Generatia microcipului (III)

După ce am analizat în numerele precedente modalităţile prin care omenirea va fi prinsă în plasa sistemului global de monitorizare electronică, a sosit timpul să ne referim la semnificaţia şi consecinţele instituirii acestui sistem de supraveghere atotcuprinzător. Oricâte beneficii economice, sociale sau de altă natură ar oferi dispozitivele biometrice, atingerile aduse libertăţii personale riscă să fie incalculabile. Este suficient să ne gândim ce armă periculoasă ar fi constituit pentru dictatori ca Stalin, Hitler sau Saddam Hussein microcipurile impantate în trupurile supuşilor lor. Istoria a demonstrat că nici măcar într-o democraţie consolidată, garanţiile constituţionale privind respectarea dreptului la intimitate nu pot sta în calea unor conducători fără scrupule sau cu instincte autoritariste. O dovedesc din plin cazul Nixon, din America anilor '70, directivele secrete de supraveghere a "teroriştilor", semnate de actualul preşedinte al SUA, George W. Bush, sau sistemul Echelon, cu ajutorul căruia se pot intercepta zilnic trei miliarde de comunicaţii, incluzând telefonia, poşta electronică, paginile de internet şi toate transmisiunile prin satelit. În aceste condiţii, e limpede cât de uşor se va ceda tentaţiilor totalitare existente într-un sistem în care omul va fi, cu ajutorul tehnologiei digitale, perfect controlabil în totalitate şi în orice moment. Ritmul accelerat de dezvoltare a telecomunicaţiilor globale va permite crearea, în cel mult 10-20 de ani, a unei reţele globale în care obligativitatea folosirii mijloacelor tehnico-financiare digitale, generată de necesităţile de hrană, îmbrăcăminte, sănătate, etc., îi va face pe indivizi totalmente "transparenţi". Nici o persoană nu va mai putea să cumpere, să vîndă, să fie consultată de medic sau să se angajeze în vreo firmă dacă nu va fi identificată de sistem ca existenţă digitală sub forma unui cod numeric.

Sub semnul Fiarei

Existenţa acestui viitor imperiu mondial al tehno-finanţei elecronice aminteşte în mod izbitor de viziunea consemnată acum două milenii în cartea biblică a Apocalipsei, 13, 16-18:"şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase." Faimosul pasaj profetic echivalează tot acest proces de aservire planetară cu închinarea unei mari părţi din omenire lui Antihrist, personajul care va apărea la sfârşitul vremurilor ca întruchipare a plenitudinii şi desăvârşirii răului, ca lider desemnat de Satan să-i întemeieze împărăţia pe Pământ. La o analiză atentă, este neîndoielnic că doar un personaj de o asemenea anvergură, înzestrat cu o putere capabilă, potrivit Bibliei, să facă până şi focul să se pogoare din cer, va putea stăpâni tehnica şi detaliile necesare instituirii şi funcţionării unui sistem de control fără precedent în istoria umanităţii. Numai o inteligenţă extrem de subtilă şi inumană se va putea afla în spatele acestui păienjeniş digitalizat care se extinde pe toată suprafaţa planetei, sub aspectul rece, insensibil, necruţător al organizării, planificării, eficienţei şi instrumentalizării tuturor aspectelor vieţii.

În loc de Hristos

Pentru a înţelege sensul ultim al acţiunilor Antihristului, nici o ştiinţă sau filozofie nu ne poate fi de folos, cu excepţia teologiei istoriei. Acest ţel derivă din însăşi înţelesul numelui funestului personaj (în limba greacă, Antichristos = împotriva, în locul lui Hristos). Cu alte cuvinte, esenţa spiritului Antihristului este tăgăduirea plenitudinii Dumnezeului-om Hristos, deformarea şi negarea întrupării şi activităţii mântuitoare a Logosului divin, fapt limpede afirmat în I Ioan 2, 22 şi I Ioan 4, 2-3 ("Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul; "…orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume). Această împotrivire faţă de Dumnezeu s-a manifestat din momentul căderii lui Lucifer şi a continuat de-a lungul întregii istorii, fie că a fost vorba de îndemnul la revoltă adresat îngerilor, de episodul ispitirii lui Hristos în pustie sau de nenumăratele erezii şi atacuri îndreptate contra Bisericii Sale. Prin urmare, duhul antihristic, inspirat de Satan, s-a exprimat şi poate acţiona atât în viaţa unui individ izolat, acolo unde este denaturată credinţa că Hristos este adevăratul Dumnezeu şi adevăratul om, cât şi la sfârşitul istoriei, când puterile divine şi demonice se vor manifesta cu tărie, iar această orientare negativă generală va căpăta aspect personal ("Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu" – II Tesaloniceni 2, 3-4).

Marele uzurpator

La finalul istoriei, Antihrist va apărea ca o întruchipare nemaivăzută a forţelor răului, ca rod deplin al înşelătorului duh satanic, care se va sălăşlui într-un om, oglindind batjocoritor întruparea lui Dumnezeu pe pământ. În calitate de persoană, Antihrist va reuni plenitudinea şi desăvârşirea energiilor răului, va fi vectorul urii lui Lucifer împotriva lui Hristos şi a tururor manifestărilor Logosului divin. El va încerca să tragă umanitatea şi sensul întregii existenţei istorice în spaţiul negării sale, să deturneze pe fiecare om de la destinul de fiu al lui Dumnezeu prin har, menit să se unească în veşnicie cu Hristos. Misiunea încredinţată lui va fi aceea de a întemeia împărăţia diavolului pe pământ, o împărăţie autocratică, inversul Împărăţiei Cerurilor, în care valorile fundamentale ale creştinismului să fie înlocuite cu falsele valori izvorâte din iluzionarea satanică şi autoiluzionarea umană, în care libertinismul şi dirijismul să ia locul libertăţii oferite de credinţă, în care omul să uite de aspectul nemuritor al fiinţei sale, să-şi ucidă vocea conştiinţei şi să fie absolvit de "povara" responsabilităţii morale.

Pentru a-şi atinge toate aceste scopuri, Antihristul va folosi deopotrivă seducţia, viclenia şi violenţa. Cum imitaţia este cel mai bun mijloc de opoziţie şi subminare, el va apărea la început sub masca virtuţii, a falsificării binelui, a mirajului spectaculos. Antihristul va fi prin excelenţă Impostorul, marele uzurpator, cel care îl imită atât de bine pe Mesia încât va ajunge să fie luat drept acesta.Va încerca să-l prezinte pe Hristos drept precursor al său, contestându-i totodată atributul divin, de unic Fiu al lui Dumnezeu, obscurizând complet Învierea Sa. Ca să păcălească omenirea şi să devină stăpânul planetei, maestrul păpuşar al globalizării nu va ezita să accepte şi să pună în practică cele trei ispite satanice refuzate de Hristos. Odată ce puterea va fi cucerită, măştile vor cădea, iar tirania şi nelegiurile Antihristului se vor dezlănţui cu toată forţa. (va urma)

Manifestarea puterii antihristice, ca semn al apropierii sfârşitului, este menţionată în I Ioan, 2, 18 (("Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă "). Unul dintre aceşti antihrişti contemporani, precursori ai omului fără delegii, este Jose Luis de Jesus Miranda (foto), un pastor din Miami, Florida, numit "Tăticul" de enoriaşii săi, care şi-a înfiinţat propriul cult, pretinzând că este, în acelaşi timp, Dumnezeu în persoană şi Antihristul. Miranda îşi învaţă adepţii că nu există nici păcat, nici diavol, iar pe unul dintre braţe şi-a tatuat numărul 666. În vârstă de 61 de ani, pastorul, care afirmă că are mii de adepţi în 20 de ţări, susţine că şi-a dat seama că este reîncarnarea lui Iisus cand a fost vizitat, în vis, de îngeri. În tinereţea sa, Miranda a făcut închisoare pentru mici găinării şi a fost dependent de heroină. Astăzi, circulă numai cu limuzine Lexus sau BMW blindate, iar într-un interviu difuzat de CNN, Miranda a făcut paradă cu un ceas Rolex încrustat cu diamante şi s-a lăudat că mai are încă trei. El spune că toate sunt daruri de la credincioşi, donaţiile primite de biserică ajungând anul trecut la 1,4 milioane de dolari. Despre Antihrist, De Jesus afirmă că este cea mai bună persoană din lume, dar greşit înţeleasă – Antihristul nu ar fi diavolul, ci acela care îl inlocuieşte pe Iisus pe Pământ. Enoriaşii lui Miranda sunt convinşi că, în curând, credinţa lor va deveni una dintre cele mai importante din lume.
    
Ioan Butiurcă