Muzeul Etnografic al Transilvaniei a vernisat vineri expoziţia de fotografie ”Momente reluate”, care cuprinde imagini fotografice din secolul al XIX-lea, cu monumente şi locuri din Transilvania, realizate de Orbán Balázs şi Francisc Veress, în paralel cu fotografiile contemporane ale lui Fekete Zsolt.
Orbán Balázs (1829-1890) a fost un etnograf autodidact, scriitor, membru al emigraţiei revoluţiei de la 1848. După revenirea în ţară a imortalizat monumentele de artă, etnografie şi istorie ale Ţinutului Secuiesc. Veress Ferenc (1832-1916) este un fotograf clujean, inventator, unul dintre pionierii remarcabili ai artei fotografice. Între anii 1999 şi 2012, Fekete Zsolt, artist fotograf din Târgu-Mureş, a vizitat locurile imortalizate de Orbán Balázs şi Veress Ferenc în secolul al XIX-lea, pentru a repeta fotografiile realizate de aceştia prin atenta căutare a unghiului, perioadei calendaristice, momentului din zi şi condiţiilor de luminozitate întrunite la realizarea fotografiilor originale.
Dimensiunea magică a fotografiei
Fotografiile sale sunt expuse alături de variantele prelucrate digital ale fotografiilor de epocă. Întrucât în tehnica fotografică s-a produs, între timp, trecerea de la analog la digital, artistul a dublat cu aparatul digital numeroase fotografii executate mai demult, astfel că dipticurile de imagini au devenit, în multe cazuri, tripticuri.
Punând faţă în faţă imaginea de acum o sută cincizeci de ani şi cea de azi, expoziţia prezintă un timp istoric extins pe durata a cinci generaţii şi, de asemenea, un prezent tehnic, ilustrând dimensiunea magică a fotografiei prinsă între spaţiu şi timp. În înregistrările vechi şi noi apar castele, biserici, cetăţi, conace, munţi şi văi, păduri şi câmpii – şi de fiecare dată, chiar şi involuntar, scrutăm ce s-a schimbat cu trecerea timpului. În cazul multor fotografii, tocmai constanţa este surprinzătoare.
Faţă în faţă
Ruinele cetăţii din Colţeşti arătau exact la fel în instantaneul realizat de Veress Ferenc în anul 1870 ca în fotografiile lui Fekete Zsolt din 2003 şi 2007. Diferenţa dintre fotografii se datorează aproape exclusiv tehnicii. Fotografiile din 2003 şi 2010 reprezentând Piatra Secuiului seamănă grăitor cu fotografia lui Orbán Balázs, doar casele sunt acoperite cu ţiglă în loc de paie.
Imaginea Castelului Haller din Sânpaul ilustrează răscolitor efemeritatea. În fotografia lui Orbán Balázs, clădirea ridicată pe coama dealului încă-şi trăieşte strălucirea, pe când în fotografia din 2004 a lui Fekete Zsolt ni se înfăţişează ca o ruină în paragină, cu acoperişul prăbuşit. Seria de fotografii se întregeşte prin imaginea din 2006, în care se conturează numai silueta clădirii în ceaţa deasă. „Învăţ acceptarea senină a efemerităţii. Pe parcursul călătoriei fizice am reuşit să fotografiez locurile imortalizate de precursorii mei, fiind însoţit necontenit şi de deosebita lor spiritualitate, din care mă hrănesc în ziua de azi. Aş fi încântat dacă expoziţia, dincolo de satisfacţia vizuală, ar transmite şi acest sentiment vizitatorilor, trecând prin faţa exponatelor, ar parcurge şi acest itinerar lăuntric”, mărturiseşte Fekete Zsolt.
Joaca timpului peste Transilvania
„Cele mai multe imagini nu se mai repetă niciodată, aceasta este una dintre constatările fundamentale despre timp. Oamenii se mişcă sau dispar, luminile se schimbă, locul se preface, memoria se ştirbeşte. Şi totuşi rămâne ceva”, scrie Vida Gábor în prefaţa albumului lui Fekete Zsolt, Fotografia timpului, apărută în 2010. „Este surprinzător că în toate cazurile pe dipticurile fotografice timpul se face remarcat prin declin. În unele fotografii de peisaj pare în repaus, ne surprinde imobilitatea imaginii, în alte locuri renovează, văruieşte proaspăt turla bisericii (Luncani), sădeşte pomi (Şumuleu)”, spune Fekete Zsolt, ale cărui fotografii intermediază pentru omul de astăzi spiritul european iluminist, umanist al lui Orbán Balázs şi Veress Ferenc. În mare parte, expoziţia alternează fotografiile vechi şi noi. În opoziţie cu una dintre compoziţiile expoziţiei, în locul cronologiei rigide, confruntaţi cu alăturarea dintre trecut şi prezent ne pierdem simţul temporal, nu mai ştim ce-i vechi şi ce-i nou. Caracterul special al expoziţiei, izvorât din spiritualitatea locului, este amplificat şi de fotografiile, gravurile şi desenele de mână originale ale lui Orbán Balázs expuse în vitrine.
