Aproape hamletian, ne întrebăm, an de an: Mergem sau nu mergem anul ăsta în concediu? (Sigur, cine poate, cine îşi permite!) Mai corect, întrebarea ar trebui să sune cam aşa: Ne facem sau nu ne facem concediul anul ăsta acasă, în România, la mare sau la munte, în Deltă sau aiurea?
Departe de a fi deţinătorul adevărului absolut, cu atât mai puţin deţinătorul răspunsului la această întrebare, mă încumet să spun: Oriunde, dar nu aici! (Şi nu stau să dezvolt, de vreme ce ultimul meu editorial a (pseudo)analizat subiectul!)
Dar dacă nu aici, atunci unde? În Turcia, în Grecia sau în Bulgaria? Sigur, preţurile şi serviciile sunt extraordinare! Dar e cam departe de aici, din Ardeal!
În Tunisia sau în Egipt? Aproape perfect, preţuri şi servicii de senzaţie, avionul scurtează distanţele, dar ne cam încurcă revoluţiile de pe acolo! Merită riscul?
Păi, atunci, ar fi cam o singură soluţie: staţiunile termale din Ungaria, în condiţiile în care Hajduszoboszlo este un fel de „Mercedes” între ele.
Hai să analizăm! Distanţa dintre Cluj şi Hajduszoboszlo este de aproximativ 230 de kilometri. (160 de kilometri stresanţi şi aglomeraţi pe ruta Cluj Napoca – Oradea şi mai puţin de 70 de kilometri relaxaţi şi… relaxanţi pe ruta Oradea – Hajduszoboszlo). Oricum ai lua-o, în trei ore-trei ore şi jumătate eşti de aici… acolo!
Aşa s-a întâmplat în zilele de 3 şi 4 mai când „Gazeta de Cluj” a fost invitată (surprinzător sau nu, s-a nimerit să mă duc tocmai eu…) la conferinţa de presă organizată în saloanele Hotelului “Hungarospa Thermal” din Hajduszoboszlo, conferinţă prilejuită de discuţiile pe marginea Proiectului „Incubator de afaceri pentru dezvoltare turistică transfrontalieră”, în fapt, finalizarea asocierii din perspectivă turistică între localităţile Hajduszoboszlo (Ungaria) şi Vadu Crişului (România), şi la care au fost invitaţi reprezentanţi mass-media din Cluj, Satu Mare, Baia Mare, Oradea, Arad, etc., şi reprezentaţi ai administraţiilor locale din Hajduszoboszlo (Sóvágó László, primarul orașului Hajduszoboszlo) şi Vadu Crişului (Dorel Cosma, primarul, şi Ioan Hasas, viceprimarul comunei Vadu Crişului).
Proiectul în cifre
„Incubator de afaceri pentru dezvoltare turistică transfrontalieră”, ca proiect, se derulează în perioada 1 martie 2011 – 31 decembrie 2012. Valoarea totală a proiectului este de 552.633 euro, din care comuna Vadu Crişului va beneficia de 366.236 euro, în calitate de lider de proiect. Primăria Hajduszoboszlo va primi 146.479 euro, iar Asociaţia Hotelierilor din Hajduszoboszlo 19.205 euro. Contribuțiile proprii în cadrul proiectului sunt: comuna Vadu Crişului – 2,53%, Primăria Hajduszoboszlo – 6,30% şi Asociația Hotelierilor din Hajduszoboszlo – 6,60%.
În ceea ce priveşte posibilităţile de cazare, comuna Vadu Crişului dispune de 300 de locuri de cazare, în vreme ce la Hajduszoboszlo , turiştii au la dispoziţie nu mai puţin de 24.000 de locuri de cazare în hotelurile, pensiunile şi casele particulare din staţiune.
Românii s-au aflat pe primul loc în topul turiștilor străini care au vizitat regiunea Câmpiei de Nord din Ungaria și pe locul trei în ceea ce privește numărul nopților petrecute în unitățile de cazare din zonă.
Apropo de nivelul de dezvoltare al turismului din cele două ţări, respectiv din cele două regiuni, sugestivă este declaraţia primarului comunei Vadu Crişului, Dorel Cosma: “Chiar dacă suntem lider de proiect și vom primi mai mulți bani, tot nu ne vor ajunge pentru a putea atinge nivelul turismului practicat la Hajduszoboszlo.”
Aqua Palace – un adevărat Disneyland acvatic
Aşadar, după trei ore eram (din faţa propriei case!) în sala conferinţei de presă. La finalul ei, un tur rapid prin Aqua Palace, o investiţie de 30 de milioane de euro (fonduri europene nerambursabile!; că alţii pot, pentru noi, românii, este un pic mai greu, se pare!), practic cel mai mare parc de distracţii acvatice din Europa Centrală şi de Est. Tobogane, bazine de toate mărimile, formele şi adâncimile, băi tematice, bazin de surfing, saune, băi private, posibilităţi de masaj şi felurite terapii, săli de jocuri, spaţii special amenajate pentru copii, restaurant, baruri şi facilităţi nenumărate, toate sub acelaşi (enorm) acoperiş. Nu ascund faptul că, vreme de câteva ore, am fost… mai copil decât toţi copii de acolo, din Aqua Palace.
Ungaria, aşa cum nu o bănuiam!
Seara zilei de 3 mai a prilejuit o cină festivă organizată de gazde pentru grupul de jurnalişti români. Un eveniment, cred, unic. Aflat în mijlocul pustei, Cătunul “Tuba”, căci acolo a avut loc evenimentul, este un exemplu de cum se pot păstra tradiţiile şi obiceiurile unui popor. Totul păstrat ca acum 100 de ani – cele câteva case, acareturile, grajdurile, cuptoarele de lut şi vetrele clădite pe măsura ceaunelor în care bolborosesc gulaşuri demenţiale. Unguri cu mustăţi mândre şi unguroaice focoase, lovituri puternice de bici şi muzică populară ungurească veche cântată din instrumente ciudate, pălincă de prune, pere sau caise turnate în păhăruţe din butoiaşe de stejar, vin alb de Tokaji şi vin roşu de Egri, slănină de porc mangaliţă şi pulpe de raţă crocănţite la jar, pâine rumenită în vetre cu lemne… Cântec, joc şi voie bună. Şi toate astea la nici 10 kilometri de Hajduszoboszlo, acolo unde, cu puţină vreme în urmă, îmi înmuiasem oasele în apă termală.
Drumul înapoi spre casă, de la Hajduszoboszlo la Cluj, aş fi vrut să semene cu cel spre purgatoriu, însă la capătul lui nu mă aştepta, din păcate, paradisul…
Cristian Bara
