Ca orice titlu, şi cel înserat de mine generalizează. Dacă Portugalia, Spania şi Italia intră în categoria ţărilor cu probleme, despre Franţa, oricât de puţin simpatic ne este Sarkozy, nu se poate spune acest lucru. Grecia, care nu este deloc latină, dar oamenii de acolo au aceeaşi înclinare spre muncă ca latinii, este într-o situaţie dramatică, fiind în pragul intrării în incapacitate de plată. Dacă i se va acorda un nou împrumut de peste 100 de miliarde de euro, aceasta depinde de viitoarele hotărâri pe care le vor lua şefii de stat sau de guvern ai ţărilor UE. Actuala criză a zonei euro a început cu Grecia şi se va termina tot cu această ţară, minunat loc de vacanţă. Toţi cei dragi mie, care au fost pe acolo, mi-au confirmat acest lucru, dar cu guverne slabe, care au permis, ani de-a rândul, să se trăiască mai bine decât permitea economia ţării şi care au permis vehicularea unor evidenţe contabile falsificate la nivel macroeconomic, rezultatul nu putea fi decât catastrofal.
Dar să revin la ginta noastră. Toţi sunt foarte mândri şi cam superficiali. Portugalia nu a recunoscut decât în ultimul moment că face parte din zona cu risc ridicat de faliment. Populaţia a schimbat guvernul la alegeri, dar noua administraţie s-a angajat ferm că va continua măsurile de austeritate. Probabil că Portugalia se va salva.
Spania, mult iubită de căpşunarii noştri, dar cu un potenţial economic mult mai solid, a luat deja măsuri în direcţia cea bună, chiar dacă acestea nu prea i-au încântat pe „indignaţi”, care au protestat ziua şi noaptea. Cred că va depăşi momentul critic, fără a recurge la împrumuturi de la FMI şi de la organismele europene, cum au procedat vecinii lor iberici.
O situaţie specială o comportă Italia. Valoarea absolută a datoriei publice este de 1843 miliarde euro, ceea ce reprezintă, raportată la PIB, 119%, deci are o pondere copleşitoare. Dacă şi Italia ar derapa, spre satisfacţia domnului Patriciu şi a celor care îi împărtăşesc opinia, însăşi existenţa euro ar fi periclitată. Peninsularii au luat măsuri eficiente, care vor duce la economii la buget, în decurs de 3 ani, de peste 47 de miliarde de euro. Dacă bursa din Milano, vineri 7 iulie părea că se prăbuşeşte, acum sunt semne că s-a însănătoşit considerabil. Posibilităţile Italiei sunt cu totul altele decât cele ale Greciei. Nu trebuie uitat că aceasta este a treia putere economică a Europei după Germania şi Franţa.
Privitor la datoria publică, România, între ţările europene, face figură de elev fruntaş. Această situaţie s-a datorat măsurilor luate de guvernanţi pentru care toată lumea i-a înjurat pe Băsescu şi Boc. Oricât de dureroase au fost, s-au dovedit inevitabile. Lumea nu este, totuşi, aşa de săracă, cum se lamentează de dimineaţă până spre seară unele televiziuni cu dedicaţie. La ţară nu găseşti cine să lucreze pământul şi am văzut la televizor cum nişte răi-platnici ai consumului de apă din Constanţa, care când se intenţiona debranşarea lor, au oferit euro pentru achitarea restanţelor, deoarece nu aveau în casă nenorociţii de lei. În legătură cu austeritatea, l-am auzit pe muzeograful Crin Antonescu, când a comentat programul economic al USL. Printre altele, a vorbit de „măsuri de austeritate inteligente”, deşi pentru opoziţie acestea sunt, în continuare, inevitabile. Un scriitor clujean, Viorel Cacoveanu, propunea desfiinţarea Consiliului Naţional pentru Studiere Arhivelor Securităţii. O astfel de măsură a reducerii deficitului bugetar nu ar fi deloc semnificativă, dar, probabil, în optica posibilului viitor preşedinte al României ar fi o chestiune extrem de inteligentă.
Lumea este un adevărat sat planetar, chiar dacă unii compatrioţi cred că am putea trăi izolaţi de restul ţărilor, cum se întâmplă cu Republica Coreea de Nord. În România, neliniştile italiene au provocat acum o săptămână cel mai scăzut curs leu-euro din decembrie 2010, dar şi aici ultimele veşti sunt acceptabile. Luna iunie a fost una de deflaţie (n-au crecut preţurile, dimpotrivă), economia nu scade, ci creşte, chiar dacă cifrele sunt modeste. Subliniez, ceea ce am mai spus, ţara noastră nu a intrat în vrie.
Adrian Man
PS: Noul Consiliu Superior al Magistraturii este tot vechiul CSM. Cu doamna Mona Pivniceru în componenţă, aleasă de colegii acesteia, nici nu este de mirare!
