În urmă cu 10 zile (pe data de 7 ianuarie 2011), Horaţiu Dumbravă, unul dintre membrii “tripletei” reformatoare din Justiţia românească (judecătorii Cristi Danileţ, Adrian Neacşu şi Horaţiu Dumbravă), a fost ales să ocupe funcţia de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Într-un interviu, magistratul Horaţiu Dumbravă arată care sunt “hibele” pe care el le vede în cadrul Justiţiei, ce se va întâmpla cu proiectul Jurindex, un site pe care oricine poate vedea care sunt magistraţii care dau chix sau nu în hotărârile pe care le semnează. De asemenea, în interviul acordat, Horaţiu Dumbravă îşi enunţă ideea filosofică după care se ghidează în viaţă şi cum va face faţă presiunilor care vin odată cu funcţia.
Reporter: Care sunt hibele Justiţiei pe care dumneavoastră, împreună cu noii membri ai CSM, credeţi că le veţi putea schimba?
Horaţiu Dumbravă: “Hibele” sunt multe, unele din ele uşor sesizabile chiar de către justiţiabili – spaţii de judecată necorespunzătoare, termene lungi mai ales la instanţele supraîncărcate, practica jurisdicţională neunitară, ş.a.m.d. -, altele mai greu sesizabile, dar care se constituie în cauze directe ale disfuncţionalităţilor uşor sesizabile despre care vorbeam mai sus: scheme de personal insuficiente la instanţe cu încărcătură de cauze foarte mare sau scheme de personal prost repartizate, lipsa unor mecanisme eficiente pentru unificarea practicii judiciare, etc. În acelaşi registru, cu “accente grave”, se înscrie însuşi simbolul justiţiei române – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: decapitalizare gravă de personal – multe posturi vacante de judecători; sediu total necorespunzător, în condiţiile în care respectul pentru justiţie, pe lângă un act de justiţie de calitate, îl reprezintă şi săli de judecată care impun prin decenţă, sobrietate şi respect pentru justiţiabil, dar şi condiţii decente pentru judecătorii de la ICCJ (stau în birouri 5-6 judecători, ceea ce, cred, o situează ca fiind singura instanţă supremă din Uniunea Europeană care prezintă condiţii atât de improprii de lucru), competenţe materiale mult prea extinse ce fac instanţa supremă să fie ca o instanţă ordinară, deşi rolul ei constituţional şi legal este cel de unificare a practicii jurisdicţionale. În orice caz, pot fi vizualizate domeniile principale de activitate pe care CSM le consideră prioritare în anul 2011 şi pe care le-a adoptat în data de 13.01.2011 în unanimitate: http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/13_01_2011__38404_ro.htm
Rep.: În ce fel va putea fi continuat proiectul Jurindex, ţinând cont de fondurile mici care au fost administrate acestui proiect?
H.D.: Vom analiza în mod cert acest proiect, vom căuta soluţii de dezvoltare, cu atât mai mult cu cât el a fost menţionat în două rapoarte ale Comisiei Europene privind MCV. Da, în mod cert, rămâne o prioritate pentru CSM.
Rep.: Cum comentaţi afirmaţiile fostului şef al CSM, magistratul Florica Bejenariu, care a declarat într-un interviu că doreşte noii echipe CSM "să predea instituţia cu toate atribuţiile şi competenţele pe care le are azi"?
H.D.: Nu am niciun comentariu, cu atât mai mult cu cât noii membri CSM nu au fost invitaţi la prezentarea raportului CSM pe anii 2005 – 2010. De fapt, nici acest aspect, al lipsei unei invitaţii, nu doresc să-l comentez pentru că gestul în sine spune multe.
Rep.: La raportul pe ultimii cinci ani ai CSM s-a arătat că numărul de dosare se va tripla. Cum credeţi că veţi putea administra această situaţie?
H.D.: Trebuie ca şi CSM să se implice activ în ce priveşte proiectele legilor implementării. Sigur, s-a avut în vedere trendul de creştere îngrijorător al cauzelor în ultimii 10 ani. Ar trebui văzut cum implementarea noilor coduri ar conduce la scăderea numărului de cauze, mai ales că numărul ridicat de cauze este principala presiune asupra calităţii actului de justitie.
Rep.: Cum veţi face faţă presiunilor, aferente noii titulaturi, cu care vă veţi confrunta în următorii şase ani?
H.D.: Ca să fac o glumă, deşi nu prea ar fi glumă: cu naturaleţe. Cu transparenţă. Cu privire permanentă spre rolul pe care mi-l impune Constituţia, de garantare a independentei justiţiei, adică nu numai în interesul sistemului de justiţie, ci şi în interesul justiţiabilului.
Rep.: Cum comentaţi Nota Inspecţiei CSM (Nr. 2423/IJ/1889/SIJ/739/SIP/2010 din decembrie 2010), conform căreia Al.2, Art.9 din “Ghidul de Bune Practici pentru Cooperarea între instanţe, parchetele de pe lângă acestea şi mass-media” ar trebui abrogate (notă conform căreia ziariştii nu vor mai putea consulta dosarele de judecată dacă nu sunt parte în dosarele respective, n.red.)?
H.D.: O să analizam cu colegii această constatare a Notei la care faceţi referire, CSM fiind un organ de decizie colegial.
Rep.: Sunteţi licenţiat în filosofie. Spuneţi-mi o idee filosofică.
H.D.: Simpatică şi, în acelaşi timp, adâncă întrebare: sunt adeptul ideii că orice om este călăuzit, în viaţă, de o idee. Sunt partenerul ideii leibniziene “coincidentia oppositorum” (contrariile se atrag, coincid în manifestarea lor extremă), ca idee ce îmi coordonează viaţa, însă mă coordonează conştient, cu acordul meu (de aici şi parteneriatul de care vorbeam). Ar fi mult de vorbit pe tema asta, dar nu aş dori să paralizez concreteţea interviului dvs.
Rep.: Cum vă situaţi vizavi de proiectul care prevede răspunderea civilă a magistraţilor care dau soluţii greşite?
H.D.: O să analizăm cu colegii acest aspect, CSM fiind un organ de decizie colegial.
Rep.: Ce veţi face pentru ca “independenţa în Justiţie” sau “reforma Justiţiei” să nu mai fie privite drept noţiuni redundante ajunse în desuet?
H.D.: Am mai spus-o public şi o repet: sunt adeptul unei alte noţiuni, cea a modernizării justiţiei. Şi să vă spun de ce – reforma presupune schimbarea unui sistem cu altul, în întregime, ceea ce, sigur că da, conduce la perioade relativ lungi de nesiguranţă, de incertitudine, de găsirea de soluţii apte la obiectivul stabilit; de asemenea, reforma se face la intervale lungi de timp, altfel, dacă se face la doi-trei ani, sistemul supus reformei riscă să involueze, nu să evolueze. Modernizarea, în schimb, este un proces continuu, el presupune ajustări permanente pe baze raţionale, cu stabilirea unor coordonate precise de acţiune (prima dată sunt gândite efectele unei acţiuni, sunt căutate posibilele modalităţi de punere în practică a soluţiilor, după care se aplică efectiv soluţiile. În plus, presupune şi evaluarea rezultatelor).
Rep.: Ce "pedepse" vă veţi administra în cazul în care, peste şase ani, CSM-ul va fi tot “una dintre cele mai slabe autorităţi publice centrale” (text citat din “Proiectul comun privind principalele obiective pentru consolidarea CSM şi întărirea puterii judecătoreşti”, proiect unde vă regăsiţi printre cosemnatari)?
H.D.: Vom vorbi atunci, dacă, sigur că da, voi reuşi să-mi duc mandatul până la capat.
Horaţiu Dumbravă (39 de ani) este căsătorit şi are doi copii. Magistratul este membru fondator al Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, al Asociaţiei “Societatea pentru Justiţie” şi membru al “Asociaţiei Magistraţilor din Romania”, filiala Mureş. Din 2009 şi până în prezent este preşedintele Curţii de Apel Târgu Mureş, şi are o experienţă de aproape 15 ani în domeniul magistraturii.
-Preşedinte CSM şi judecător la Curtea de Apel Târgu-Mureş, Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ
-noiembrie 2001 – august 2004 – judecător la Tribunalul Mureş, Secţia penală
-ianuarie 2000 – octombrie 2001 – judecător la Judecătoria Târgu-Mureş, specializat în judecarea cauzelor penale
-iunie 1999 – decembrie 2000 – Prim procuror al Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş
-1999-2001 – preparator universitar la Universitatea Petru Maior, Târgu Mureş, în specialitatea drept penal şi drept procesual penal
-decembrie 1996-iunie 1999 – Procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş
-1996 – licenţiat în studii juridice în cadrul Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii „Babeş Bolyai”, Cluj-Napoca
-1995 – licenţiat în filosofie în cadrul Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii „Babeş Bolyai”, Cluj-Napoca
Răzvan Robu
