Conform spuselor primarului primului ministru Emil Boc, criza economica care a lovit Romania se va termina in martie anul curent. Din cate ma gandesc eu, cel mai probabil in 25 martie, orele 20.30. Cam pe cand se vor termina stirile Pro Tv si va incepe “filmul de 10”. Cu totii vom sarbatori ispasirea noastra spirituala si pecuniara, nu vom mai fi constransi ca atunci cand mergem la mall sa ne limitam la un pachet de Pall Mall mentol si un lapte degresat. Si toate aceste pentru ca Boc stia el ce stia, nimic ne fiind lasat la voia intamplarii. Incepe campionatul de fotbal! Faptul ca ‘nspe vamesi au fost arestati, ca se scumpesc toate sau ca rata somajului a ajuns la cote istorice nu va mai conta. Avem meciuri, avem ce manca!
Precum o tara sud-americana care serveste fotbal pe paine, Romania traieste din sportul rege si isi linge ranile degustand picanteriile unor derby-uri care mai de care mai aranjate. Steaua-Dinamo, Rapid-CFR, Craiova-Otelul, acestea sunt noile componente ale unui meniu din ce in ce mai sarac. Returul campionatului seamana de la an la an cu un meniu al zile dintr-o cantina de saraci. Platesti 10 lei pe luna la furnizor, si ai zeci de meciuri pe luna! In plus ai anchete, declaratii, intrigi, bombe sexi si masini de lux la pachet. Cat de tare!
La fel ca in Romania, si in Brazilia lumea se invarte in jurul fotbalului. Si ei, la fel ca noi, traiesc prin intermediul personajelor de telenovela bogate si lipsite de grija zilei de maine, si din ultimele goluri date de echipa favorita. E un fel de autovindecare a unui popor prea chinuit de viata cotidiana, prea prost pentru a incerca sa faca ceva pentru a-si ameliora situatia. Se aduna si brazilienii, vreo 10-15 in jurul unui televizor pentru a uita de lumea de afara, pentru a-si gasi un rol si scop in viata. Numai ca, spre deosebire de noi, ei chiar au cu ce se mandri din punct de vedere fotbalistic. Au castigat ceva campionate mondiale si au ceva jucatori abonati la Champions League. Brazilia are cea mai iubita echipa din lume pentru ca joaca frumos, agresiv si nu se tem de nimeni, spre deosebire de noi, care ne temem de Andora, batem Insulele Feroe si tinem de rezultat la 1-1 cu Albania. Demonstram ca suntem cei mai latini dintre europeni, in timp ce restul continentului merge inainte noi ramanem sa batem mingea.
Si totusi, chiar n-am inteles niciodata de ce fotbalul este supranumit sportul rege in Romania. Nu ar fi mai logic ca gimnastica, spre exemplu, sa merite acest titlu? Sau daca tot ramanem la fotbal, nu ar fi mai logic sa dam si noi, din cand in cand, cateva goluri, nu sa stam cu curu-n poarta, cum facem de mii de ani? Sau asta se numeste un fel de “catenaccio” romanesc si nu stiu eu? I live in doubt.
Sabin Ripan
