Hoţii de conturi

Conform unui studiu al Băncii Naţionale a României (BNR), românii folosesc din ce în ce mai mult cardurile bancare pentru efectuarea plăţilor şi a tranzacţiilor. Volumul tranzacţiilor cu cardul a crescut în cel de-al doilea trimestru al anului în curs cu 17% faţă de primul trimestru (3,08 miliarde de lei, aproximativ 846 de milioane de euro), cel mai mare avans (30%) fiind înregistrat pe segmentul plăţilor directe cu cardul la comercianţi. În primele luni ale anului volumul tranzacţiilor cu cardul a fost de 2,64 de miliarde de lei (circa 708 milioane de euro).

În această situaţie s-a mărit şi numărul fraudelor făcute prin intermediul cardurilor bancare, românii organizându-se în adevărate bande de infractori care golesc cardurile. Unele reţele de acest fel acţionează în ţară, iar altele retrag banii de pe cardurile celor din vestul Uniunii Europene. Devalizatorii de carduri nu iartă pe nimeni, de la studenţi la salariaţii care îşi primesc banii de la sfârşitul lunii pe card.

Spre exemplu, studenţii care învaţă la Cluj au primit în urmă cu câţiva ani o serie de carduri bancare prin intermediul cărora pot beneficia de o serie de reduceri la spectacole, unele magazine sau la transportul în comun. Cu toate acestea, ei nu au semnat sau nu şi-au dat acordul nici faţă de facultăţi, dar nici faţă de băncile care au emis cardurile, iar unii dintre ei au ajuns victime ale unor reţele de infractori care au comis prejudicii de zeci de milioane de euro.

Cu cablul în cont

Spre exemplu, când era în primul an la o facultate din Cluj-Napoca, Ilona Bojan din Baia Mare a trebuit să-şi facă un card studenţesc eliberat de BRD. Nu a semnat niciun contract cu banca şi nu a citit nicio clauză din acel contract, iar după aproximativ jumătate de an a pierdut cardul,  l-a declarat nul şi i s-a făcut alt card, dar de data asta de către Banca Transilvania, întrucât facultatea la care era alesese altă bancă pentru acest parteneriat. Cu toate acestea, în urmă cu doi ani, studenta a început să primească, pe adresa de domiciliu, facturi de la o companie de televiziune prin cablu în care erau taxate contravalorile unui abonament la serviciul de televiziune digitală DTH, Digi TV. Bojan a depus reclamaţie la Protecţia Consumatorului şi la poliţie, cerând verificarea modului în care a fost încheiat contractul în urma căruia era facturată. Răspunsul a fost că la data de 27.04.2006, la Bucureşti s-au încheiat pe numele ei trei contracte prin care ar fi achiziţionat kituri şi decodoare pentru DigiTv. Însă la acea dată ea se afla la Cluj şi a demonstrat că semnătura de pe contract nu îi aparţinea. Modul în care studenta a fost înşelată este extrem de simplu. Facultatea a încheiat contractele cu băncile care au emis cardurile fără să deţină acordul beneficiarilor, adică al studenţilor. Miza este faptul că facultatea are acces la PIN-ul (codul de siguranţă) cardului.

“La începutul anului trecut am trimis o hârtie către compania de televiziune şi le-am spus că nu voi plăti, pentru că nu eu am încheiat acele contracte. Răspunsul companiei a venit foarte repede şi mi-au spus că un angajat, care între timp a fost concediat, a încheiat prin fals 27 de contracte, pe numele unor studenţi ale căror acte de identitate şi carduri le obţinuse ilegal. M-au asigurat că nu trebuie să plătesc nimic, însă facturile au continuat să vină”, se plânge aceasta.

Blochează-ţi cardul!

Conform unui poliţist care se ocupă de depistarea fraudelor cu carduri, cei care folosesc acest sistem de plată trebuie să fie foarte atenţi în momentul efectuării unei tranzacţii, iar dacă cel care plăteşte observă o neregulă, poate cere blocarea contului până la lămurirea situaţiei. “Dacă o plată eşuează, indiferent de motiv, trebuie să se aprindă toate beculeţele şi trebuie vigilenţă maximă. În momentul în care vânzătorul zice că nu s-a făcut plata de pe card, automat şi obligatoriu trebuie cerut bonul şi verificat codul de eroare. De obicei, tranzacţiile ratate sunt doar nişte accidente minore, dar dacă apar semnale dubioase suplimentare, gen lipsă bon, bon dubios sau comportament ciudat al vânzătorului, trebuie cerut explicit vânzătorului să se legitimeze şi, eventual, cerut băncii să blocheze cardul. Vânzătorii au prostul obicei să arunce repede bonul la coşul de gunoi, dacă POS-ul dă eroare. Unii vânzători practică un mic “scam” şi anume, trag cardul, dai pinul, se face plata, dar el zice că nu s-a făcut plata, aruncă bonul şi repetă operaţia. După ce pleci, mărfuri în valoarea plătită de tine sunt ale lui. Asta se foloseşte la sume mici, pe care nici măcar nu le remarcăm”, explică acesta.

Proprietarii de carduri sunt apăraţi şi de banca emitentă a acestui suport bancar, care, în unele situaţii, îl despăgubeşte pe cel înşelat. Conform unui comunicat al Băncii Transilvania, când comerciantul se face vinovat de nereguli la plata cu cardul, posesorul contului este despăgubit.
“În cazul în care se dovedeşte nerespectarea de către comerciant a regulilor stabilite în baza colaborării între părţi, indiferent de modul de stabilire intern sau prin intermediul organelor de anchetă, responsabilitatea financiară a operaţiunilor aparţine integral comerciantului, posesorul de card fiind despăgubit”.

Ştefan Trandafir