La 27 februarie 1489, Ştefan cel Mare era Regele Daciei

Matia Corvin s-a născut în urmă cu 574 de ani pe 23 februarie 1443. La patru zile după ce Matia a împlinit 46 de ani, intrând în ultimul an plin de viaţă (a decedat – s-a zis otrăvit – la Viena pe 6 aprilie 1490), cancelaria Ducatului de Milano a copiat pentru ea şi pentru Matia un cifru pentru corespondenţa dintre ei. Matia era principalul aliat al Milanului. Unicul său fiu, nelegitim pe deasupra, Ioan era căsătorit prin procură cu Bianca Maria Sforza, nepoata de frate a ducelui Milanului, Ludovico il Moro (Maurul).

Autorii cifrului erau Giovanni (Gian) Francisco Oliva, cancelarul duca-tului, şi Guidantonio Arcimboldo, arhiepiscopul de Milano. Cifrul arată o lume – măcar – aşa cum o priveau contestaţii conducători ai Milanului şi ai Ungariei (Croaţiei şi ale unor părţi din Austria, Boemia, Bosnia şi Serbia).

Cifrul s-a păstrat în fondul Ungheria din Arhivele de Stat din Milano. A rămas necunoscut numeroşilor cercetători maghiari şi –nominal– şi români care – de la Iván Nagy şi Albert Nyáry, şi Ion Bianu şi Nicolae Iorga – s-au perindat – oficial – prin arhivele şi bibliotecile fostului ducat lombard.

Structura teritorială şi tematică a cifrului pe cuvintele sale cheie

Cifrul, care avea o scăpare „fatală” (includerea tardivă „la coadă” a soţiei lui Matia, Beatrice de Aragon, ostilă succesiunii lui Matia prin Ioan, socotit de ea – care a reuşit să năruiască planurile Caselor Habsburg, Sforza şi de Hunedoara–prunc de vrăjitoare), introducea o nouă coroană şi un nou stat în părţile estice ale Creştinătăţii. Ca rang în cifru (de sus în jos pe coloană), ele se aşezau după Ungaria şi Polonia, cu regii lor, şi înainte de Boemia, cu regii – de fapt – ai ei. Ca poziţie în cifru (de la stânga la dreapta pe rându-rile coloanelor), noul stat şi noua coroană corespundeau cardinalilor la Roma, Ducatului Austriei în Imperiul Romano-German, iar în Apus Angliei.

Pe numele lor, noua coroană şi noul stat reveneau regelui Daciei. Deşi Matia era deja de acord să împartă Ungaria între Ioan Corvin şi regele romanilor Maximilian I de Habsburg, această Dacie nu-i revenea, atât după diplomaţia milaneză, cât şi după Matia (tot conform cifrului), ducelui Ioan.

Era a lui Ştefan al III-lea cel Mare al Moldovei. După moartea lui Matia, el a pleda cauzat lui Ioan în faţa tatălui lui Maximilian I, Frederic al III-lea (25 iulie 1490). Două săptămâni mai târziu, Maximilian le-a cerut transilvănenilor să-l accepte pe Ştefan drept guvernator în numele său (11 august).

Dacia şi dacii au dispărut apoi – aparent – vreme de şase ani până în primăvara lui 1496. Începând de atunci cancelaria Republicii Veneţia şi a organizat toate informaţiile din Răsăritul Europei sub rubrica Hungaria, Polonia, Dacia et Croatia.

http://www.archiviodistatovenezia.it/divenire/ua.htm?idUa=138#

Cea din urmă îi revenea lui Ioan Corvin, decedat apoi în octombrie 1504 la doar trei luni după Ştefan. Altfel decât la 1489,Boemia nu mai conta. Din iulie 1490 era unită personal cu Ungaria, Vladislav II-lea Jagiello fiindu-le rege ambelor. Iar prin Pacea de la Bratislava din noiembrie 1491, el împărţea coroana Ungariei cu Casa de Habsburg.

Rubrica venetă a rezistat până la bătălia de la Mohács (29 august 1526), Acolo a căzut Ludovic al II-lea, unicul fiu al lui Vladislav al II-lea. Au fost aleşi doi regi ai Ungariei, Ioan Szapolyai (10 noiembrie) şi Ferdinand I, nepotul de fiu al lui Maximilian I (17 decembrie). Peste puţin timp (pe 14 ia-nuarie 1527), avea să moară – otrăvit s-a zis –ultimul urmaş legitim al lui Ştefan al III-lea, Ştefan al IV-lea (Ştefăniţă), aliatul Casei de Habsburg.

La acea vreme, călugării de la Putna continuau să-l pomenească pe Matia în rând cu membrii şi rudele familiei lui Ştefan. După ei, Matia îl dăruise pe Ştefan în Ţara Ardealului. Tot aşa, Ştefan avea să-l dăruiască – la 1497 – pe cuscrul său Birtoc [Bartolomeu Drágffy, urmaşul Drăgoşeştilor], voievodul Ţării Ardealului (cel din urmă venise – peste capul lui Vladislav – cu oastea Transilvaniei în ajutorullui Ştefan, atacat de Jan Albert, al Poloniei, fratele lui Vladislav). La fel, sub anul 1492, la fostul cronicar oficial al lui Matia, Antonio Bonfini, Ştefan îi urmase defunctului rege drept crăişor al valahilor.

Secole mai târziu, practic toate documentele dintre anii 1489 şi 1504 care-l priveau pe Ştefan au dispărut din arhivele Ardealului. Dintre sursele vremii – până în anii 2000 – a mai (re)apărut oficial numai proclamaţia transilvană a lui Maximilian. A fost publicată prima dată de partea austriacă la 1849 (spre toamnă), iar de cea maghiară în anul 1914 (spre vară).

Apoi s-a spus că ideea Daciei s-a născut prin Sigismund Báthory, Mihai Viteazul rezumându-se ulterior la „a-l plagia”. Dacia se născuse cu un veac mai înainte prin crăişoriivalahilor: Matia Corvin şi Ştefan al III-lea cel Mare.

Alexandru Simon