul 01.08.1958 – 01.11.1963, în care la conducerea coloniei s-a aflat col. (r) Ioan Ficior, la Periprava au fost înregistrate 103 cazuri de deces în rândul colectivităţii încarcerate pe motive politice”, se arată în documentele IICCMER.

O inventariere a cauzelor deceselor arată că acestea au fost cauzate de enterocolită cronică sau acută, tuberculoză şi/sau pneumonie, afecţiuni ale aparatului digestiv şi excretor, afecţiuni cardiace. Toate afecţiunile de acest gen au fost cauzate de lipsa hranei, programul de muncă extenuant şi lipsa îngrijirilor medicale.

„Probele referitoare la activitatea col. (r) Ioan Ficior şi administrate de IICCMER reprezintă declaraţii ale supravieţuitorilor şi documentele de arhivă, toate anexate denunţului transmis Parchetului General. O serie de înscrisuri concludente au fost identificate de cercetătorii IICCMER în Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Arhiva Penitenciarului Tulcea, Arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Arhiva primăriei com. C.A. Rosetti (jud. Tulcea) şi în Arhivele Naţionale ale României – Arhivele Naţionale Istorice Centrale”, arată Institutul.

De asemenea, IICCMER a identificat peste 50 de supravieţuitori care au fost deţinuţi în mandatul lui Ioan Ficior în colonia de muncă de la Periprava, experţii Institutului luând 21 de mărturii.

Parchetul Înaltei Curţi a înregistrat denunţul făcut miercuri de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) împotriva lui Ioan Ficior, fost comandant al lagărului de la Periprava, pentru acuzaţia de genocid.

Denunţul împotriva lui Ioan Ficior este al doilea caz în care un fost şef de penitenciar este acuzat de genocid şi este chemat să dea explicaţii în faţa anchetatorilor.

Pe 3 septembrie, lt. col. (r) Alexandru Vişinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a fost pus sub acuzare de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte pentru săvârşirea infracţiunii de genocid.

În urma investigaţiilor desfăşurate, IICCMER a identificat o serie de probe care indică faptul că, în perioada în care Vişinescu a condus Penitenciarul Râmnicu Sărat, 1956-1963, deţinuţii politici au fost supuşi unui regim de detenţie extrem de dur.

Vişinescu, care are 88 de ani şi trăieşte în Bucureşti, este unul dintre cei 35 de torţionari identificaţi de Institut, el fiind descris de foştii deţinuţi politici drept „un individ extrem de crud”.

Din 1989 şi până în prezent, 69 de persoane au fost inculpate şi trimise în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de genocid sau complicitate la genocid, în opt dosare legate de evenimentele din decembrie 1989, precizează Parchetul General, într-un răspuns trimis AGERPRES. AGERPRES