Grecia ameninţă Germania că îşi va cere despăgubirile de război care i s-ar cuveni în urma unei sentinţe a Curţii Supreme de Justiţie. Suma de 500 de miliarde de euro a fost vehiculată de noii lideri de stânga din peninsulă, iar suma ar trebui să acopere şi datoriile către Troica financiară europeană. Şi România are de recuperat, cu acte în regulă, vrea 18 miliarde de euro de la Germania, dar Ministerul de Finanţe ignoră aceste drepturi băneşti ale ţării noastre.

 

 

Presa internaţională a vuit în urma anunţului ministrului grec al Justiţiei Nikos Paraskevopoulos, care a ameninţat Berlinul că este gata să pună în executare o decizie a justiţiei elene care dispune confiscarea activelor germane aflate pe teritoriul Greciei pentru a despăgubi urmaşii victimelor crimelor făcute în timpul ocupaţiei naziste din timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Este vorba de decizia din 2000 a Curţii Supreme de Justiţie referitoare la masacrarea a 218 de săteni din Distomo în 1944.

Săptămâna trecută, şi premierul neo-comunist, Tsipras, a solicitat Berlinului să restituie toate valorile furate în cursul celui de-Al Doilea Război Mondial, să plătească compensaţii pentru infrastructura distrusă şi să restituie aşa-zisul ‘credit de ocupaţie’. În total, Tsipras a avansat suma de 500 de miliarde de euro, ceea ce ar transfera Germaniei povara datoriei pe care o are de achitat instituţiilor finanţatoare.

Guvernul grec a reacţionat astfel la cererea Berlinului ca Atena să-şi achite datoriile pe care le-a acumulat în cadrul programului de asistenţă financiară din partea FMI, Băncii Centrale Europene şi Comisiei Europene.

 

Grecii de stânga se apucă de confiscat

 

Hotărârea curţii de justiţie permite confiscarea bunurilor aparţinând statului german de pe teritoriul grec şi plata a 28 de milioane de euro urmaşilor celor ucişi în masacrul din 1944. Proprietăţile care ar putea fi executate sunt Institutul Goethe şi Şcolile germane din Atena şi Thesaloniki. Pentru a trece la fapte este necesară doar semnătura ministrului Justiţiei.

Declaraţiile celor doi au fost de-a dreptul surprinzătoare pentru germani, dat fiind că Germania şi Grecia au semnat, încă în 1960, un acord conform căruia Atena a renunţat la orice pretenţie faţă de partea germană, după ce aceasta i-a plătit compensaţii în valoare de 115 milioane de mărci germane.

Guvernul elen s-a mai folosit de hotărârea Curţii Supreme, în anul 2000, când ministrul de Justiţie al guvernului PASOK (tot socialist) a trimis portăreii să rechiziţioneze Institutul Goethe. „În orice caz, ministrul Justiţiei şi-a retras semnătura de pe documentul în cauză, iar peste două zile Germania şi-a dat acordul pentru accesul Greciei în zona euro”, comentează presa elenă.

 

Germanii rămân stoici

 

Germania a respins din nou cererea Greciei de a-i plăti despăgubiri de război şi a negat acuzaţiile premierului grec, Alexis Tsipras, care acuzat Berlinul că recurge la trucuri juridice pentru a evita plata de compensaţii pentru ocupaţia nazistă a ţării sale. ”Credem că problemele referitoare la despăgubiri şi compensaţii au fost soluţionate legal şi politic”, a declarat Steffen Seibert, purtător de cuvânt al cancelarului german, Angela Merkel. ”Ar trebui să ne concentrăm pe problemele actuale şi sper că viitorul va fi unul bun”, a adăugat el.

În urmă cu doi ani, suma datorată de nemţi era mai mică. Ministerului elen de Finanţe a desemnat, în septembrie 2012, în plină criză, mai mulţi specialişti să studieze şi să calculeze datoria Germaniei pentru ocuparea Greciei în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale. Potrivit calculelor, Germania datora Greciei 108 miliarde pentru distrugerea monumentelor de arhitectură şi uciderea populaţiei civile, în perioada respectivă, la care se adaugă alte 54 de miliarde de euro, reprezentând valoarea creditelor pe care Banca Greciei a fost nevoită să le dea naziştilor în 1942. Germania a considerat că şi-a onorat toate obligaţiunile reparatorii, conform acordului convenit la Paris, în 1946, ultima plată fiind onorată în octombrie 2010.

 

Şi România ar avea de primit sume frumuşele

 

Economistul Radu Golban a arătat, pentru Gazeta de Cluj, că un raport al anilor 1943-1944 de la Banca de Reglementări Internaţionale dovedeşte că România este beneficiara unui acord de cliring (acord prin care se efectuează compensarea datoriilor) prin care Germania trebuia să plătească României peste 1,3 miliarde de mărci imperiale, sumă care conform unui calcul pe model monetar ar ajunge la circa 18 miliarde de euro. Conform specialistului, după cel de-al Doilea Război Mondial, ministrul de externe din acea vreme, Gheorghe Tătărescu, a semnat un acord prin care România renunţa la datoria de război a Germaniei faţă de România de după 1945, acord care ar fi fost semnat şi de celelalte state, cu excepţia Elveţiei.

Cu toate acestea, Germania a avut o datorie faţă de România şi înainte de război, conform documentului menţionat şi care cuprinde perioada 1943-1945. Mai mult, în Elveţia s-a constituit o comisie de studiu pentru a analiza tranzacţiile cu aur care au avut loc în perioada 1940-1944. Conform lui Radu Golban, această comisie a descoperit în Arhiva Germaniei un dosar înregistrat R2/222 care cuprinde şi ultimul extras de cont al Casei de Compensaţie din Germania, iar documentul respectiv arată că Germania are o datorie de 1.126.000 de mărci imperiale faţă de România. Tot Golban mai spune că nu există un document prin care să se arate că reprezentanţii statului român din acea perioadă să fi renunţat la această datorie.

 

Finanţele se fac că plouă

 

Conform unui răspuns oficial al Ministerului Finanţelor Publice, România nu are de recuperat nici o datorie istorică de la Germania. “Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Afacerilor Externe şi Banca Naţională a României au fost sesizate pe aspectele prezentate direct de autorii articolelor din presa centrală şi locală (“Săptămâna financiară” din 17 mai 2010 şi respectiv “Gazeta de Cluj” din 14 mai 2010).
Urmare a consultărilor cu Banca Naţională a României şi Ministerul Afacerilor Externe, la acest moment, din adresa nr. IX/1115/22.07.2010 a Băncii Naţionale a României rezultă că aceasta nu a identificat documente care să ateste existenţa unei eventuale creanţe a BNR faţă de Casa Germană de Compensaţie. A fost cercetată atât Arhiva BNR, cât şi literatura de specialitate referitoare la relaţiile financiare şi comerciale româno-germane în perioada 1939-1944, ajungându-se la concluzia că statul german nu are obligaţii economico-financiare faţă de România”, se arată într-un răspuns oficial al ministerului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here