Două argumente m-au determinat să aştern aceste rânduri: un îndemn stăruitor al unei distinse colege şi să scriu despre tentativa Executivului de a introduce mai multe ordine în sistemul de retribuire a bugetarilor precum şi excelentul articol semnat de Andrei Pleşu în Dilema Veche intitulat ironic ”Criză teribilă, monşer…”
În domeniul salarizării echitabile a bugetarilor s-au făcut nu puţine lucruri atât în sistemul de sănătate, (dacă ne-am gândi chiar şi numai la retribuirea gărzilor medicale, care s-au mărit substanţial) precum şi în învăţământ. Potrivit premierului într-o cuvântare rostită la deschiderea anului de învăţământ a spus că se vor căuta soluţii pentru plata dascălilor navetişti, concomitent cu atragerea cadrelor didactice cât mai aproape de şcolile în care predau. Nu pot omite faptul că se asigură manuale şcolare gratuite din clasa I până la ultima clasă de liceu. Unii cârcotaşi o să-mi zică că mai lipsesc câteva cărţi pentru clasa a IV-a, ceea ce nu este bine, dar nu este chiar un sfârşit de lume, deoarece, în toamna acestui an elevii le vor primi.
Introducerea unui sistem unic de plată a bugetarilor este o întreprindere sisifică, mai ales că bugetarii sunt din două categorii: unii care se plătesc din resurse proprii, deci din tarifarea prestaţiilor lor, iar pentru alţii cum sunt funcţionari din primării, banii vin în principal de la bugetul de stat, deci au ca sursă impozitele şi taxele ce se colectează. Retribuirea funcţionarilor este un proces de durată şi cred că niciunul din cele trei partide (PSD, PNL şi PMP) nu sunt în principiu ostile la ideea că vor continua acest proces iniţiat de actualul guvern de tehnocraţi.
Desigur, România a realizat o creştere economică remarcabilă, dar acest fenomen nu s-a repetat în nivelul de trai al populaţiei. Nu e mai puţin adevărat că Antena 3, România TV şi majoritatea compatrioţilor se lamentează de dimineaţa şi până seara târziu cât suntem de săraci şi spre ce dezastru se îndreaptă societatea românească. Cu unele proiecte discutate în Parlament, cum ar fi suprimarea unor impozite, fără să se calculeze şi ce impact va avea această măsură asupra bugetului de stat după terminarea alegerilor, nu se va face mare lucru, ci se pregătesc premisele pentru o nouă criză, dar tot atât de adevărat este că sunt şi alte aspecte, care merită a fi evidenţiate. Profesorul universitar Dorel Dumitru Chiriţescu arată: ”În România nu este difuzată prosperitatea pentru că din România pleacă prea multă prosperitate. Peste 40% din PIB-ul despre care discutăm este produs de multinaţionale şi majoritatea nu raportează profituri sau transferă în afară profitul şi nu plătesc impozit pe profit în România. Pariul este acela de a rezolva această problemă respectând totodată calea libertăţii şi angajamentele economice şi politice ale ţării cu lumea civilizată”. (Dilema Veche nr. 655/2016, pag. 7).
Acest guvern al cărui mandat se apropie de sfârşit, deoarece în luna decembrie vor avea loc alegeri parlamentare, nu a fost unul de avarie, ci un executiv care a încercat să rezolve tot ce se putea în scurtul interval de timp ce l-a avut la dispoziţie. Aş menţiona că s-a creat un secretariat care se ocupă exclusiv cu pregătirea aniversării Centenarului Marii Uniri, care mai recent i s-a spus ”înfiinţarea României Moderne”. Şi la Catedrala Mântuirii Neamului i se va sfinţi altarul până la această sărbătoare, care ar trebui să fie un moment de bucurie pentru toţi cetăţenii României, indiferent de naţionalitate şi religie. S-ar cuveni ca actualul guvern să aloce fonduri pentru monumentul memorial Iuliu Maniu din Bădăcin, care a fost unul din artizanii actului de la Alba Iulia. Bădăcinul este o localitate, ce aparţine comunei Pericei, unde premierul Cioloş îşi petrecea vacanţele la bunicii lui, când era elev la Liceul Agricol din Şimleu. L-aş dori mai sensibil la acest aspect, fiindcă sunt convins că a văzut casa lui Maniu. Acuma aceasta arată mult mai rău ca în timpul tinereţii actualului prim-ministru.
Referitor la retribuirea bugetarilor, voi face trimitere la nemulţumirile unor categorii de personal, care ni se par pur şi simplu indecente. Astfel, judecătorii au retribuit între 5.000 lei pentru un judecător debutant şi până la 14.000 lei, ceea ce nu este deloc puţin. Acum, declară mişcări de protest în cadrul căruia au intrat 65 de instanţe şi 25 de parchete. Printre altele, sunt nemulţumiţi de Consiliul Superior al Magistraturii că nu le asigură independenţa, ceea ce nu mi se pare adevărat şi doresc şi demisia actualul ministrului de Justiţie. Toate revendicările sunt mai mult figuri de stil, mai puţin faptul că doresc bani mai mulţi. Judecătorii în anul 2009 au mai făcut grevă, bătându-şi jos de justiţiabili în ultima instanţă de întreaga societate, fiind unici nu numai în Europa, ci în întreaga lume. Pentru unii dintre ei, banii pe care îi primesc de la stat nu sunt suficienţi, dovadă este faptul că unii dintre aceştia au fost condamnaţi pentru fapte de corupţie. Majoritatea sunt cinstiţi, dar setea de bani sub formă de salarii este o boală care nu are niciun fel de remediu. Mai există o categorie socio-profesională care încă din timpuri biblice sunt avizi de bani. Nu le spun numele fiindcă îi cunoaşte întreaga lume.
Cât priveşte ierarhia valorii miniştrilor pe care o face domnul Andrei Pleşu sunt de acord cu ele scrise de domnia sa. Poate rezervele pe care le are faţă de vicepremierul Dîncu mi se par exagerate, deşi, până la urmă judecata lui finală este pozitivă. Personal, domnul profesor Dîncu mi se pare că este unul dintre miniştri cei mai buni din actualul cabinet Cioloş.
15.09.2016
Adrian Man
