O importantă parte a vieţii sale a luptat pentru gloria sportului românesc şi pentru însemnele inconfundabile ale celui mai iubit club al Clujului: Universitatea. Acum vrea să se pună, cu onoare, în slujba acestui oraş. Un performer de legendă vrea să îi ia pe clujeni în echipa sa. Să arunce… la coş tot ce îi nemulţumeşte pe clujeni, să marcheze… din orice poziţie pentru binele lor, să puncteze unde ceilalţi ratează! Şi ghidat de un crez: Respect, Performanţă şi Reciprocitate pentru Inima Transilvaniei!
Dacă ar fi să vă caracterizaţi în patru termeni cheie, care ar fi aceştia?
Disciplină, loialitate, calitate şi performanţă… Aceştia sunt termenii care îmi vin în minte şi care, cred că, înainte să evidenţieze cum îmi place să îmi ating obiectivele, mai degrabă exprimă cum anume îmi place mie să fiu. Ţin mult la disciplină, deoarece este fundamentul cel mai puternic pe care ne putem construi succesul. Dacă reuşeşti să fii disciplinat, atunci vei şti foarte bine cum să pui totul în ordine, ce anume este cu adevărat important să faci şi, mai presus de toate, care sunt lucrurile potrivite care merită prioritatea, respectiv implicarea ta deplină. În clipa în care ai ajuns să ştii toate acestea, e vital să rămâi loial alegerilor tale. Până la capăt. Un lider cu adevărat responsabil păstrează fidelitatea faţă de principiile sale, dar mai ales faţă de oamenii care îl urmează, întrucât au decis să aibă încredere în el. Când vine vorba despre calitate, mulţi se gândesc la ceva care este foarte bine făcut şi aduce beneficii pe măsură, deci trebuie să ai acel ceva ca să îţi fie bine. Eu văd ideea de calitate puţin altfel. Calitate, întâi de toate, nu înseamnă să ştii să beneficiezi de ceea ce este cu adevărat bun, ci să fii tu în măsură să oferi ce este foarte bun. În sportul meu de suflet, baschetul, un rol cheie îl deţine conducătorul de joc al echipei. El este cel mai bun dribleur şi, totodată, cel mai bun pasator. Dacă serviciul său este de calitate, atunci coechipierii au drumul deschis către victorie. Iar de aici până la performanţă nu mai e decât un pas…
Cum este omul Bruno Roschnafsky în viaţa de zi cu zi?
Sunt un om obişnuit căruia îi place să trăiască viaţa în simplitatea ei. Încep serviciul la prima oră a dimineţii, îmi duc la îndeplinire toate task-urile pe care mi le-am planificat pentru ziua respectivă, iar mai apoi, când totul este în ordine, îmi fac timp pentru cei dragi: familia mea, prietenii şi colegii de la Partidul Puterii Umaniste. Mă amuz de situaţiile acelea în care regret că ziua are doar 24 de ore… Şi atunci mă proiectez în ipostaza când mi se dă ocazia să fac o zi mai lungă cu câteva ceasuri. Sincer, nu mă simt confortabil şi nu cred că ar fi o soluţie. De fapt, rememorez o vorbă veche din bătrâni care ne învaţă că, dacă pe parcursul unei zile întregi nu eşti în măsură să duci la îndeplinire tot ceea ce ţi-ai propus, atunci, acele câteva ore în plus au toate şansele să se transforme într-o risipă. În consecinţă, 24 de ore ajung pentru muncă, familie şi prieteni. Fireşte, fără a uita de tine şi de visurile tale în care trebuie să crezi pentru a le vedea împlinite în realitate.
Ce înseamnă pentru “Big Bruno” a avea succes în viaţă, carieră şi politică?
Dacă s-ar da Premiul Nobel pentru inteligenţă socială şi soluţii concrete -cu aplicabilitate imediată şi feedback pe măsură- la nevoile sufletului, răspunsul la această întrebare cu siguranţă că ar merita o atare distincţie. Nu cred să fie cineva care să nu îşi dorească succes deplin pe cele trei paliere amintite. Dar, sincer, nici măcar nu cred că este greu să obţii aşa ceva. Există deja atât de mulţi trainneri care te învaţă cum să obţii diverse succese dacă urmezi 4, 5 sau 10 paşi. Dar sunt prea puţini aceia care îţi dau soluţii concrete pentru a şti ce să faci DUPĂ ce ai succes în viaţă, carieră şi politică. Am întâlnit mulţi oameni care, după ce s-au trezit cu sacii în căruţă, deci le-au primit pe toate acestea, din păcate, au uitat să mai fie oameni. În consecinţă, aş încerca să vă răspund, mai degrabă, cum ar trebui să fie viaţa DUPĂ ce ai succes pe cele trei nivele amintite. Ei bine, atunci şi acolo, ar trebui să fii conştient că, dacă chiar ai ajuns într-un atare moment, asta nu înseamnă nicidecum capăt de drum, ci începutul unui nou drum. Acel drum pe care porneşti fiind mai înţelept, mai bun, mai deschis şi mai pregătit să-i faci pe alţii să se regăsească în tine, în felul tău aparte de a fi…
De ce aţi decis să intraţi în politică ?
Nu am mai făcut politică până acum… Pur şi simplu, după cum menţionam şi cu altă ocazie, vine un moment în viaţa fiecărui om când realizează că, dacă vrea ceva cu adevărat, atunci trebuie să pună mâna şi să facă, nu să aştepte de la alţii. În viaţa mea şi în carierea mea, eu aşa am procedat. Atunci când mi-am dorit ceva, am pus umărul şi am luptat pentru visurile şi idealurile mele. Şi, mulţumesc bunului Dumnezeu, am reuşit. Pe plan politic însă, am tot sperat că vor apărea oamenii potriviţi, cu experienţă, care să mă reprezinte şi să facă lucrurile să fie cum mi-aş dori eu. O mare greşeală! Oamenii cei mai potriviţi, care să facă lucrurile conform cu ceea ce ne dorim, aceia, de fapt, suntem noi înşine! Prin urmare, vrei ceva mai bun? Vino şi implică-te! Intră în joc şi aruncă la coş… cu pasivitatea şi nemulţumirea! Tot ceea ce vrem schimbat şi făcut să fie mai bine are nevoie de noi şi numai de noi!
De ce Partidul Puterii Umaniste ?
Am apreciat mult că, la acest partid, sunt o serie de oameni tineri care, la fel ca şi mine, au excelat în domeniile lor de activitate. Cei mai mulţi dintre ei nu au mai făcut politică până acum şi, cu toate acestea, au decis să se implice pentru comunitatea lor. A fost o perioadă când chiar am crezut că politica la nivel înal, care ar trebui să garanteze succesul, este doar pentru cei cu experienţă. Fals! Sunt atâţia politicieni cu experienţă care acum se delectează cu zăngănitul cătuşelor. Politica adevărată pentru Cetate o fac Oamenii care ştiu şi care pot, pentru că vor cu adevărat. La PPU Cluj, spre marea mea surprindere, am găsit mulţi Umanişti care vor altceva, o altfel de politică, o altfel de relaţie cu alegătorii, un alt gen de discurs, un alt limbaj, o altă abordare. Ei sunt echipa mea cu care aş intra oricând pe teren! În calitate de conducător de joc va fi o plăcere şi o mare onoare să îi pot servi aşa cum ştiu eu mai bine. Şi nu doar pe ei, cât şi pe toţi cei din comunitatea noastră, pentru că, în definitiv, toţi clujenii sunt echipa mea şi toţi merită Respect, Performanţă şi Reciprocitate!
Care este motivul care vă determină să credeţi că meritaţi votul de încredere al Clujenilor?
Voi confirma cu adevărat votul clujenilor după ani de muncă în care îmi voi pune în practică ideile. Eu cred mult în Respect, Performanţă şi Reciprocitate. În cazul meu, Reciprocitate nu înseamnă să cer întâi şi să ofer pe urmă! Eu întâi vreau fac şi abia pe urmă sper că voi primi recunoaşterea meritelor mele. E şi asta un mod de a spune că sunt Umanist. Îi respect mult pe clujeni, indiferent de etnia şi confesiunea lor, prin urmare nu am dubii legate de reciprocitatea pe care clujenii ar putea să o ofere. Acum, însă, chiar simt că e corect nu să cer clujenilor ceva, ci să îi rog frumos să intre pe teren cu mine. Pentru Performanţă, aici, în inima Transilvaniei!
În ce anume constă esenţa programului politic cu care doriţi să vă prezentaţi în faţa alegătorilor?
Programul meu este construit pe patru piloni diferiţi, dar care sunt foarte importanţi pentru bunul mers al comunităţii noastre: cultură, sănătate, sport, şi o administraţie mai flexibilă şi mai eficientă. Eu cred într-un Cluj care ştie să valorizeze atât personalităţile marcante ale culturii şi artei, cât şi patrimoniul istoric moştenit. În mandatul meu de primar voi avea grijă de acest aspect, indiferent că e vorba despre clădiri istorice, patrimoniu cinematografic, fotografic, arhitectural sau cel tipărit. Toate trebuie puse la loc de cinste, deoarece constituie parte din identitatea noastră caracterizată prin diversitate multi-etnică şi multi-confesională. Dacă pierdem aceasta, atunci… nu mai avem ce pierde. În altă ordine de idei, mai cred într-un Cluj în care cluburile sportive de legendă, care au adus cândva faimă acestui oraş, să îşi recapete demnitatea şi respectul cuvenit. Cred, de asemenea, într-un oraş care să fie un veritabil reper în ceea ce priveşte cercetarea medicală şi serviciile medicale de calitate oferite cetăţenilor, ca să nu mai spun că o administraţie eficientă şi flexibilă, care să nu-i umilească pe clujeni cu proiecte de urbanism haotice sau cozi enervante la taxe şi impozite, se impune de la sine. Respectul faţă de timpul clujenilor şi calitatea vieţii lor resprezintă o mare prioritate pentru mine.
Ce carte aţi citit cu plăcere ultima dată? Rememoraţi mesajul ei şi, pe baza acestuia, transmiteţi un gând către cei de la care aşteptaţi un vot de încredere!
Cu ceva timp în urmă, am găsit o carte al cărei mesaj a reuşit să mă marcheze profund. Este vorba despre Papa Ioan Paul al II-lea, Să trecem Pragul Speranţei, volum apărut acum mai bine de două decenii. Avem de-a face cu o carte-interviu în care cel ce a fost supranumit “Omul Mileniului” sau “Big Papa” oferă nişte răspunsuri ample la cele mai fundamentale întrebări ale umanităţii. Una dintre ele sună cam aşa: Sunt, oare, tinerii speranţa Lumii? Răspunsul Papei este unul foarte mişcător: tinerii reprezintă viitorul şi, câtă vreme avem parte de tineri frumoşi şi plini de idealuri măreţe, vom trece Pragul Speranţei. M-am întrebat adesea cum faci să treci cu uşurinţă un asemenea Prag. De fiecare dată mi-a venit în minte acelaşi gând: să cred în mine şi în cei de lângă mine care valorizează idei precum Respect, Performanţă şi Reciprocitate. Gândul meu este la ei, acum şi în iunie la fel. Tocmai pentru că, împreună, vom trece Pragul Speranţei…
[…] VEZI CONTINUAREA PE GAZETADECLUJ.RO […]